ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 380/2013

Deliberând asupra recursului penal de față, constată că, prin sentința penală nr. 278 din 29 iunie 2012, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și a dispus recunoașterea și punerea în executare a sentinței penale nr. 276 din 11 iunie 2009 a Judecătoriei Penale nr. 12 din Valencia, rămasă definitivă la data de 16 septembrie 2009, privind persoana condamnată A.M.O.

Totodată, s-a dispus transferarea într-un penitenciar din România a persoanei condamnate în vederea continuării executării pedepsei de 3 ani închisoare, fiind dedusă perioada executată de la 2 noiembrie 2011 la zi.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că, prin rezoluția din 2 martie 2012, a fost sesizată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în vederea recunoașterii sentinței penale nr. 276 din 11 iunie 2009 a Judecătoriei Penale nr. 12 din Valencia, Regatul Spaniei, și punerii în executare a acesteia, în conformitate cu dispozițiile art. 158 sau art. 159 din Legea nr. 302/2004, apreciindu-se de către procuror că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de legea specială pentru transferarea condamnatului A.M.O. în România, în vederea continuării executării pedepsei.

Verificând actele și lucrărle dosarului, pe baza informațiilor și documentelor comunicate de statul de condamnare, Curtea de apel a constatat că, prin sentința penală nr. 276 din 11 iunie 2009 a Judecătoriei Penale nr. 12 din Valencia, definitivă la data de 16 septembrie 2009, numitul A.M.O. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru un delict de furt cu violență, prevăzut de art. 237 și 242.1 C. pen. spaniol, și la o pedeapsă de 2 luni amendă cu o cotă zilnică de 6 euro, pentru infracțiunea de vătămare, prevăzută de art. 617

1

din același Cod, fiind, astfel, îndeplinită cerința prevăzută de art. 3 lit. b) din Convenția Europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în 1983, și de art. 143 lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată.

În fapt, prin sentința de condamnare s-a reținut că, la data de 1 mai 2008, în jurul orei 23:15, numitul A.M.O., în timp ce se afla în zona A.E. din Valencia, prin violență, a deposedat-o pe partea vătămată C.R.R. de geanta personală, în care se aflau bani și bunuri, valoarea prejudiciului fiind de aproximativ 800 euro.

Examinând documentele transmise de autoritățile judiciare ale statului solicitant, s-a constatat că este îndeplinită condiția dublei încriminări la care se referă art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004, republicată, și art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția Europeană asupra transferării persoanelor condamnate, faptele comise de numitul A.M.O., în împrejurările descrise, găsindu-și corespondent în prevederile art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c) C. pen. privind infracțiunea de tâlhărie.

Cu privire la situația executării pedepsei, s-a reținut că, din relațiile comunicate de autoritățile spaniole, rezultă că aceasta a început la data de 2 noiembrie 2011 și urmează să se finalizeze la 30 noiembrie 2014, fiind, așadar, îndeplinită și condiția prevăzută de art. 3 lit. c) din Convenția Europeană asupra transferării persoanelor condamnate și de art. 143 lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Totodată, s-a constatat că persoana condamnată A.M.O. și-a manifestat consimțământul pentru a fi transferată în România în vederea executării pedepsei, fiind realizată și cerința prevăzută de art. 3 lit. d) din Convenția Europeană asupra transferării persoanelor condamnate și de art. 143 lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată.

De asemenea, instanța a reținut că este îndeplinită și condiția prevăzută de art. 3 lit. a) din Convenția Europeană asupra transferării persoanelor condamnate și art. 143 lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, din adresele din 6 septembrie 2011 și din 2 septembrie 2011 ale Ministerului Administrației și Internelor rezultând că numitul A.M.O. este cetățean român.

Ca urmare, constatând că s-a făcut dovada îndeplinirii tuturor cerințelor prevăzute de Legea nr. 302/2004, Curtea a admis sesizarea formulată de Parchet, a procedat la recunoașterea sentinței penale nr. 276 din 11 iunie 2009 a Judecătoriei Penale nr. 12 din Valencia și a dispus transferarea persoanei condamnate A.M.O. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 3 ani închisoare.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, pentru nelegalitate, criticând-o sub aspectul omisiunii instanței de a recunoaște pedeapsa accesorie a decăderii speciale din dreptul la sufragiu pasiv, precum și pedeapsa de 30 de zile închisoare, în care s-a realizat conversia pedepsei de 2 luni amendă cu o cotă zilnică de 6 euro, aplicată prin aceeași hotărâre de condamnare.

Verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte apreciază recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București ca fiind fondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:

Potrivit art. 158 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, în cazul în care statul român optează pentru continuarea executării pedepsei aplicate în statul de condamnare, el trebuie să respecte felul și durata pedepsei prevăzute în hotărârea de condamnare.

În cauză, însă, deși a optat pentru continuarea executării în România a pedepsei aplicate condamnatului A.M.O. prin sentința penală nr. 276 din 11 iunie 2009 a Judecătoriei Penale nr. 12 din Valencia, Curtea de apel a nesocotit cerințele prevăzute de art. 158 din actul normativ menționat, în sensul că nu a respectat nici felul și nici durata pedepselor stabilite de instanța spaniolă, pronunțând, astfel, o hotărâre contrară legii.

Așa cum rezultă din documentele transmise de autoritățile judiciare din Spania, intimatul A.M.O. a fost condamnat prin sentința penală nr. 276 din 11 iunie 2009 a Judecătoriei Penale nr. 12 din Valencia, definitivă la data de 16 septembrie 2009, la o pedeapsă de 3 ani închisoare și decăderea specială din dreptul la sufragiu pasiv pe durata condamnării, pentru un delict de furt cu violență asupra persoanelor, prevăzut de art. 237 și 242.1 C. pen. spaniol, și la o pedeapsă de 2 luni amendă cu o cotă zilnică de 6 euro, pentru infracțiunea de vătămare, prevăzută de art. 617

1

din același Cod.

Ulterior, la data de 18 februarie 2010, s-a pronunțat hotărârea de declarare a insolvenței și a fost antrenată răspunderea individuală subsidiară a condamnatului datorită neplății a 30 de zile amendă, drept pentru care, pe 7 iulie 2010, s-a emis ordinul de executare a pedepsei privative de libertate. Conform fișei privind lichidarea condamnării, întocmită de Judecătoria Penală nr. 5 din Valencia la data de 28 iulie 2010, pedeapsa finală pe care condamnatul A.M.O. o are de executat conform sentinței penale nr. 276 din 11 iunie 2009 a Judecătoriei Penale nr. 12 din Valencia, ca urmare a înlocuirii amenzii cu închisoarea, este de 3 ani și 30 zile închisoare, cu începere de la data de 2 noiembrie 2011 până la 30 niembrie 2014.

Totodată, se observă că, prin hotărârea de condamnare, nu au fost stabilite doar cele două pedepse principale anterior menționate, ci și pedeapsa accesorie a decăderii speciale din dreptul la sufragiu pasiv pe durata condamnării, pedeapsă compatibilă cu legislația română, găsindu-și corespondent în prevederile art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen.

Ca urmare, constatând că, în mod greșit, prima instanță a dispus transferarea intimatului A.M.O. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării unei pedepse cu închisoarea mai mici decât cea aplicată de statul de condamnare și fără a avea în vedere și pedeapsa accesorie care însoțește sancțiunea penală principală, nesocotind, astfel dispozițiile art. 158 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, va casa, în parte, sentința penală atacată și, în rejudecare, va dispune transferarea într-un penitenciar din România a condamnatului persoană transferabilă A.M.O. în vederea continuării executării pedepsei de 3 ani și 30 zile închisoare.

Totodată, va face aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. și va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. peoc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței penale nr. 278 din 29 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe condamnatul persoană transferabilă A.M.O.

Casează, în parte, sentința penală atacată și, în rejudecare:

Dispune transferarea într-un penitenciar din România a condamnatului persoană transferabilă A.M.O. în vederea continuării executării pedepsei de 3 ani și 30 zile închisoare.

Face aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnatul persoană transferabilă, în sumă de 320 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie 2013.