ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 03.06.2016

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 827/2016

HOTĂRÂRE

03.06.2016

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 827/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 827/2016

Asupra contestației de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 5/F/CC din 05 martie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/46/2014, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 135 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, a fost recunoscută parțial sentința penală nr. 413 din 02 octombrie 2012, a Judecătoriei Penale nr. 3 din Castellon Spania, așa cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 493 secția I a Ilustrei Audiențe Provinciale din Castellon, privind persoana condamnată A.

S-a constatat că infracțiunea de ultraj judiciar prev. și ped. de art. 550, 551 alin. (1) și 552 C. pen. spaniol, este încriminată de art. 257 alin. (1) și (4) rap. la art. 193 alin. (1), privind ultrajul C. pen. român.

În baza art. 135 alin. (7) lit. b) din Legea nr. 302/2004, s-a adaptat pedeapsa aplicată de instanța străină de 3 ani și o (una) zi, stabilită definitiv pentru infracțiunea prev. de art. 550, art. 551 alin. (1) și art. 552 C. pen. spaniol, reducând-o până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracțiunea prevăzută de art. 257 alin. (1) și (4) rap. la art. 193 alin. (1) C. pen., respectiv la 3 ani închisoare.

S-a constatat că infracțiunea de conducere imprudentă prevăzută de art. 380 C. pen. spaniol pentru care a fost condamnat la 1 an și 9 luni închisoare nu este încriminată de legea penală română.

S-a constatat că pentru infracțiunea ușoară de furt prevăzută de art. 631 alin. (1) C. pen. spaniol, a fost aplicată pedeapsa pecuniară de 2 luni de zile amendă în cotă zilnică de 10 euro, urmând ca persoana condamnată A. să fie transferată în România în vederea executării pedepsei, de 3 ani închisoare într-un penitenciar.

S-a dedus din pedeapsa de 3 ani închisoare durata arestului preventiv și a pedepsei executate, începând cu data de 28 octombrie 2011, până la data încarcerării într-un penitenciar din România.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:

La data de 20 februarie 2014 s-a înregistrat sub nr. x/46/2014 solicitarea autorităților judiciare din Spania, transmisă spre competentă soluționare Curții de Apel Pitești de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în vederea transferării, într-un penitenciar din România, a cetățeanului român A.

În acest sens, Parchetul a arătat că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 302/2004, urmează ca instanța competentă să recunoască sentința penală nr. 413 din 02 octombrie 2012 a Judecătoriei Penale nr. 3 din Castellon, rămasă definitivă prin sentința nr. 493 Secția I a Ilustrei Audiențe Provinciale din Castellon și să dispună transferul persoanei condamnate A., pentru a executa restul de pedeapsă rămas neexecutat, într-un penitenciar din România.

Pentru a da curs unei astfel de solicitări, s-a trimis, de către parchet, documentația transmisă de autoritățile judiciare din Spania precum și actele întocmite de procuror, și anume: adresă a Ministerului Justiției - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară, prin care este sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești cu cererea numitului A.; adresa Autorității Centrale a statului de condamnare; cererea lui A. din data de 27 mai 2013; copia certificată a sentinței nr. 413 din 02 octombrie 2012 a Judecătoriei Penale nr. 3 din Castellon; copia certificată a sentinței penale nr. 493 Secția I a Ilustrei Audiențe Provinciale din Castellon; înscrisuri privind stadiul executării pedepsei; informații privind computarea pedepsei dispusă de Judecătoria Penală nr. 3 din Castellon; fișa de cazier judiciar, procesul verbal întocmit de procuror la data de 17 februarie 2014.

Analizând toate aceste acte și lucrări, Curtea a constatat, așa cum rezultă de altfel și din adresa Direcției Drept Internațional și Cooperare Judiciară din cadrul Ministerului Justiției, că în cauză urmează a fi analizată o atare solicitare de către autoritățile judiciare spaniole în vederea transferării unei persoane condamnate de cetățenie română pentru executarea restului de pedeapsă rămas neexecutat, într-un penitenciar din România, în baza prevederilor art. 134 și următoarele din Legea 304/2004, privind Cooperarea judiciară în materie penală, cu completările și modificările ulterioare.

Astfel, potrivit prevederilor art. 134 și art. 135 din Legea nr. 302/2004 cu modificările și completările ulterioare, instanța, examinând hotărârea judecătorească străină și verificând lucrările dosarului, poate să dispună, prin sentință, recunoașterea și executarea pedepsei aplicate de instanța străină la care se adaugă și situația adaptării pedepsei aplicate de instanța străină, potrivit legislației penale române.

În ceea ce privește recunoașterea hotărârii judecătorești străine, Curtea a constatat că sunt îndeplinite parțial condițiile prevăzute de art. 136 vizând recunoașterea și executarea hotărârii penale străine, text la care fac trimitere prevederile art. 135 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 ce vizează atribuirea hotărârii judecătorești străine de efecte juridice, pe teritoriul României și transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România.

Astfel, persoana condamnată A. a fost condamnată prin sentința penală nr. 413 din 02 octombrie 2012 a Judecătoriei Penale nr. 3 din Castellon Spania, pentru:

- Săvârșirea, în calitate de autor, a infracțiunii de ultraj judiciar prevăzută și pedepsită de art. 550, art. 551 alin. (1) și art. 552 C. pen. spaniol, prin întrebuințarea de mijloace periculoase, fără reținerea de circumstanțe de atenuare sau înlăturarea răspunderii penale, la pedeapsa de 4 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor electorale pasive, pe durata condamnării;

- Săvârșirea, în calitate de autor, a unei infracțiuni de conducere imprudentă, fără reținere de circumstanțe de atenuare sau înlăturarea răspunderii penale, faptă prevăzută de art. 380 C. pen. spaniol, la pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare și interzicerea exercitării drepturilor electorale pasive, pe durata condamnării;

- Săvârșirea, în calitate de autor, a unei infracțiuni ușoare de furt, prevăzută de art. 631 alin. (1) C. pen. spaniol, fără reținerea de circumstanțe de atenuare sau înlăturarea răspunderii penale, la o pedeapsă de 2 luni - amendă în cotă zilnică de 10 euro, cu antrenarea răspunderii individuale subsidiare, în caz de neefectuare a plății.

În ceea ce privește răspunderea civilă delictuală, prin aceeași sentință, persoana condamnată A. a fost obligată la plata sumei de 210 euro plus dobânzile legale în favoarea agentului și a sumei de 318 euro plus dobânzile legale cu titlu de despăgubiri, acordate doamnei B., în comun și în solidar cu restul acuzaților.

Ulterior, prin sentința penală nr. 493 Secția I a Ilustrei Audiențe Provinciale din Castellon, a fost admis în parte apelul formulat de A., reținând în cazul infracțiunii de ultraj judiciar prin întrebuințarea de mijloace periculoase, circumstanța atenuantă, datorită reparării daunei, reducând pedeapsa, cu privire la această infracțiune, de la 4 ani la 3 ani și 1 zi închisoare precum și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor electorale pasive, pe durata condamnării.

Față de cele arătate, așa cum rezultă și din certificatul emis de autoritățile judiciare spaniole vizând computarea duratei pedepsei - fila 55 - A. are de executat o pedeapsă de 4 ani 9 luni 1 zile, pedeapsa de 3 ani 1 zile, așa cum a fost redusă în apel, pentru ultraj judiciar, la care s-a adăugat pedeapsa de 1 an 9 luni închisoare pentru infracțiunea de conducere imprudentă, menținută de instanța de apel, în total condamnatul urmând să execute pedeapsa de 1.731 zile din care s-a dedus și durata arestului preventiv precum și durata executării pedepsei până la data formulării acestei cereri de transferare, durată începând cu data de 28 octombrie 2011.

În esență, conform hotărârilor judecătorești ale instanțelor judiciare spaniole s-a reținut ca faptele probate care au condus la incriminarea sus - menționată sunt următoarele:

În data de 28 octombrie 2011, în jurul orelor 13,00, A., C., D. și E., majori de naționalitate română, puși de comun acord cu scopul de a obține foloase materiale din bunurile altora, în timp ce circulau cu autovehiculul, s-au apropiat de B., care se deplasa în municipiul Moncofar, au înconjurat-o toți patru și, profitând de starea de confuzie generată asupra acesteia, de prezența celor patru persoane, și de lipsa de reflexe adecvate datoriră vârstei înaintate, una dintre persoane, folosind trucul de a-i pune la gât un gablonț, după protestele doamnei B., i-au smuls un lănțișor de aur cu un crucifix pe care aceasta îl purta la gât, evaluat la 318 euro și pe care și l-au însușit.

În momentul în care B. și-a dat seama de cele petrecute a strigat cerând ajutor, solicitându-le acuzaților să-i restituie lănțișorul, dar aceștia s-au urcat în autovehiculul cu care veniseră și au fugit de la locul faptei luând lănțișorul și crucifixul care îi aparținea doamnei B.

În următoarele minute, acuzați au aruncat bijuteria sustrasă, la puțin timp fiind localizați de agenții poliției locale din Moncofar, din localitatea arătată.

Agenții, îmbrăcați în uniforme și cu autovehicul oficial au procedat la oprirea autovehiculului condus de acuzatul A., însă acesta a refuzat să oprească motorul, așa cum i-au ordonat agenții care se aflau în picioare lângă autovehicul și a demarat din nou cu intenția manifestă de a eluda acțiunea poliției, accelerând brusc, astfel că un agent de poliție care în acel moment se afla în fața autovehiculului a fost nevoit să se îndepărteze pentru a nu fi lovit.

Astfel, toți acuzații au fugit cu mașina condusă de A., care în continuare conduce autovehiculul cu viteză foarte mare, pe diverse străzi, obligând pe mulți pietoni să se îndepărteze de pe suprafața de rulare, circulând și pe contrasens, fiind oprit din nou de un echipaj al Gărzii Civile care îi aștepta într-un sens giratoriu, dar și de această dată acuzatul a accelerat autovehiculul, îndreptându-l spre agentul de poliție, urcându-se pe refugiul pe care se afla agentul de poliție, care a trebuit să sară pe o platformă ridicată pentru a nu fi lovit, ajuns la un alt sens giratoriu, în care îl așteptau alte două patrule ale gărzi civile, neoprind nici la acestea, circulând în continuare cu viteză ridicată, uneori pe contrasens, fiind necesar ca autovehiculele care circulau pe celălalt sens să se ferească pentru a nu intra în coliziune cu acesta, continuându-și astfel deplasarea, ajungând la un alt sens giratoriu, neoprind nici în fața unei alte patrule a Gărzii Civile, fiind necesar ca agenții să se dea la o parte pentru a nu fi loviți, ajungând pe autostrada A7 în direcția Valencia, continuându-și fuga, viteza fiind de cel puțin 170 km/h, în final trebuind să se oprească după ce una dintre roți a făcut pană.

Acolo, acuzații au coborând din autovehicul încercând să fugă, însă au fost reținuți de agenții Gărzii Civile în timp ce A. s-a încăierat cu aceștia, încercând să evite reținerea, în final fiind imobilizat de agenți. După ce a fost reținut și încătușat, atunci când agentul gărzii civile a procedat la schimbarea cătușelor, s-a răsucit brusc, ceea ce a cauzat agentului luxarea încheieturii mâinii drepte și, în consecință, o leziune traumatică la nivelul aceste încheieturi pentru care a avut nevoie de asistență medicală de prim ajutor și care s-a vindecat în 7 zile.

Având în vedere această situație de fapt reținută în esență de către instanțele străine, Curtea a constatat că infracțiunea de ultraj judiciar, prevăzută de art. 550, art. 551 alin. (1) și art. 552 C. pen. spaniol, este incriminată de prevederile art. 257 alin. (1) și (4) rap. la art. 193 alin. (1) privind ultrajul C. pen. român.

În acest sens, Curtea a arătat că în raport de cele arătate privind situația de fapt cu referire la infracțiunea comisă de persoana condamnată A. împotriva agenților de poliție spanioli care, în patrule organizate, au căutat să oprească autoturismul pe care A. îl conducea, fugind de la fața locului după ce sustrăsese un lănțișor de aur și un crucifix persoanei vătămate în vârstă, acesta săvârșind acte de amenințare în mod nemijlocit prin îndreptarea autovehiculului în mers împotriva agenților care încercau să-l oprească, mai mult, în final când a fost oprit cauzându-i agentului de poliție leziuni care au necesitat 7 zile de îngrijiri medicale în încercarea de a se sustrage de la încătușare, toate acestea conform legii penale române, mai exact potrivit prevederilor art. 257 alin. (1) constituie infracțiunea de ultraj.

În ceea ce privește actele materiale vizând anumite infracțiuni ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 257 alin. (1) C. pen., Curtea a constatat că, deși în cauză se pot reține atât amenințarea săvârșită nemijlocit împotriva unui funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cât și lovirea sau alte violențe, se impune a fi reținută infracțiunea mai gravă, lovirea sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. (1) C. pen. și, ca atare, a avut în vedere, potrivit prevederilor aceluiași articol, 257 alin. (1) teza finală, pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracțiune ale cărei limite speciale au fost majorate cu o treime.

Așadar, cum infracțiunea prev. de art. 193 alin. (1) C. pen. este sancționată cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă și cum în cauză pedeapsa este închisoarea, atunci prin majorarea acestor limite speciale cu o treime se ajunge la o pedeapsă între 4 luni și 3 ani.

Ca atare, pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de art. 257 alin. (1) și (4) rap. la art. 193 alin. 2 privind ultrajul C. pen. român, incriminare care corespunde infracțiunii de ultraj judiciar prev. și ped. de art. 550, art. 551 alin. (1) și art. 552 C. pen. spaniol, se sancționează cu o pedeapsă între 4 luni și 3 ani.

Curtea a constatat astfel, că pedeapsa aplicată de instanța străină de 3 ani și o (una) zi, stabilită definitiv pentru infracțiunea prev. de art. 550, art. 551 alin. (1) și art. 552 C. pen. spaniol este mai mare decât limita maximă admisă de legea penală română pentru infracțiunea prevăzută de art. 257 alin. (1) și (4) rap. la art. 193 alin. (1) C. pen. și anume, de 3 ani închisoare, și, ca atare, a făcut aplicarea prevederilor art. 135 alin. (7) lit. b) din Legea nr. 302/2004 - din eroare în minută a fost strecurat, ca și număr, în loc de art. 135, art. 134 - în sensul că a adaptat pedeapsa aplicată de instanța străină, respectiv de 3 ani și o (una) zi, reducând-o până la limita maximă admisă de legea penală română și anume, la 3 ani închisoare.

În ceea ce privește cealaltă infracțiune reținută în sarcina persoanei condamnate A. și anume, infracțiunea de conducere imprudentă prev. de art. 380 C. pen. spaniol, având în vedere situația de fapt menținută vizând fuga cu autoturismul a persoanei condamnate A. și a celorlalte persoane cu care acesta se afla, conducerea pe multiple străzi imprudent, afectând circulația și securitatea pietonilor, încălcând multiple reguli ale circulație pe drumurile publice, cum ar fi circulația pe contrasens și altele, toate aceste acțiuni nu sunt incriminate în C. pen. român, ele fiind eventual sancționate ca și contravenții și, ca atare, o astfel de infracțiune nu poate să fie recunoscută potrivit prevederilor art. 136 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală.

Astfel, potrivit acestui text, o condiție esențială pentru recunoașterea și executarea hotărârii judecătorești străine este aceea ca fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa să constituie în cazul în care a fost săvârșită pe teritoriul României o infracțiune, o atare verificare a acestei condiții urmând a se face pentru fiecare infracțiune în parte, în cazul în care pedeapsa a fost aplicată de instanțele străine pentru mai multe infracțiuni, așa cum este și cazul în speța dată.

Așadar, Curtea a constatat că infracțiunea de conducere imprudentă prev. de art. 380 C. pen. spaniol, pentru care A. a fost condamnat la 1 an și 9 luni închisoare, nu este incriminată de legea penală română și, ca atare, nu poate fi luată în considerare la executarea pedepsei în statul român.

În același timp, Curtea a constatat că, potrivit disp. art. 135 alin. (3) teza a II-a, dispozițiile referitoare la pedepsele pecuniare nu constituie obiectul prezentei proceduri în afară de cazul în care statul emitent solicită aceasta în mod expres.

Or, în cauză, Curtea a constatat că, pentru infracțiunea ușoară de furt prev. de art. 631 alin. (1) C. pen. spaniol - sustragerea lănțișorului și a unui crucifix de la partea vătămată, pentru care instanțele străine au apreciat că este vorba de furt și nu de tâlhărie, i s-a aplicat persoanei condamnate A. o pedeapsă pecuniară de 2 luni de zile amendă în cotă zilnică de 10 euro.

Ca atare, cum aceasta este o pedeapsă pecuniară și cum statul emitent nu a solicitat în mod expres și executarea acestei pedepse, Curtea a constatat că o atare pedeapsă nu poate să fie luată în considerare, conform prevederilor menționate ale art. 135 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, cu modificările și completările ulterioare.

Așa fiind, cum potrivit aceluiași art. 135 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 302/2004 nu pot fi luate în considerare alte dispoziții decât cele privind executarea pedepsei închisorii, Curtea a arătat că nu va face obiectul acestei proceduri, răspunderea civilă delictuală vizând despăgubirile acordate de agentul lezat ca urmare a infracțiunii de ultraj comisă împotriva sa, cât și cele acordate părții vătămate, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase, așa cum au stabilit instanțele străine.

În consecință, față de considerentele ce preced, Curtea, în baza art. 135 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, cu modificările și completările ulterioare - din eroare în minută a fost scris numărul art. 134 în loc de 135 - a dispus recunoașterea parțială a sentinței penale nr. 413 din 02 octombrie 2012, a Judecătoriei Penale nr. 3 din Castellon Spania, așa cum a fost modificată prin decizia penală nr. 493 secția I a Ilustrei Audiențe Provinciale din Castellon, privind persoana condamnată A.

A constatat că infracțiunea de ultraj judiciar prev. și ped. de art. 550, 551 alin. (1) și 552 C. pen. spaniol, este încriminată de art. 257 alin. (1) și (4) rap. la art. 193 alin. (1), privind ultrajul C. pen. român.

În baza art. 135 alin. (7) lit. b) din Legea nr. 302/2004, a adaptat pedepasa aplicată de instanța străină de 3 ani și o (una) zi, stabilită definitiv pentru infracțiunea prev. de art. 550, 551 alin. (1) și art. 552 C. pen. spaniol, reducând-o până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracțiunea prevăzută de art. 257 alin. (1) și (4) rap. la art. 193 alin. (1) C. pen., respectiv la 3 ani închisoare.

A constatat că infracțiunea de conducere imprudentă prevăzută de art. 380 C. pen. spaniol pentru care a fost condamnat la 1 an și 9 luni închisoare nu este încriminată de legea penală română.

A mai constatat că pentru infracțiunea ușoară de furt prevăzută de art. 631 alin. (1) C. pen. spaniol, a fost aplicată pedeapsa pecuniară de 2 luni de zile amendă în cotă zilnică de 10 euro.

Ca atare, a dispus ca persoana condamnată A. să fie transferată în România în vederea executării pedepsei, de 3 ani închisoare într-un penitenciar.

Totodată, având în vedere că persoana condmanată A. a fost arestată începând cu data de 28 octombrie 2011 și încarcerată apoi în executarae pedepsei într-un penitenciar din Spania, unde se află și în prezent, Curtea a dedus din pedeapsa de 3 ani închisoare durata arestului preventiv și a pedepsei executate, începând cu data de 28 octombrie 2011, până la data încarcerării într-un penitenciar din România.

La data de 26 februarie 2016, judecătorul delegat cu executările penale din cadrul Curții de Apel Pitești a sesizat instanța, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen. și art. 135 alin. (1)

din Legea nr. 302/2004, cu o contestație la executare prin care se solicită să se constate intervenită o împiedicare la executarea sentinței penale nr. 5/F/CC din 05 martie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr. x/46/2014, referitor la transferul persoanei condamnate A. în România, în vederea executării pedepsei stabilită de Judecătoria Penală nr. 3 din Castellon - Spania.

Totodată, s-a solicitat și anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 5/18 decembrie 2014, emis de Curtea de Apel Pitești pe numele persoanei condamnate.

În motivarea contestației, s-a arătat, în esență, că în vederea punerii în executare a sentinței nr. 5/F/CC din 05 martie 2014 a Curții de Apel Pitești au fost solicitate în mai multe rânduri relații cu privire la situația persoanei condamnate, de la Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară - Serviciul cooperare internațională în materie penală, care, cu adresa din 16 februarie 2016 a comunicat că, prin corespondența din 01 februarie 2016, autoritățile judiciare spaniole informează asupra faptului că persoana condamnată figurează în continuare ca evadat, situație față de dosarul de transferare a acesteia a fost închis.

La contestație a fost atașat Dosarul nr. x/46/2014.

Din verificarea actelor dosarului, Curtea a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 5/F/CC din 05 marte 2014 a Curții de Apel Pitești, în baza art. 135 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, a fost recunoscută parțial sentința penală nr. 413 din 02 octombrie 2012, a Judecătoriei Penale nr. 3 din Castellon Spania, așa cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 493 secția I a Ilustrei Audiențe Provinciale din Castellon, privind persoana condamnată A.

În baza art. 135 alin. (7) lit. b) din Legea nr. 302/2004, s-a adaptat pedepasa aplicată de instanța străină de 3 ani și o (una) zi, stabilită definitiv pentru infracțiunea prev. de art. 550, 551 alin. (1) și art. 552 C. pen. spaniol, reducând-o până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracțiunea prevăzută de art. 257 alin. (1) și (4) rap. la art. 193 alin. (1) C. pen., respectiv la 3 ani închisoare.

Hotărârea în cauză a fost comunicată Ministerului Justiției spaniol prin Ministerul Justiției din România, care, cu adresa din 29 aprilie 2014 (primită la instanță la 06 mai 2014), a comunicat că dispozitivul sentinței sus-menționate a fost înaintat persoanei condamnate la 08 aprilie 2014, așteptându-se primirea dovezii de notificare din partea cetățeanului român.

La data de 30 mai 2014 s-a primit la instanță adresa din 26 mai 2014, prin care Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară - Serviciul cooperare judiciară internațională în materie penală a informat asupra faptului că, potrivit corespondenței din 19 mai 2014 emisă de autoritățile spaniole, persoana condamnată A. figurează ca evadat din data de 28 octombrie 2013, când nu s-a mai întors în penitenciar la expirarea permisiei.

La data de 07 august 2014, judecătorul delegat cu executarea a solicitat relații de la Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară - Serviciul cooperare judiciară internațională în materie penală cu privire la persoana condamnată, ministerul informând, din nou, cu adresa din 03 noiembrie 2014, că autoritățile spaniole au comunicat prin adresa, înregistrată la 26 septembrie 2014, că persoana condamnată A. figurează în continuare ca evadat din data de 28 octombrie 2013 (fila 144 dosar fond).

În aceste condiții, judecătorul delegat cu executarea a dispus efectuarea comunicării sentinței la domiciliul persoanei condamnate rezultat din dosar.

A fost efectuată comunicarea astfel cum s-a dispus și, întrucât nu s-a formulat apel împotriva sentinței, la data de 18 decembrie 2014 s-au întocmit formele de executare a pedepsei închisorii, prin emiterea mandatului nr. 5/2014 cu data de mai sus, care a fost înaintat, împreună cu o copie a sentinței, Ministerului Justiției - Direcției Drept Internațional și Cooperare Judiciară - Serviciul cooperare judiciară internațională în materie penală, în conformitate cu art. 135 alin. (1)

din Legea nr. 302/2004.

Prin adresa din 20 februarie 2015, Ministerul Justiției a comunicat faptul că autoritățile spaniole au reiterat corespondența anterioară prin care se arată că A. figurează ca evadat din data de 28 octombrie 2013.

În atare situație, la 22 aprilie 2015, la 02 iulie 2015 și la 28 septembrie 2015, judecătorul delegat cu executarea a solicitat de la Ministerul Justiției relații în legătură cu stadiul executării mandatului de executare a pedepsei închisorii.

Cu adresa din 15 octombrie 2015, Ministerul Justiției a comunicat din nou că, la 02 octombrie 2015 autoritățile spaniole au reiterat informațiile redate anterior, în sensul că A. figurează ca evadat din data de 28 octombrie 2013.

La 06 ianuarie 2016, s-a făcut o nouă revenire la Ministerul Justiției care, cu adresa din 16 februarie 2016 a informat că autoritățile spaniole au comunicat că persoana condamnată figurează în continuare ca evadat, situație față de care au închis dosarul de transferare.

În raport de toate acestea, Curtea a constatat că, într-adevăr, există o împiedicare la executarea sentinței, în sensul dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen., cu privire la dispoziția de transfer a persoanei condamnate.

Pe de altă parte, în contextul în care autoritățile judiciare spaniole au comunicat faptul că au închis dosarul de transferare, având în vedere dispozițiile art. 135 alin. (1)

lit. a) din Legea nr. 302/2004, Curtea a constatat că se impune a fi anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinței nr. 5/F/CC din 05 martie 2014 a Curții de Apel Pitești.

În conformitate cu același text de lege, sentința precizată mai sus urmează să producă efecte numai cu privire la recunoașterea hotărârii de condamnare nr. 413 din 02 octombrie 2012, a Judecătoriei Penale nr. 3 din Castellon - Spania, definitivă prin decizia penală nr. 493 secția I a Ilustrei Audiențe Provinciale din Castellon.

Având în vedere aceste argumente, în temeiul dispozițiilor art. 597 rap la art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen., Curtea a admis contestația Biroului executări penale, cu privire la executarea sentinței penale nr. 5/F/CC din 05 martie 2014 a Curții de Apel Pitești și a constatat intervenită o împiedicare la executarea acestei sentințe, doar în ceea ce privește dispoziția de transfer a persoanei condamnate, în vederea executării pedepsei de 3 ani închisoare, stabilită prin sentința pronunțată de autoritățile judiicare din Spania.

A luat act că prin adresa din 01 februarie 2016, autoritățile judiciare spaniole au comunicat faptul că dosarul de transferare a persoanei condamnate A. a fost închis de Ministerul Justiției din Spania.

Totodată, a dispus anularea mandatului de executare a pedespei închisorii nr. 5 din 18 decembrie 2014, emis de Curtea de Apel Pitești pe numele persoanei condamnate A.

Prin urmare, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin sentința penală nr. 52/F din 25 aprilie 2016, în temeiul dispozițiilor art. 597 rap. la art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen., a admis contestația la executare formulată de Biroul Executări penale din cadrul Curții de Apel Pitești.

A constatat intervenită o împiedicare la executarea sentinței penale nr. 5/F/CC din 05 martie 2014 a Curții de Apel Pitești, definitivă, doar în ceea ce privește dispoziția de transfer a persoanei condamnate A., în vederea executării pedepsei de 3 ani închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 413 din 02 octombrie 2012, a Judecătoriei Penale nr. 3 din Castellon - Spania, definitivă prin Decizia penală nr. 493 secția I a Ilustrei Audiențe Provinciale din Castellon.

A dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 5 din 18 decembrie 2014, emis de Curtea de Apel Pitești pe numele persoanei condamnate A.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul A., fără a motiva în scris cererea.

Analizând contestația formulată de contestatorul A., Înalta Curte constată că este tardivă.

Potrivit art. 597 alin. (7) C. proc. pen., hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare.

Raportând acest text de lege la prezenta cauză, Înalta Curte reține că hotărârea atacată este o hotărâre pronunțată în primă instanță în materia executării, pe de o parte.

Pe de altă parte, verificând introducerea contestației în termenul prevăzut de art. 597 alin. (7) C. proc. pen., se constată că prezenta cerere a fost formulată de condamnat la data de 4 mai 2016, iar comunicarea sentinței penale atacate s-a făcut la data de 26 aprilie 2016 (fila 23 Dosar nr. x/46/2016).

Prin urmare, cererea de contestație a fost formulată după 9 zile de la data comunicării hotărârii, deci în afara termenului de 3 zile de la comunicare în care se putea formula contestație.

În consecință, Înalta Curte constată că, în prezenta cauză, după cum s-a arătat, cererea de contestație s-a făcut cu depășirea termenului procedural, analizarea celorlalte condiții impuse de textul de lege pentru admisibilitatea cererii nemaifiind justificată.

Așa fiind, pentru motivele anterior expuse, Înalta Curte va respinge, ca tardivă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 52/F din 25 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 52/F din 25 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 iunie 2016.

§ Cauze similare