ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3841/2011

Ședința publică de la 24 noiembrie 2011 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, reclamanta SC E.R.E.D. SRL în contradictoriu cu pârâta SC T.P. SRL, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 37.000 Euro reprezentând despăgubiri pentru pierderile materiale suferite de reclamantă ca urmare a furnizării de către pârâtă a polistirenului neignifugat cu factura nr. TSP B1000062 din 20 iulie 2007 la șantierul M.C.P. din București, cu cheltuieli de judecată. SC T.P. SRL prin cererea reconvențională a solicitat respingerea cererii reclamantei și obligarea SC E.R.E.D.

SRL la plata sumei de 65.606,54 lei reprezentând contravaloarea facturilor emise de T.P. și neachitate de SC E.R.E.D. SRL, obligarea reclamantei-pârâte la plata penalităților de 0,1%/zi din valoarea facturilor emise și neachitate calculate de la scadența facturilor și până la data plății efective a acestor facturi, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința comercială nr. 13066 din 13 noiembrie 2009 Tribunalul București, secția a VI a comercială, a dispus respingerea ca neîntemeiată a cererii principale formulată de reclamanta-pârâtă SC E.R.E.D. SRL, admiterea cererii reconvenționale formulată de pârâta-reclamantă SC T.P. SRL. Pârâta SC E.R.E.D. SRL a fost obligată să plătească SC T.P. SRL suma de 65.606,54 lei reprezentând contravaloare marfă livrată, suma de 5.472,69 lei reprezentând penalități de întârziere, precum și suma de 2673,78 lei - cheltuieli de judecată.

De asemenea a fost obligată SC E.R.E.D. SRL la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2673,78 lei. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC E.R.E.D. SRL, calea de atac ce a fost calificată ca apel, în ședința publică din data de 16 iunie 2010, având în vedere dispozițiile art. 282 1 C. proc. civ. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 168/2011 din 13 aprilie 2011 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC E.R.E.D. SRL. Împotriva acestei decizii reclamanta SC E.R.E.D. SRL prin administrator judiciar T.I.V. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 punctul 9 C. proc.

civ., în motivarea căruia, după o prezentare detaliată a situației de fapt, a susținut, în esență, că în considerarea faptului că au primit o garanție generală asupra calității produselor care fac parte din sistemul certificat ISI-Therm, garanție manifestată expres prin oferta fermă și fără echivoc a determinat-o să lanseze comanda relativ la cantitatea de polistiren și materialelor accesorii. Totodată, susține recurenta, instanța în mod greșit a apreciat că reclamanta cumpărătoare nu a respectat obligația prevăzută la punctul 10 al anexei nr. 2 din contractul încheiat între părți, instanța omite faptul că potrivit art. 969 C. civ. doar convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.

Practic, contractul semnat de către părți a prevăzut doar acele situații care se putea constata deficiența unui produs livrat exclusiv în cadrul unui termen de 8 zile de la predarea respectivului produs. De asemenea, în mod greșit instanța de apel a respins proba cu expertiza pentru că expertiza ar fi fost proba care ar fi putut fi utilă, concludentă și pertinentă în lămurirea situației, iar potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ. judecătorii au datoria să stăruie în aflarea adevărului. Recurenta susține că în mod eronat instanța a considerat că a ales calea acțiunii în justiție la 1 an și 7 luni de la producerea incidentului descris, întrucât în conformitate cu principiul electa una via non datur recursus ad alteram dacă a ales să formuleze o acțiune în pretenții, a acționat în considerarea posibilităților reale de valorificare și realizare a dreptului său.

Pentru aceste motive a solicitat, în principal, admiterea recursului, modificarea deciziei recurate și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel în vederea efectuării expertizei. Înalta Curte în conformitate cu art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. a luat în examinare excepția nulității recursului. Din expunerea criticilor aduse deciziei, rezultă că deși a fost invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticile la adresa deciziei recurate reprezintă o succesiune de fapte și afirmații, nestructurate din punct de vedere juridic, fără să se indice nici unul din cazurile de casare sau modificare.

Prin urmare, în recurs, cale de atac extraordinară, nedevolutivă, instanței nu-i revine obligația să examineze legalitatea si temeinicia deciziei atacate, dacă motivele nu au fost invocate si argumentate, indicându-se încălcările de lege care atrag nelegalitatea. Prin criticile invocate în cererea de recurs pârâta, și-a exprimat nemulțumirea privind modul de interpretare al probelor administrate, dezvoltarea acestora nepermițând încadrarea în nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute art. 304 C. proc. civ. și analizarea lor în consecință, motiv pentru care nu pot fi reținute de către instanță ca și critici de nelegalitate. Indicarea de către recurentă a unor dispoziții legale, nu atrage automat cerința motivării recursului în conformitate cu dispozițiile aplicabile în materia recursului, cererea de recurs fiind supusă unor cerințe de formă diferite de cele instituite pentru cererea de apel, cerințe impuse de caracterul nedevolutiv al acestei căi de atac.

Nu în ultimul rând trebuie reținut faptul că instanța nu se poate substitui părții pentru a imagina eventualele motive de nelegalitate, pentru că, potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ., părțile sunt cele care au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile stabilite de lege. În alți termeni față de considerentele precedente, se poate reține că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, motiv pentru care, Înalta Curte urmează va constata nulitatea cererii de recurs în conformitate cu dispozițiile art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanta S.C. E.R.E.D. S.R.L. prin administrator judiciar T.I.V. împotriva deciziei comerciale nr. 168/2011 din 13 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2011.