ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 1 aprilie 2009, petiționarul S.L. a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 75/P/2009 din 2 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Petiționarul a trimis plângerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție care, fiind greșit sesizat, a înaintat-o Înaltei Curți, spre competentă soluționare, potrivit dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen.

Din oficiu, instanța a dispus atașarea dosarului penal nr. 75/P/2009 și a lucrării nr. 1993/981/II/2/2009 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

Judecând plângerea, potrivit dispozițiilor art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele :

La data de 7 ianuarie 2009, persoana vătămată S.L. a formulat plângere penală împotriva judecătorului G.E. din cadrul Curții de Apel Cluj, solicitând efectuarea de cercetări penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen.

Persoana vătămată s-a adresat Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, cu o acțiune prin care a solicitat anularea a două ordine emise de M.A.N. și M.I.

Cauza a făcut obiectul Dosarului nr. 5949/2000 și a fost soluționată prin sentința civilă nr. 402 din 20 ianuarie 2000.

La data de 18 noiembrie 2008, persoana vătămată a adresat o cerere Președintelui Secției Comercială, Contencios Administrativ și Fiscal din cadrul Curții de Apel Cluj prin care a solicitat să i se „confirme legalitatea înregistrării cererii de citare de martori din Dosarul nr. 5949/2000 al Curții de Apel Cluj înregistrată la data de 3 noiembrie 2000/Curtea de Apel Cluj”, iar prin răspunsul primit la data de 27 noiembrie 2008 (fila 13 dosar) sub semnătura președintelui de secție - judecător G.E., i s-a făcut cunoscut că solicitarea sa ar putea fi soluționată numai în situația în care ar prezenta originalul, respectiv exemplarul doi în original, al înscrisului despre care se susține că ar fi fost înregistrat la Curtea de Apel Cluj la data de 3 noiembrie 2000.

De asemenea, din cuprinsul adresei de răspuns rezultă cu certitudine că petentul a fost invitat la sediul Curții de Apel Cluj atât la data de 26 noiembrie 2008, cât și la data de 18 noiembrie 2008, însă acesta nu a dat curs celor două invitații.

Față de cele arătate, nu s-a putut reține că magistratul judecător G.E. ar fi comis infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., persoana vătămată invocând în susținerea plângerii sale, motive subiective de nemulțumire, fără însă a argumenta cu probe, în fapt și în drept, plângerea penală formulată.

În consecință, prin rezoluția nr. 75/P/2009 din 2 februarie 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de judecătorul G.E. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

Plângerea petiționarului împotriva măsurii dispuse de procuror a fost respinsă ca neîntemeiată de procurorul șef al Secției de urmărire penală și criminalistică prin rezoluția nr. 1993/981/II/2/2009 din 13 martie 2009.

În conformitate cu dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., persoana vătămată a formulat plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, arătând că toate sentințele, deciziile și rezoluțiile dispuse în cele 567 de cereri judiciare adresate au avut menirea de a proteja ilegalitățile săvârșite de Ministerul Apărării Naționale și Ministerul de Interne.

Plângerea este nefondată.

Înalta Curte, verificând rezoluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că soluția dispusă de procuror este legală și temeinică.

Din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă indicii de săvârșire a vreunei fapte penale de către magistratul judecător G.E. Acesta a acționat potrivit atribuțiilor de serviciu și cu respectarea dispozițiilor legale în materie, fără a prejudicia în vreun fel, cu știință, interesele legitime ale persoanei vătămate.

Petiționarul nu a adus niciun fel de dovezi în sprijinul afirmațiilor sale, iar simpla sa nemulțumire cu privire la modul de soluționare a unei pricini civile în care a avut calitatea de parte, nu poate constitui temei al cercetării penale și al tragerii la răspundere penală a magistratului.

În consecință, constatând inexistența faptei penale sesizate, în mod corect procurorul s-a pronunțat în sensul imposibilității punerii în mișcare a acțiunii penale, potrivit temeiului juridic prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va menține rezoluția atacată și va respinge ca nefondată plângerea formulată de petiționarul S.L.

Petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul S.L. împotriva rezoluției nr. 75/P/2009 din 2 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține.

Obligă petiționarul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 noiembrie 2009.