ÎCCJ, decizie (scj.ro #82424)

Teren

agricol aflat în administrarea unei stațiuni de cercetare din agricultură.

Admisibilitatea măsurilor reparatorii reglementate prin Legea nr. 10/2001

Cuprins

pe materii

:

Drept civil. Drepturi reale principale. Dreptul de proprietate.

Imobil preluat de stat în baza Decretului nr. 83/1949. Măsuri reparatorii prin

echivalent cuvenite fostului proprietar

Index alfabetic:

Drept civil

-

Proprietate

-

Teren

agricol preluat de stat

-

Măsuri

reparatorii

Legea nr. 10/2001

: art. 16

Imobilele administrate de o stațiune de cercetare din agricultură dacă, la

origine, au fost sau nu o exploatație agricolă, nu cad sub incidența Legii

fondului funciar nr. 18/1991 și nici a Legii nr. 1/2000, fiind admisibile

măsurile reparatorii, prin echivalent, în condițiile art. 16 din Legea nr.

10/2001.

Î.C.C.J., secția civilă, decizia nr. 1627

din 27 februarie 2004

Reclamanta

M.E. a chemat în judecată  Ministerul Finanțelor Publice, Stațiunea de

Cercetare și Dezvoltare pentru Irigații și Drenaje Băneasa-Giurgiu (fostă

I.C.I.T.I.D. Băneasa) și Primăria comunei Gostinu, județul Giurgiu, cerând să

fie obligați să-i restituie în natură, în baza Legii nr. 10/2001, imobilul

compus din 2,50 ha teren (din care 1,50 ha extravilan), o casă și 5000 mp canal

vechi, situat  în comuna Gostinu, județul Giurgiu și preluat de stat, în

anul 1954, în baza H.C.M. nr. 308/1953.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că notificarea, prin

care a solicitat restituirea în natură a imobilului, a fost soluționată, cu nr.

126/2002, de fostul I.C.I.T.I.D. Băneasa, prin respingerea cererii și aplicarea

art. 16 din Legea nr. 10/2001.

Tribunalul Giurgiu, prin sentința civilă nr. 419 din 9 iulie

2002, a admis acțiunea și a obligat pe pârâți să restituie în natură imobilul

în litigiu.

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia

nr. 468 din 22 octombrie 2002, a admis apelul pârâtei Stațiunea de Cercetare și

Dezvoltare pentru Irigații și Drenaje Băneasa-Giurgiu și, schimbând în

întregime sentința, a respins acțiunea.

În motivarea acestei decizii, instanța de apel a reținut că

imobilul din litigiu, fiind o exploatație agricolă trecută în proprietatea

statului prin efectul Decretului nr. 83/1949, este supus procedurii de

restituire prevăzută de art. 31 din Legea nr. 1/2000. În consecință, sunt

aplicabile dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001 în raport cu care acțiunea

apare ca fiind inadmisibilă.

Reclamanta a declarat recurs, bazat pe motivul de casare

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a arătat, în

esență, că excepția de inadmisibilitate a acțiunii, fondată pe dispozițiile

art. 8 din Legea nr. 10/2001, a fost nelegal admisă.

Recursul declarat de reclamantă este fondat.

Din economia reglementărilor cuprinse în art. 35 alin. (2) din

Legea nr. 18/1991 rezultă că terenurile proprietate de stat, administrate de

stațiunile de cercetare din agricultură, aparțin domeniului public și nu pot fi

restituite foștilor proprietari în condițiile acestei legi. Textul art. 119

alin. (3), prevede că proprietarii terenurilor vor fi despăgubiți pentru

terenurile preluate în domeniul public, în bani, sau cu teren echivalent, după

caz.

Prin O.U.G. nr. 102/2001, textul art. 31 din Legea nr.

1/2000, referitor la restituirea unor imobile reprezentând exploatații agricole

preluate în baza Decretului nr. 83/1949, a fost abrogat. Soluția legislativă

are ca temei ideea că, în cazul reglementat de acest text, sunt aplicabile

dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Rezultă, așadar, că imobilele administrate de o stațiune de

cercetare din agricultură, indiferent dacă, la origine, au fost sau nu

exploatații agricole, nu cad sub incidența Legii fondului funciar nr. 18/1991

(republicată) și nici a Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de

proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere (solicitate potrivit

Legii nr. 18/1991 și Legea nr. 169/1997).

În speță, imobilul solicitat se află în administrarea unei

stațiuni de cercetare din agricultură, fiind preluat de stat, la cerere, prin

efectul H.C.M. nr. 308/1953.

Pârâta, ca deținătoare a bunului, a precizat că în

imobil își are sediul una din fermele sale și că achiesează la măsuri

reparatorii, prin echivalent, în condițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001.

În

consecință și cum litigiul a fost soluționat prin aplicarea unei excepții, fără

cercetarea fondului și stabilirea deplină a împrejurărilor de fapt ale

pricinii, s-a impus admiterea recursului și casarea deciziei din apel cu

trimiterea cauzei la aceeași instanță, pentru a judeca fondul pricinii.