ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3366/2014

Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 12 octombrie 2012 pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. 39651/3/2012, reclamanta T.P. & G. Company, în contradictoriu cu pârâta SC M. SA a solicitat să se dispună interzicerea producerii, importului, distribuirii, comercializării, publicității și oricăror acte de folosință în activitatea comercială, precum și retragerea imediată de pe piață a tuturor produselor purtând semne identice sau similare cu marca comunitară „H. & S." din 16 aprilie 1996, sub sancțiunea plății amenzii civile maxime pe zi de întârziere prevăzută de art. 580 3 C. proc.

civ.; obligarea pârâtei la plata despăgubirilor estimate cu titlu provizoriu la suma de 4,000 euro echivalent în RON la data efectuării plății, reprezentând daune materiale în cuantum estimat provizoriu la 2.000 euro, precum și la plata de despăgubiri morale estimate cu titlu provizoriu în cuantum de 2.000 euro, aferente actelor de folosință fără drept, a unor semne identice sau similare cu marca comunitară „H. & S." din 16 aprilie 1996; cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 1777 din 08 octombrie 2013, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis cererea, a interzis pârâtei producerea, importul, distribuirea, comercializarea, publicitatea și orice acte de folosință în activitatea comercială și a dispus retragerea de pe piață a tuturor produselor purtând semne identice sau similare cu marca comunitară „H.

& S." din 16 aprilie 1996, a disjuns capătul de cerere privind plata de despăgubiri, cu formarea unui nou dosar, cu termen la data de 10 decembrie 2001, luând act că se vor solicita cheltuieli de judecată pe cale separată. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC M. SA, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 03 februarie 2014 sub nr. 39651/3/2012. La data de 25 martie 2014, ca urmare a desființării secției a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale, cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, sub nr. 39651/3/2012*.

Prin decizia nr. 244A din 04 iunie 2014 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, apelul pârâtei a fost anulat ca netimbrat. Împotriva acestei decizii, a promovat recurs pârâta SC M. SA, care s-a prevalat de ipotezele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. În motivarea recursului, recurenta-pârâtă arătă că, instanța de apel, în mod greșit a anulat apelul ca netimbrat, fără a se pronunța asupra cererii de amânare, formulată de pârâtă, în vederea angajării unui avocat. De asemenea, consideră că instanța de apel trebuia să analizeze, în primul rând, apelul din punct de vedere al competenței materiale și teritoriale de a soluționa, apreciind că instanța competentă să soluționeze cauza pe fond este Tribunalul Ilfov, astfel cum reiese din critica invocată prin motivele de apel.

La termenul de judecată din 14 noiembrie 2014, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția tardivității declarării recursului, pe care o va analiza cu prioritate, în temeiul prevederilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., urmând a o admite pentru considerentele ce succed: Conform art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, iar potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.

În speță, decizia instanței de apel a fost comunicată recurentei-pârâte la data de 07 iulie 2014, potrivit dovezii de comunicare aflată la dosarul Curții de Apel București, iar cererea de recurs a fost depusă la data de 24 iulie 2014, prin plic poștal, cu depășirea termenului legal de 15 zile, împlinit în speță, raportat la modul de calcul pe zile libere, prescris de art. 101 alin. (1) și (5) C. proc. civ. pentru termenele statornicite pe zile, cum este și cel din recurs, la data de 23 iulie 2014. Termenul de recurs este un termen legal imperativ, astfel că depășirea lui atrage decăderea părții din dreptul de a mai exercita calea de atac. Pe cale de consecință, având în vedere că recurenta-pârâtă nu a făcut dovada depunerii recursului în termenul legal, de 15 zile care curge de la comunicare, față de prevederile art. 103 alin. (1) raportat la art. 301 C. proc.

civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardiv, recursul declarat de pârâta SC M. SA împotriva deciziei nr. 244A din 04 iunie 2014 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 noiembrie 2014.