ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 687/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea pronunțată de instanța de fond Prin sentința nr. 471 din 11 decembrie 2013 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins ca tardivă acțiunea formulată de C.C.M.P.E. în contradictoriu cu pârâtul M.M.F.P.S.-în prezent M.F.E. - A.M.P.O.S.D.R.U. 2. Cererea de recurs Împotriva sentinței a declarat recurs în condițiile art. 483 C. proc. civ. reclamantul C.C.M.P.E. 2.1. Motivele de casare În susținerea recursului, reclamantul a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., respectiv hotărârea pronunțată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, precum și greșita aplicare a normelor de drept material.

2.2. Principalele argumente invocate Cu privire la motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., reclamantul a susținut că sentința este lovită de nulitate absolută, în lipsa indicării soluției în dispozitiv, neputându-se determina concordanța cu considerentele hotărârii, în sensul dacă respingerea acțiunii s-a întemeiat pe admiterea unei excepții sau pe analiza fondului litigiului. Cu privire la motivul referitor la aplicarea greșită a normelor de drept material, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamantul a susținut că instanța de fond a admis în mod eronat excepția tardivității acțiunii, raportat la dispozițiile art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2001, în contextul în care erau aplicabile prevederile derogatorii ale legii speciale, respectiv O.G.

nr. 79/2003 și O.G. nr. 92/2003. Astfel, a învederat reclamantul, în raport de obiectul acțiunii - obligarea pârâtului să emită decizie în soluționarea contestației formulate împotriva unui titlu de creanță - erau incidente prevederile art. 3 alin. (6) din O.G. nr. 79/2003 și ale art. 3 alin. (2) și art. 6 alin. (7) din normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003, ca norme de drept material, respectiv dispozițiile art. 205-218 din O.G. nr. 92/2003 ca norme de drept procedural. Reclamantul a precizat că adresându-se pârâtului prin formularea contestației împotriva actului administrativ fiscal reprezentat de procesul-verbal de constatare a creanțelor bugetare, a respectat procedura legală în materie, autoritatea pârâtă fiind cea care a refuzat să-și exercite prerogativele conferite de lege.

3. Apărarea pârâtului Prin întâmpinarea formulată, M.F.E. - A.M.P.O.S.D.R.U. - a solicitat respingerea recursului, arătând în esență că instanța de fond a procedat corect reținând tardivitatea acțiunii, prin depășirea termenului de decădere prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. 4. Procedura de soluționare a recursului. 4.1.Cu privire la examinarea recursului în completul filtru. Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 24 iunie 2014, în conformitate cu dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Prin încheierea din 9 octombrie 2014 completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și, în consecință, l-a admis în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc.

civ., fixând termen de judecată pe fond a recursului. 4.2. Cu privire la fondul recursului 4.2.1. Analiza motivelor de casate invocate Cu privire la motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Verificând considerentele sentinței recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și explică soluția de respingere a acțiunii pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează raționamentul pe baza căruia prima instanță a reținut tardivitatea cererii introductive. Cât privește împrejurarea că în dispozitiv nu se menționează motivul respingerii acțiunii, acest aspect nu este sancționat cu nulitatea actului, prevederile art. 425 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ. impunând doar ca dispozitivul să cuprindă soluția dată tuturor cererilor deduse judecății. În acest context nu se poate susține aplicabilitatea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., nefiind incidentă niciuna dintre ipotezele reglementate de textul de lege. Cu privire la motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Înalta Curte constată că nu se impune casarea sentinței nici prin prisma motivului de nelegalitate referitor la greșita aplicare a normelor de drept material, instanța de fond reținând în mod justificat excepția tardivității acțiunii deduse judecății. Astfel, la data de 17 septembrie 2013 reclamantul s-a adresat instanței, solicitând anularea procesului-verbal de constatare din 9 iunie 2011 prin care,în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. (2) din O.G.

nr. 79/2003, s-a reținut în sarcina centrului de consultanță în calitate de beneficiar de finanțare nerambursabilă, un debit de 387.563,43 lei. Din actele dosarului rezultă că reclamantul a formulat contestație administrativă adresată A.M.P.O.S.D.R.U. din cadrul M.M.F.P.S., înregistrată sub nr. 12866 din 14 iulie 2011, nesoluționată până la data formulării acțiunii în justiție. Prima instanță a reținut în mod corect că, potrivit art. 3 alin. (6) din O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare utilizate necorespunzător, se poate formula contestație în condițiile și termenele stabilite de C. proc. fisc. aprobat de O.G. nr. 92/2003.

Potrivit normelor cuprinse în Titlul IX C. proc. fisc. contestația administrativă nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal, dispozițiile respective coroborându-se cu prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. Așadar, în condițiile în care O.G. nr. 79/2003 nu prevede un termen de formulare a acțiunii în justiție, iar contestația administrativă nu a fost soluționată potrivit O.G. nr. 92/2003, reclamantul avea obligația să respecte termenele prevăzute de art. 11 din Legea nr. 554/2004. 4.2.2. Soluția instanței de recurs Toate considerentele expuse converg spre concluzia că soluția pronunțată de instanța de fond este legală, motiv pentru care recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, potrivit art. 497 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de - C.C.M.P.E. împotriva sentinței nr. 471 din 11 decembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 februarie 2015.