ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2905/2014

Asupra recursului de față, În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 288 din 26 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Dolj s-a dispus, în baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen., condamnarea inculpatului G.C.C. la pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen., lit. c) constând în dreptul de a fi administrator sau asociat al unei societăți comerciale. S-au aplicat dispozițiile art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen., lit. c) constând în dreptul de a fi administrator sau asociat al unei societăți comerciale.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. s-a admis acțiunea civilă formulată de Statul Român prin A.N.A.F. București și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 118.855 RON la care se adaugă dobânzile și penalitățile de întârziere calculate de la data săvârșirii faptei (25 decembrie 2008) și până la data achitării integrale a debitului reprezentând obligații fiscale și accesorii conform art. 119 și urm. din O.G. nr. 92/2003. S-a menținut sechestrul asigurător instituit prin Ordonanța din 19 februarie 2013 asupra următoarelor bunuri proprietatea inculpatului, respectiv mijloc de transport marca X1, capacitate cilindrică 1896, serie motor S1 și mijloc de transport marca X2, capacitate cilindrică 1896, serie motor S2, până la concurența sumei de 118.855 RON și a sumei reprezentând accesoriile fiscale aferente, calculate până la data achitării integrale a debitului.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus ca inculpatul să nu mai fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale iar dacă a fost este decăzut din drepturi. În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990 s-a dispus comunicarea sentinței, după rămânerea definitivă, la Registrul Comerțului pentru mențiunile ce se impun și la D.G.F.P. Dolj pentru înscrierea în cazierul fiscal. În baza art. 348 C. proc. pen. s-a dispus desființarea totală a unui număr de 60 facturi întocmite fictiv în perioada 1 noiembrie 2008 - 30 noiembrie 2008. În baza art. 189 raportat la art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.000 RON cheltuieli judiciare, statului.

Pentru a dispune astfel prima instanță a reținut, în fapt, că în cursul lunii noiembrie 2008, inculpatul G.C.C., în calitate de administrator al SC D.T. SRL Craiova, a efectuat achiziții intracomunitare de grâu în cantitate de 839.170 kg și porumb în cantitate de 180.310 kg de la firma B.S. din Ungaria, precum și 444.240 kg grâu de la firma N.G. din Slovacia. Conform registrului de casă în valută, marfa achiziționată a fost achitată cu numerar, a fost transportată cu autovehicule aparținând furnizorilor și depozitată la baza de recepție aparținând SC C. Arad SRL, în baza Contractului de închiriere nr. 68 din 10 noiembrie 2008. Ulterior, SC D.T. SRL a vândut întreaga cantitate de cereale firmei L.T.

din Bulgaria, contra sumei de 625.550 RON conform jurnalului de vânzări. Pentru vânzare, SC D.T. SRL a întocmit un număr de 60 facturi fiscale, pe care nu este menționat TVA și mijlocul de transport folosit, iar marfa a fost achitată cu numerar, pentru fiecare factură fiind emisă câte o chitanță. Din verificări a rezultat că firma L.T. din Bulgaria nu are cod valid de înregistrare în scop de TVA, atribuit de autoritatea fiscală din Bulgaria, astfel încât conform art. 143 alin. (2) lit. a) din C. fisc., aceste livrări de bunuri nu sunt scutite de TVA. În cadrul cercetărilor a fost identificat numitul D.M. administrator al firmei L.T. Bulgaria, care a declarat că nu a avut relații comerciale cu SC D.T.

SRL Craiova și nu a achiziționat cereale, obiectul de activitate al firmei fiind comerțul cu autovehicule. Aceste aspecte au fost confirmate și de către organele fiscale din Bulgaria, care, în urma solicitării prin formularul antifraudă, au comunicat faptul că nu există achiziții intracomunitare de la SC D.T. SRL Craiova în anul 2008, iar în timpul controlului efectuat, în evidenta contabilă a L.T., inspectorii fiscali nu au identificat documente privind achiziții de cereale de la SC D.T. SRL Craiova. În declarațiile date, inculpatul G.C.C. a susținut că tranzacția efectuată cu L.T. Bulgaria este reală, cele 60 de facturi au fost completate de el, însă nu a știut faptul că firma din Bulgaria nu este plătitoare de TVA.

De asemenea, învinuitul a relatat că a negociat vânzarea cerealelor cu un anume P.G., cetățean bulgar, însă nu a putut oferi elemente suplimentare cu privire la modalitatea concretă în care a avut loc livrarea (loc, mijloace de transport). S-a arătat că afirmațiile inculpatului nu au nici un suport probator, în situația în care toate dovezile rezultate în urma cercetărilor, respectiv cod de înregistrare în scop TVA invalid, lipsa dovezii că mărfurile au fost transportate în Bulgaria, încasarea tuturor facturilor în numerar, lipsa unui contract între cele două societăți, conduc la concluzia logică că, deși aparent este vorba despre livrări intracomunitare scutite, în fapt mărfurile au fost comercializate în România.

Prin livrarea fictivă de cereale către L.T. Bulgaria, SC D.T. SRL Craiova a încasat suma de 625.550 RON, pentru care nu a înregistrat TVA aferent în sumă de 118.854 RON, cu care a fost prejudiciat bugetul de stat. În prezent, SC D.T. SRL Craiova este radiată, inculpatul G.C.C. declarând că nu mai deține nici un document a acestei societăți.

În vederea recuperării prejudiciului, prin Ordonanța din 19 februarie 2013 a fost instituit sechestru asigurător asupra bunurilor mobile aparținând inculpatului, a căror existență a fost confirmată de către Primăria Municipiului Craiova, Direcția Impozite și Taxe, prin Adresa nr. 26439 din 15 februarie 2013: mijloc de transport marca X1, capacitate cilindrică 1896 serie motor S1, serie sașiu Z1 dobândit la 31 decembrie 2006 și mijloc de transport marca X2, capacitate cilindrică 1896 serie motor S2, serie sașiu Z2 dobândit la 31 decembrie 2006. Pentru a reține această stare de fapt prima instanță a avut în vedere probele administrate la urmărirea penală respectiv: sesizarea și notele de verificare întocmite de Garda Financiară Dolj, notele de constatare întocmite de D.G.F.P.

Dolj, documente de evidență contabilă, facturi în copie, contract de închiriere în copie, declarații informative privind livrările - achizițiile efectuate pe teritoriul României, cerere de informații antifraudă, adrese, decont TVA, jurnal cumpărări, declarații, dar și cele administrate pe parcursul judecății respectiv: declarația martorului D.M., administratorul SC L.T. cu sediul în Bulgaria și relații de la Oficiul Registrului Comerțului Dolj. Prima instanță a reținut că inculpatul, în declarația dată la urmărirea penală, s-a apărat în sensul că în luna noiembrie 2008, a achiziționat cereale din Ungaria în cantitate de 839.170 kg grâu și 180.310 kg porumb precum și din Slovacia, a întocmit documente de recepționare a mărfii însă nu putut da detalii cu privire la locul de unde a ridicat cerealele, la numele persoanei de naționalitate ungară și de naționalitate slovacă de la care a achiziționat cerealele.

De asemenea, inculpatul a mai susținut că, ulterior plecării sale în Ungaria, a întâlnit un cetățean bulgar și a convenit cu acesta să-i vând produsele achiziționate din Ungaria și Slovacia după intrarea lor în țară și apoi a fost sunat de aceea persoană, s-au întâlnit la Timișoara, a cântărit marfa care a fost dusă pe teritoriu Bulgariei. A mai susținut inculpatul că au întocmit mai multe facturi, dar nu s-a menționat TVA-ul aferent fiecărei livrări, bazându-se pe aspectul că acel cetățean de origine bulgară i-a comunicat că firma sa este plătitoare de TVA și oricum nu putea verifica acest aspect, precizând că toate facturile au fost completate de inculpat care s-a trecut și la rubrica delegat.

Instanța de fond a apreciat că susținerile inculpatului sunt contrazise de probatoriile administrate în cauză. Astfel din nota de constatare întocmită de Garda Financiară Dolj și din raportul de inspecție fiscală întocmit de D.G.F.P. Dolj a rezultat că inculpatul, în calitate de asociat unic și administrator al SC D.T. SRL Craiova, societate în prezent radiată, în luna noiembrie 2008 a efectuat achiziții intracomunitare de cereale de la două societăți, din Ungaria - B.S., respectiv Slovacia - N.G., aceste societăți fiind înregistrate în scop de TVA, iar codul de valabilitate era valid. După achiziționarea cerealelor, inculpatul le revindea (în acte) către o societate din Bulgaria - L.T., întocmind un număr de 60 de facturi fiscale, dar din verificările efectuate de organele fiscale s-a constatat că facturile respective nu aveau înscrisă valoarea TVA-ului aferent și mai mult, SC L.T.

nu avea cod valid de înregistrare în scop de TVA. În plus, martorul D.M., administratorul SC L.T. a declarat că nu a derulat nici un fel de tranzacții cu societate administrată de inculpat în cursul anului 2008 deoarece SC L.T. avea ca obiect de activitate vânzări, cumpărări și închirieri de autoturisme și nu tranzacții cu cereale. S-a constatat că, pe parcursul judecării cauzei, inculpatul nu s-a prezentat în instanță, deși a fost legal citat la ultimul domiciliu cunoscut. Reținând vinovăția inculpatului, prima instanță a stabilit că, în drept, fapta inculpatului de a înregistra operațiuni fictive în scopul sustragerii de la obligațiile fiscale către bugetul de stat, care a fost astfel prejudiciat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, modificată.

La individualizarea judiciară a pedepsei s-a avut în vedere faptul că inculpatul nu s-a prezentat în instanță, că a încercat să denatureze adevărul, că nu are antecedente penale dar și celelalte criterii prevăzute de art. 72 C. pen. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, instanța constatând că cererea de apel este formulată și semnată în numele inculpatului, nefiind însă motivată. Deși legal citat, inclusiv cu mandat de aducere, inculpatul nu s-a prezentat în instanță iar la ultimul domiciliu cunoscut s-a constatat că nu mai locuiește acolo. Apelul a fost motivat de apărătorul din oficiu susținându-se, în esență, că tranzacția respectivă, atestată de cele 60 de facturi este reală, inculpatul negociind cu numitul P.G.

și că din probele administrate nu rezultă cu certitudine existența evaziunii fiscale, solicitându-se admiterea acestuia, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare la prima instanță în vedere administrării de probe, fără a se indica care anume probe se solicită, iar, cu ocazia dezbaterilor, s-au adus critici doar cu privire la pedeapsa aplicată. Prin Decizia penală nr. 360 din 20 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul G.C.C. împotriva Sentinței penale nr. 288 din 26 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Dolj. Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut că organul de urmărire penală a administrat probe din care rezultă activitatea tranzacției atestată de cele 60 de facturi, respectiv declarația lui D.M.

și verificările efectuate de autoritățile bulgare, din care a rezultat că firma din Bulgaria nu a avut relații comerciale cu societatea administrată de inculpat. Curtea a apreciat că, în ipoteza în care tranzacția atestată de acele 60 de facturi ar fi fost reală, inculpatul avea posibilitatea să probeze acest lucru prin indicarea modalității de primire a banilor, indicarea conturilor și a chitanțelor eliberate etc, pentru a fi verificată astfel credibilitatea martorului D.M. și pentru a fi făcute eventuale cercetări în vederea depistării cetățeanului bulgar care s-ar fi prezentat în numele firmei bulgare, astfel încât, nesolicitarea de probe în apărare și, mai mult, neprezentarea în fața instanțelor, au condus la ideea că, de fapt, acesta nu poate să dovedească realitatea tranzacției și că a fost una fictivă.

Prin urmare, instanța de apel a constatat că, în mod corect, prima instanță a reținut situația de fapt, rezultată din probele administrate, iar în ceea ce privește pedeapsa aplicată, s-a apreciat că aceasta a fost corectă individualizată, potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, inculpatul G.C.C., prin avocat E.S., la termenul de astăzi, acesta precizând că își însușește recursul formulat de apărătorul său ales. Fără a indica vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 385 9 alin. (1) C. proc.

pen., recurentul inculpat a solicitat atât în cuprinsul motivelor scrise (depuse la dosar prin apărător la termenul de astăzi fixat pentru judecarea cauzei, 30 octombrie 2014), cât și cu ocazia dezbaterilor, aplicarea legii penale mai favorabile - pe care a apreciat-o ca fiind legea nouă -, cu consecința reducerii pedepsei aplicate de instanțele inferioare, dar și înlăturarea greșitei aplicări a legii, în sensul reindividualizării pedepsei aplicate. Examinând hotărârile recurate prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte apreciază recursul declarat de inculpatul G.C.C. ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente: În primul rând, prealabil verificării temeiniciei susținerilor inculpatului, Înalta Curte arată că, deși la data de 1 februarie 2014, a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind C. proc.

pen., iar art. 108 din Legea nr. 255/2013 a abrogat expres C. proc. pen. din 1968 (Legea nr. 29/1968), cadrul procesual în care s-a desfășurat judecarea prezentului recurs este cel reglementat de prevederile art. 385 1 - art. 385 19 din legea de procedură penală anterioară, având în vedere dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013. Referitor la criticile de netemeinicie formulate de inculpatul G.C.C. cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei stabilită de prima instanță și menținută prin decizia atacată, Înalta Curte arată că, în realizarea scopului de a include în sfera de cenzură a instanței de recurs numai chestiuni de drept, unul dintre cazurile de casare modificat substanțial prin Legea nr. 2/2013 a fost cel reglementat de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen., în sensul restrângerii controlului judiciar exercitat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la aspecte ce vizează nelegalitatea sancțiunii penale stabilite de instanțele inferioare. Astfel, Înalta Curte constată că susținerile recurentului se puteau circumscrie cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. în reglementarea anterioară, situație ce nu mai poate forma obiectul examinării în calea de atac a recursului și nici prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 din același cod, atâta timp cât nu au fost invocate erori de drept, care să pună în discuție conformitatea cu legea a hotărârilor atacate, ci doar chestiuni ce țin de aprecierea judecătorului asupra individualizării sancțiunilor penale stabilite și care nu mai pot fi cenzurate de instanța de ultim control judiciar.

Examinând recursul inculpatului G.C.C. și din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile, conform art. 5 C. pen., Înalta Curte constată că infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu a suferit modificări sub aspectul conținutului constitutiv și al regimului sancționator ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 268/2009 privind C. pen. și a Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a acestuia, astfel încât, nu se pune problema determinării legii penale mai favorabile. Față de considerentele arătate mai sus, nerezultând vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. așa cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, care să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.C.C.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. (1968), recurentul inculpat G.C.C. va fi obligat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.C.C. împotriva Deciziei penale nr. 360 din 20 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 octombrie 2014. Procesat de GGC - MI