ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3841/2011

Ședința publică de la 24 noiembrie 2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială,

reclamanta SC E.R.E.D. SRL în contradictoriu cu pârâta SC T.P. SRL, a solicitat

obligarea pârâtei la plata sumei de 37.000 Euro reprezentând despăgubiri pentru

pierderile materiale suferite de reclamantă ca urmare a furnizării de către

pârâtă a polistirenului neignifugat cu factura nr. TSP B1000062 din 20 iulie 2007

la șantierul M.C.P. din București, cu cheltuieli de judecată.

SC T.P. SRL prin

cererea reconvențională a solicitat respingerea cererii reclamantei și

obligarea SC E.R.E.D. SRL la plata sumei de 65.606,54 lei reprezentând contravaloarea

facturilor emise de T.P. și neachitate de SC E.R.E.D. SRL, obligarea

reclamantei-pârâte la plata penalităților de 0,1%/zi din valoarea facturilor

emise și neachitate calculate de la scadența facturilor și până la data plății

efective a acestor facturi, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința

comercială nr. 13066 din 13 noiembrie 2009 Tribunalul București, secția a VI a comercială,

a dispus respingerea ca neîntemeiată a cererii principale formulată de

reclamanta-pârâtă SC E.R.E.D. SRL, admiterea cererii reconvenționale formulată

de pârâta-reclamantă SC T.P. SRL. Pârâta SC E.R.E.D. SRL a fost obligată să

plătească SC T.P. SRL suma de 65.606,54 lei reprezentând contravaloare marfă

livrată, suma de 5.472,69 lei reprezentând penalități de întârziere, precum și

suma de 2673,78 lei - cheltuieli de judecată.

De asemenea a fost

obligată SC E.R.E.D. SRL la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de

2673,78 lei.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta SC E.R.E.D. SRL, calea de atac ce a fost

calificată ca apel, în ședința publică din data de 16 iunie 2010, având în

vedere dispozițiile art. 282

1

C. proc. civ.

Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 168/2011 din 13

aprilie 2011 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC E.R.E.D.

SRL.

Împotriva acestei

decizii reclamanta SC E.R.E.D. SRL prin administrator judiciar T.I.V. a declarat

recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 punctul 9 C. proc. civ., în

motivarea căruia, după o prezentare detaliată a situației de fapt, a susținut,

în esență, că în considerarea faptului că au primit o garanție generală asupra

calității produselor care fac parte din sistemul certificat ISI-Therm, garanție

manifestată expres prin oferta fermă și fără echivoc a determinat-o să lanseze

comanda relativ la cantitatea de polistiren și materialelor accesorii.

Totodată, susține

recurenta, instanța în mod greșit a apreciat că reclamanta cumpărătoare nu a

respectat obligația prevăzută la punctul 10 al anexei nr. 2 din contractul

încheiat între părți, instanța omite faptul că potrivit art. 969 C. civ. doar

convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Practic,

contractul semnat de către părți a prevăzut doar acele situații care se putea

constata deficiența unui produs livrat exclusiv în cadrul unui termen de 8 zile

de la predarea respectivului produs.

De asemenea, în mod

greșit instanța de apel a respins proba cu expertiza pentru că expertiza ar fi

fost proba care ar fi putut fi utilă, concludentă și pertinentă în lămurirea

situației, iar potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ.

judecătorii au datoria să stăruie în aflarea adevărului.

Recurenta susține că

în mod eronat instanța a considerat că a ales calea acțiunii în justiție la 1

an și 7 luni de la producerea incidentului descris, întrucât în conformitate cu

principiul

electa una via non datur recursus ad alteram

dacă a ales să

formuleze o acțiune în pretenții, a acționat în considerarea posibilităților

reale de valorificare și realizare a dreptului său.

Pentru aceste motive

a solicitat, în principal, admiterea recursului, modificarea deciziei recurate

și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, iar în subsidiar,

admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre

rejudecare la instanța de apel în vederea efectuării expertizei.

Înalta Curte în

conformitate cu art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 302

1

lit. c)

C. proc. civ. a luat în examinare excepția nulității recursului.

Din expunerea

criticilor aduse deciziei, rezultă că deși a fost invocat motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticile la adresa

deciziei recurate reprezintă o succesiune de fapte și afirmații, nestructurate

din punct de vedere juridic, fără să se indice nici unul din cazurile de casare

sau modificare. Prin urmare, în recurs, cale de atac extraordinară,

nedevolutivă, instanței nu-i revine obligația să examineze legalitatea si

temeinicia deciziei atacate, dacă motivele nu au fost invocate si argumentate,

indicându-se încălcările de lege care atrag nelegalitatea.

Prin criticile

invocate în cererea de recurs pârâta, și-a exprimat nemulțumirea privind modul

de interpretare al probelor administrate, dezvoltarea acestora nepermițând

încadrarea în nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute art. 304 C.

proc. civ. și analizarea lor în consecință, motiv pentru care nu pot fi

reținute de către instanță ca și critici de nelegalitate.

Indicarea de către

recurentă a unor dispoziții legale, nu atrage automat cerința motivării

recursului în conformitate cu dispozițiile aplicabile în materia recursului, cererea

de recurs fiind supusă unor cerințe de formă diferite de cele instituite pentru

cererea de apel, cerințe impuse de caracterul nedevolutiv al acestei căi de

atac.

Nu în ultimul rând

trebuie reținut faptul că instanța nu se poate substitui părții pentru a

imagina eventualele motive de nelegalitate,

pentru

că, potrivit art. 129 alin.

(1)

C. proc. civ., părțile sunt cele care

au

obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile

stabilite

de lege.

În alți termeni față

de considerentele precedente, se poate reține că accesul la justiție presupune

respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare

de atac, motiv pentru care, Înalta Curte urmează va constata nulitatea cererii

de recurs în conformitate cu dispozițiile art. 302

1

lit. c) C. proc.

civ.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea

cererii de recurs formulată de reclamanta S.C. E.R.E.D. S.R.L. prin

administrator judiciar T.I.V. împotriva deciziei comerciale nr. 168/2011 din 13

aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 noiembrie 2011.