ÎCCJ, decizie (scj.ro #82424)

Teren agricol aflat în administrarea unei stațiuni de cercetare din agricultură. Admisibilitatea măsurilor reparatorii reglementate prin Legea nr. 10/2001 Cuprins pe materii : Drept civil. Drepturi reale principale. Dreptul de proprietate. Imobil preluat de stat în baza Decretului nr. 83/1949. Măsuri reparatorii prin echivalent cuvenite fostului proprietar Index alfabetic: Drept civil - Proprietate - Teren agricol preluat de stat - Măsuri reparatorii Legea nr. 10/2001 : art. 16 Imobilele administrate de o stațiune de cercetare din agricultură dacă, la origine, au fost sau nu o exploatație agricolă, nu cad sub incidența Legii fondului funciar nr. 18/1991 și nici a Legii nr. 1/2000, fiind admisibile măsurile reparatorii, prin echivalent, în condițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001.

Î.C.C.J., secția civilă, decizia nr. 1627 din 27 februarie 2004 Reclamanta M.E. a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice, Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare pentru Irigații și Drenaje Băneasa-Giurgiu (fostă I.C.I.T.I.D. Băneasa) și Primăria comunei Gostinu, județul Giurgiu, cerând să fie obligați să-i restituie în natură, în baza Legii nr. 10/2001, imobilul compus din 2,50 ha teren (din care 1,50 ha extravilan), o casă și 5000 mp canal vechi, situat în comuna Gostinu, județul Giurgiu și preluat de stat, în anul 1954, în baza H.C.M. nr. 308/1953. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că notificarea, prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului, a fost soluționată, cu nr. 126/2002, de fostul I.C.I.T.I.D.

Băneasa, prin respingerea cererii și aplicarea art. 16 din Legea nr. 10/2001. Tribunalul Giurgiu, prin sentința civilă nr. 419 din 9 iulie 2002, a admis acțiunea și a obligat pe pârâți să restituie în natură imobilul în litigiu. Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 468 din 22 octombrie 2002, a admis apelul pârâtei Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare pentru Irigații și Drenaje Băneasa-Giurgiu și, schimbând în întregime sentința, a respins acțiunea. În motivarea acestei decizii, instanța de apel a reținut că imobilul din litigiu, fiind o exploatație agricolă trecută în proprietatea statului prin efectul Decretului nr. 83/1949, este supus procedurii de restituire prevăzută de art. 31 din Legea nr. 1/2000.

În consecință, sunt aplicabile dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001 în raport cu care acțiunea apare ca fiind inadmisibilă. Reclamanta a declarat recurs, bazat pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a arătat, în esență, că excepția de inadmisibilitate a acțiunii, fondată pe dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, a fost nelegal admisă. Recursul declarat de reclamantă este fondat. Din economia reglementărilor cuprinse în art. 35 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 rezultă că terenurile proprietate de stat, administrate de stațiunile de cercetare din agricultură, aparțin domeniului public și nu pot fi restituite foștilor proprietari în condițiile acestei legi.

Textul art. 119 alin. (3), prevede că proprietarii terenurilor vor fi despăgubiți pentru terenurile preluate în domeniul public, în bani, sau cu teren echivalent, după caz. Prin O.U.G. nr. 102/2001, textul art. 31 din Legea nr. 1/2000, referitor la restituirea unor imobile reprezentând exploatații agricole preluate în baza Decretului nr. 83/1949, a fost abrogat. Soluția legislativă are ca temei ideea că, în cazul reglementat de acest text, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001. Rezultă, așadar, că imobilele administrate de o stațiune de cercetare din agricultură, indiferent dacă, la origine, au fost sau nu exploatații agricole, nu cad sub incidența Legii fondului funciar nr. 18/1991 (republicată) și nici a Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere (solicitate potrivit Legii nr. 18/1991 și Legea nr. 169/1997).

În speță, imobilul solicitat se află în administrarea unei stațiuni de cercetare din agricultură, fiind preluat de stat, la cerere, prin efectul H.C.M. nr. 308/1953. Pârâta, ca deținătoare a bunului, a precizat că în imobil își are sediul una din fermele sale și că achiesează la măsuri reparatorii, prin echivalent, în condițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001. În consecință și cum litigiul a fost soluționat prin aplicarea unei excepții, fără cercetarea fondului și stabilirea deplină a împrejurărilor de fapt ale pricinii, s-a impus admiterea recursului și casarea deciziei din apel cu trimiterea cauzei la aceeași instanță, pentru a judeca fondul pricinii.