ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 362/2013

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 102 din 16 februarie 2012, Tribunalul Argeș a dispus în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice pentru toți inculpații, din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. și din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. Raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen.

Au fost condamnați inculpații A.F.G., cetățenia română, studii superioare, administrator de societate comercială, căsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale la câte:

- 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzute de art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplicarea dispozițiilor art. 74, art. 76 C. pen.;

- 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzute de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74, art. 76 C. pen.;

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea dispozițiilor art. 74, art. 76 C. pen.;

- 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) și art. 74, art. 76 C. pen.

În baza art. 33, art. 34 și art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele, urmând ca inculpații să le execute pe cele mai grele, sporite cu câte 6 luni, în total câte 7 ani și 6 luni închisoare și câte 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., în condiții privative de libertate potrivit art. 57 C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., pe durata executării pedepselor interzice inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza aII-a, lit. b) C. pen.

Prin aceeași sentință, au fost condamnați inculpații S.C.R.,  și P.V.A.,cetățenia română, studii medii, administrator de societate comercială, căsătorit, are un copil minor, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, fără antecedente penale la câte:

- 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplicarea dispozițiilor art. 74,76 C. pen.;

- 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74, art. 76 C. pen.;

- 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) și c) din Lg.nr. 656/2002 cu aplic. disp.art. 74,76 C. pen.;

- 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen.cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74, art. 76 C. pen.

În baza art. 33, art. 34 șiart.  35 C. pen., s-au contopit pedepsele, urmând ca inculpații să le execute pe cele mai grele, sporite cu câte 6 luni, în total câte 5 ani și 6 luni închisoare și câte 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., în condiții privative de libertate, potrivit art. 57 C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., pe durata executării pedepselor, s-a interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea actelor false.

În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990, s-a dispus trimiterea unei copii legalizate a prezentei hotărâri la Registrul Comerțului, pentru efectuarea cuvenitelor înregistrări.

În baza art. 163 C. proc. pen., s-au menținut măsurile asigurătorii privind bunurile de mobilier și aparate electronice ale inculpatului A.S. și sechestrul asigurător instituit asupra autovehiculelor aparținând părții responsabile civilmente, SC V.P.I. SRL Bascov.

În baza art. 14 și 346 C. pen., art. 998 și 1000 alin. (3) C. civ., au fost obligați inculpații, în solidar între ei, iar pe inculpații S.C.R. și P.V.A., în solidar cu părțile responsabile civilmente SC V.P.I. SRL Bascov și SC R.O.T. SRL Bascov la 2.291.113,61 RON, despăgubiri către partea civilă SC L.R. SRL București, cu sediul în București, sector 1.

Au fost obligați inculpații, iar pe inculpații S.C.R. și P.V.A. în solidar cu părțile responsabile civilmente, la câte 30.500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care câte 50 RON reprezentând onorariul de avocat din oficiu, potrivit împuternicirii din 9 aprilie 2008, s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a constatat, că prin decizia penală nr. 61/A din 3 iunie 2011 a Curții de Apel Pitești, au fost admise apelurile promovate de către inculpați și de către procuror, a fost desființată sentința penală nr. 230 din 7 iulie 2010 a Tribunalului Argeș și a fost trimisă cauza spre rejudecare la prima instanță.

Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut că sentința este lovită de nulitate deoarece inculpaților li s-a încălcat dreptul la apărare, dat fiind că în momentul în care a pus în discuție încadrarea juridică instanța nu le-a pus în vedere că au dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă și a respins cererea acestora de acordare a unui termen în vederea pregătirii apărării în raport de noua calificare juridică. A mai reținut instanța de apel că și calificarea juridică dată faptei de fals în înscrisuri este discutabilă, întrucât expertiza grafoscopică întocmită în cauză a dovedit că scrisul de pe actele defăimate nu aparține niciunuia dintre inculpați și neexistând probe că aceștia au ajutat cu intenție la săvârșirea falsului, lor putându-li-se imputa că au folosit actele contabile care conțineau date necorespunzătoare adevărului, cunoscând că sunt false, în vedere producerii de consecințe juridice.

Rejudecând cauza după desființarea cu trimitere, tribunalul a constatat, că prin rechizitoriul nr. 18S/P/2006, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Pitești, a trimis în judecată pe inculpații A.F.G., A.S., S.C.R., P.V.A., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 323 alin. (1) C. pen., art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 23 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 656/2002.

Din probatoriul administrat în primul ciclu procesual, tribunalul a reținut, în fapt, următoarele:

În anul 2005, inculpata A.F.G. era asociat unic și administrator la SC A.C.G.G. SRL, cu sediul social în municipiul C.A., la domiciliul acesteia și cu punct de lucru declarat în municipiul P., unde funcționa și SC E. SRL, ce avea ca asociat unic și administrator pe învinuitul A.S.

Inculpații erau asociați și la SC S.A. SRL, cu sediul în municipiul Curtea de Argeș, la domiciliul inculpatei A.F.G., dar și cu punct de lucru în municipiul P. În documente a figurat ca administrator inculpatul A.S.

Inculpații S.C.R. și P.V.A., în aceeași perioadă, au fost asociați și administratori cu drepturi egale la SC R.O.T. SRL, cu sediul în comuna B., județul Argeș, firmă ce se ocupa exclusiv cu comercializarea produselor petroliere en gross-en detail, și SC V.P.I. SRL, cu sediul în comuna B., județul Argeș, societate comercială ce avea ca principal obiect de activitate transporturile rutiere, dar ocazional, a prestat și alte activități comerciale.

Inculpații A.F.G. și A.S. s-au cunoscut în anul 2003 și, la scurt timp, s-au hotărât să facă afaceri împreună. Așa se explică și faptul că SC A.C.G.G. SRL și SC S.A. SRL, aveau sediile sociale declarate în municipiul Curtea de Argeș, la domiciliul primei inculpate, dar și puncte de lucru în municipiul P.

SC E. SRL Pitești, unde era asociat unic și administrator inculpatul A.S., intrase în incidență bancară, firma se blocase din punct de vedere financiar, astfel că nu mai putea derula activități comerciale, iar situația l-a determinat pe inculpat să se asocieze și să intre în parteneriat de afaceri cu inculpata A.F.G.

Inculpatul A.S. avea o datorie de 50 milioane ROL la SC L.R. SRL, sucursala Rm.Vâlcea, rezultată din neplata unor cantități de carburanți, motiv pentru care a hotărât, împreună cu cealaltă inculpată, să achite respectiva datorie din veniturile dobândite de SC A.C.G.G. SRL, pe care în fapt o coordonau amândoi, urmând să solicite încheierea unui contract de aprovizionare cu produse petroliere pe bază de card corporativ.

Lucrurile s-au desfășurat conform planului, astfel că SC L.R. SRL a încheiat cu SC A.C.G.G. SRL „Contractul de vânzare-cumpărare prin utilizarea cardului corporativ L.” din 10 februarie 2005. Inculpata A.F.G. s-a dovedit încă de la încheierea contractului neserioasă, deoarece a lăsat drept garanție o filă cec în alb, care nu a avut niciodată acoperire, lucru ce s-a constatat când a fost introdusă în circuit la data de 6 ianuarie 2006, onorarea ei fiind refuzată. Susnumita nu avea voie să mai emită cecuri deoarece încă de la data de 23 noiembrie 2004 intrase în interdicție bancară, pentru care fusese somată chiar în scris de Banca Românească cu adresa din 23 noiembrie 2004. La data de 7 decembrie 2004, inculpata predase, pe bază de proces-verbal un carnet de cecuri, cu două file, la banca menționată. Cu toate acestea, ea a oprit clandestin fila de cec precizată, cu care a garantat contractul de vânzare-cumpărare carburanți încheiat cu partea vătămată.

În baza acestui contract, beneficiarul, denumit în contract „cumpărător”, a primit două carduri care, potrivit art. 3.1 din convenție, nu constituiau un instrument de plată, ci „un instrument de evidență a tranzacțiilor efectuate de cumpărător”.

Cu cardurile corporative clientul putea alimenta autovehiculele proprii de la orice stație de distribuție a SC L.R. SRL.

În mod concret, beneficiarul contractului prezenta cardul corporativ la stația de distribuție, acesta era operat în sistemul de calcul și dacă era valid și nu existau plăți restante, se accepta alimentarea. Automat, în sistemul informatic de gestiune a datelor se înregistra tipul carburantului aprovizionat, data, ora, minutul, secunda, stația de alimentare, cantitatea de carburant livrată și valoarea acesteia.

Datele menționate erau colectate automat, în timp real, de baza de date centrală a SC L.R. SRL privind livrările de carburanți pe bază de card corporativ, la orice stație de distribuție din țară s-ar fi produs aceasta.

La 15 zile după prima aprovizionare, furnizorul emitea factură pentru întreaga cantitate de produse petroliere aprovizionate, iar beneficiarul trebuia să facă plata în următoarele 15 zile.

În baza acestui tip de contract, beneficiarul nu putea să revândă carburanții achiziționați. Dacă și-ar fi exprimat această intenție, furnizorul ar fi încheiat alt tip de contract, cu alte clauze și cu livrare directă din depozitele SC L.R. SRL. Faptul că inculpații au ascuns furnizorului intenția lor reală, dovedește că aceștia plănuiseră să o înșele pe partea vătămată.

Inculpata A.F.G. a primit de la furnizor două carduri, ea a oprit un card corporativ, iar pe celălalt i l-a dat spre folosință inculpatului A.S.

În perioada februarie-aprilie 2005, cei doi inculpați au aprovizionat cantități modice de carburanți de la stațiile de distribuție „L.” , achitând facturile la timp.

Pe la sfârșitul lunii aprilie, începutul lunii mai 2005, inculpații A.S., A.F.G., S.C.R. și P.V.A., s-au asociat, la inițiativa primului, urmărind achiziționarea de carburanți și revinderea acestora sub prețul de aprovizionare, iar la momentul acumulării unor valori foarte mari sistarea plății produselor către furnizor.

Bazându-se pe faptul că totul va fi privit ca o relație comercială în care unul dintre parteneri intră în încetare de plăți, nimeni nu va suferi nici un fel de consecință, mai ales că A.S. și A.F.G., au avut grijă ca atât ei, cât și SC A.C.G.G. SRL, să nu mai dețină nici un fel de bunuri, iar creditorul să nu-și poată valorifica niciodată creanța.

Inculpații S.C.R. și P.V.A. au evaluat că neavând ei sau societățile comerciale pe care le administrau o relație comercială directă cu persoana juridică vătămată, nu vor avea nici un fel de răspundere în cauză.

În luna februarie 2005, inculpații P.V.A. și S.C.R. au fost invitați telefonic de către inculpatul A.S., la sediul din municipiul Pitești, iar acolo acesta, împreună cu inculpata A.F.G., le-au făcut oferta de a le vinde benzină și motorină.

Cei doi au fost convinși că ofertanții sunt parteneri de afaceri în aceeași firmă, arătând că se cunoșteau de mult timp, inculpatul A.S. executându-le, anterior, instalații și lucrări de amenajări interioare.

Inițial nu au luat prea în serios oferta, cunoscându-l pe A.S. ca fiind o persoană ce nu inspira încredere, dar au fost rechemați în mai multe rânduri la aceeași locație și în luna mai 2005, au căzut de acord cu privire la prețul de achiziționare a carburanților și au încheiat contractul din 12 mai 2005.

Martorul F.A.T., la data comiterii faptelor fiind șef al Stației de Distribuție Carburanți L. Pitești, a declarat că inculpata A.F.G., după ce a realizat contractul cu SC L.R. SRL privind dobândirea a două carduri corporative, a venit la locul său de muncă și l-a întrebat dacă poate, în baza acestora, să aprovizioneze direct de la pompă, la o singură prezentare, câteva mii de litri „respectiv să încarce o autocisternă”.

Acesta i-a precizat că nu știe ce răspuns să-i dea, dar că o să-și consulte șefii de la Sucursala V. și o să o informeze și-a consultat superiorii, iar aceștia i-au dat un răspuns afirmativ.

În ziua următoare, inculpata A.F.G., împreună cu inculpatul A.S. a venit la Stația L. Pitești, amândoi s-au interesat de răspunsul conducerii L., iar el le-a comunicat că pot ridica în baza cardului corporativ orice cantitate de carburant.

Ca urmare, așa cum a declarat martorul A.A., care a lucrat în calitate de conducător auto la firmele administrate de S.C.R., în prima parte a anului 2005, a fost dirijat de șeful său, în mai multe rânduri, să ridice cu o autocisternă, carburanți, de la Stația de distribuție L. Pitești, pe care i-a descărcat la SC S. SRL B. Argeș, așa cum i s-a indicat de către angajator.

De fiecare dată, venea la Stația L. Pitești inculpatul A.S. zis M., care prezenta lucrătorului unității cardul corporativ.

Cardul era lăsat la stație pentru că încărcarea unei autocisterne prin pompă dura 3-4 ore. După încărcare șoferul primea de la lucrătorul stației bonuri de alimentare și o copie după un certificat de calitate, pe care le preda unuia dintre administratori. De precizat, că pompele erau programate electronic să se oprească după livrarea unei cantități de produs ce varia în jurul a 300 litri. Așa se face că pentru o cisternă în care încărcau peste 30.000 litri, se emiteau zeci de bonuri.

De asemenea, potrivit martorului F.A.T., fost șef al Stației L. Pitești, inculpații A.F.G. și A.S. au discutat cu el în legătură cu aprovizionarea de carburanți pe bază de carduri corporative și din modul cum au tratat problema și se comportau, i-a lăsat impresia că cei doi sunt parteneri de afaceri. Martorul a mai relatat că șoferii delegați veneau de regulă la stație pentru încărcare cu cardul corporativ, dar și inculpatul A.S. alimenta tot pe baza unui card corporativ.

M.C., fost șef Serviciu carduri la Centrala L. România, a învederat că pentru livrările de carburanți pe bază de card corporativ nu exista o limită maximă, ci doar una minimă. La 15 zile se emitea factură către client pentru cantitatea aprovizionată chenzinal, iar plata trebuia făcută după scurgerea unei alte perioade de 15 zile.

Conform atribuțiunilor de serviciu, urmărea cu ajutorul sistemului informatic cantitățile de carburant livrate clienților pe bază de card corporativ, iar la un moment dat, prin luna iulie 2005, a observat că SC A.C.G.G. SRL, alimenta excesiv în raport cu ceilalți parteneri, astfel că l-a contactat telefonic pe inculpatul A.S., care figura în baza de date cu prenumele „M.”, ca fiind persoana de contact în relația comercială dintre cele două societăți comerciale.

Inculpatul A.S. a motivat că are de executat lucrări pe Autostrada București-Pitești, chiar în zona Stației L. Pitești și de aceea ridică mari cantități de produse petroliere.

Nu după mult timp, de la convorbirea telefonică a celor doi, inculpatul A.S. s-a prezentat personal la Serviciul carduri, unde a căutat-o pe șefa serviciului M.C., dorind să o asigure personal că el este un bun platnic și că lucrările la autostradă îl forțează la alimentări cu cantități mari de carburanți. Explicația susnumitului a fost nereală, pentru că toate produsele petroliere ridicate de la SC L.R. SRL au fost livrate la SC R.O.T. SRL și SC V.P.I. SRL. Nici SC A.C.G.G. SRL și nici o altă firmă administrată de inculpații A.S. și A.F.G., nu a avut de executat lucrări pe Autostrada București-Pitești. El a încercat și a reușit să ascundă adevărul, deoarece tipul de contract încheiat cu SC L.R. SRL, nu-i permitea aprovizionarea cu produse petroliere de la stațiile acestei societăți comerciale și revinderea lor en gross.

Inculpații au plătit corect către SC L.R. SRL, carburanții aprovizionați până în lunile februarie-iulie 2005. S-a început cu aprovizionări în cantități mici, după care lunar au crescut simțitor cuantumul acestora, câștigând în acest mod încrederea partenerului de afaceri. În luna august 2005 au aprovizionat produse petroliere în valoare de 2.191.356,16 lei RON conform facturilor fiscale seriile XXXX, nr. Y1, Y2, Y3, iar la factura nr. Y4 din 1 iunie 2005, cu scadență la data de 15 iulie 2005, au plătit din valoarea acesteia de 410.686,84 RON, suma de 310.929,39 RON, lucru neobservat de furnizor la timp, pentru a stopa livrările, situație de care au profitat inculpații și nu au mai achitat nici această restanță, creând un prejudiciu total de 2.291.113, 61 RON, 652.534,24 euro la data de 1 septembrie 2005.

Aceștia au negociat și vândut la beneficiarii lor, încă de la început, în mod continuu, carburanți sub prețul cu care erau facturați de SC L.R. SRL, pierderea aferentă vânzărilor sub prețul de achiziție fiind de 167.282, 58 RON.

Inculpații S.C.R. și P.V.A., lucrau pentru firmele administrate, chiar în perioada în discuție, cu carduri corporative tip L., știind regimul acestora și prețurile practicate de furnizor. Cei doi inculpați aveau autorizat antrepozit fiscal, la SC R.O.T. SRL, pentru depozitare produse petroliere și vinderea lor în regim en gross și prin urmare cunoșteau exact prețurile de piață practicate de firmele concurente de profil.

Potrivit martorilor S.C.M. administrator la SC C. SRL Pitești și S.C. administrator la SC S. SRL Bascov-Argeș, firme ce au în proprietate stații de distribuție carburanți, inculpații S.C.R. și P.V.A., i-au căutat la sediul firmelor lor și le-au propus să le livreze benzină și motorină, la prețuri convenabile, motiv pentru care au acceptat oferta lor. Mai mult, pe lângă prețul sub cel practicat de firmele concurente în piață, produsele petroliere le erau aduse cu mijloacele de transport ale societăților comerciale ce aparțineau inculpaților.

Cei doi inculpați au susținut, în mod nereal că livrează motorina și benzina la prețul de depozit al L., înțelegerea cu martorii fiind verbală iar plata produselor petroliere făcându-se întotdeauna prin viramente bancare.

Facturile de livrare a mărfurilor le aduceau fie șoferii care realizau transportul, fie unul dintre cei doi inculpați.

Inculpații au încercat să explice vânzarea produselor petroliere sub prețul de achiziție prin fluctuațiile prețurilor impuse de piață.

Din verificările realizate de Garda Financiară, Comisariatul regional Argeș, în evidențele contabile ale SC R.O.T. SRL și SC A.C.G.G. SRL, a rezultat, că în ziua în care se încărcau carburanții de la stațiile L., în aceeași zi produsul ajungea la cumpărătorul final și deci vânzarea nu avea cum să fie influențată de fluctuațiile de pe piața de profil. Pe de altă parte, este de notorietate că toți operatorii mari de pe piața de carburanți, printre care se află și SC L.R. SRL, anunță scumpirile sau ieftinirile produselor cu cel puțin 24 de ore înainte și prin urmare, firmele concurente, au timp să-și reașeze prețurile, conform cererii și ofertei din piață.

În luna ianuarie 2006, la încheierea exercițiului financiar s-a observat că SC R.O.T. SRL datora la SC A.C.G.G. SRL peste 2 milioane RON. I-a fost adus la cunoștință acest lucru administratorului S.C.R., iar acesta a susținut că nu are datorii, că a acoperit cu numerar debitele cu care figurează în acte și că va aduce chitanțe doveditoare.

Prin luna februarie 2006, susnumitul i-a prezentat martorei I.L.E., care se ocupa de contabilitatea firmei, un număr mare de dispoziții de plată, care păreau că provin de la SC A.C.G.G. SRL și atestau că inculpata A.F.G. dispunea către casierie încasarea sumelor de bani înscrise în fiecare document.

Martora i-a explicat inculpatului că acele dispoziții de încasare nu pot fi considerate documente justificative de plată, deoarece sunt documente interne ale altei firme neputând substitui chitanțele de plată. De asemenea, i-a precizat că acele documente de încasare nu erau reflectate în registrele de casă și în documentele bancare ale SC A.C.G.G. SRL, care figura ca sursă de origine.

Inculpatul S.C.R. i-a replicat că el își asumă răspunderea pentru acele documente, cât și pentru înregistrările pe care trebuia să le facă firma de contabilitate în baza lor în documentele SC R.O.T. SRL.

Pentru că operațiunile contabile pe care martora urma să le facă în contabilitate, erau ilegale, i-a luat inculpatului o cerere prin care îi solicita să opereze dispozițiile de plată în discuție. În acea cerere inculpatul S.C.R. preciza că sumele înscrise în acele dispoziții de plată au fost achitate în numerar, banii provenind din conturile bancare ale SC R.O.T. SRL.

Din probele administrate rezultă, că la datele înscrise în dispozițiile de plată, SC R.O.T. SRL fie în casierie, fie în conturile bancare nu dispunea de sumele înscrise în actele contabile în discuție.

De aici, s-a reținut cu certitudine, că acele dispoziții de încasare erau false. Inculpații A.S. și A.F.G. au declarat că nu cunosc nimic în legătură cu acele dispoziții de încasare.

S-a dispus realizarea unei constatări tehnico-științifică criminalistică cu privire la cele 82 dispoziții de încasare, iar raportul întocmit de experți a concluzionat că scrisul și semnăturile de pe dispozițiile de încasare nu aparțin inculpaților Alexadrescu Săndel, A.F.G., B.C., P.V.A., S.C.R. și nici persoanelor suspectate de organele de urmărire penală.

De asemenea, nici ștampila nu aparține firmei de la care documentele par că provin.

Pe de altă parte, a reținut instanța de fond, inculpatul P.V.A. a declarat că el și partenerul său au plătit mari sume de bani în numerar și că inculpații A.F.G. și A.S. nu le-au dat chitanțe pentru că nu le-a cerut acesr lucru. Cu ocazia controlului efectuat de Garda Financiară, acele dispoziții de plată, cu care el și partenerul său justificau plățile în numerar, nu le-au fost luate în calcul ca documente justificative.

În acest context, instanța a observat că inculpații S.C.R. și P.V.A., în consens, au folosit acele dispoziții de încasare false, pe de o parte pentru justificarea sumelor de bani scoase din firmă, succesiv, până la concurența debitului către SC A.C.G.G. SRL, reflectat mai departe în paguba creată la SC L.R. SRL, iar pe de altă parte însușirea acestora.

Aceeași martoră a relatat că după încheierea exercițiului financiar pe o anumită lună, a observat că SC A.C.G.G. SRL, a vândut motorină la SC R.O.T. SRL, fără să posede acte de intrare pentru asemenea produs, lucru pe care i l-a adus la cunoștință inculpatului A.S. Acesta i-a adus un listing al unor aprovizionări de la o stație Lukoil, spunând că aceea îi facturează carburantul de două ori pe lună.

Ulterior, i s-au adus niște facturi de livrare motorină de la o firmă din București, iar în raportul Gărzii Financiare, Comisariatul Regional Argeș, se relevă că SC A.C.G. SRL apare ca având intrări de motorină de la SC L.G.I. SRL, în baza facturilor cu seriile AAAA, nr. Z1 din 2 martie 2005, Z2 din 6 martie 2005, Z3 din 14 martie 2005, fiecare pentru cantitatea de 33.000 litri, dovedindu-se că această societate comercială nu a prestat niciodată activitate, iar facturile cu seriile și numerele menționate nu au aparținut firmei în discuție, ceea ce demonstrează că formularele tipizate sunt false, neputându-se depista cine a executat scrisul din acestea.

Pentru a justifica livrările de carburanți de la SC A.C.G.G. SRL la SC R.O.T. SRL, inculpații A.F.G. și A.S., i-au cerut secretarei menționate să întocmească facturile cu seriile BBBB, nr. W1 din 31 iulie 2005, W2 din 2 iulie 2005, W3 din 15 iulie 2005, W4 din 15 iunie 2005 și avizele de însoțire a mărfii seriile CCCC, nr. Q1 din 23 iulie 2005, Q2 din 13 iulie 2005, în care s-a înscris în mod neadevărat că delegat a fost numitul A.A., căruia i s-a atribuit o serie și un număr de carte de identitate false, iar semnătura de pe aceste documente nu este a persoanei trecute în acestea. În facturile precizate s-a trecut că transportul s-a realizat cu autovehiculul înmatriculat în Sibiu. Și acest număr de circulație este trecut în fals, deoarece din verificările realizate de către organele de poliție a rezultat că în anul 2005 acest număr de circulație a fost atribuit unui autoturism D. aparținând numitului M.D. din orașul A., județul Sibiu. În ceea ce privește documentele de livrare (avize și facturi) emise de SC A.C.G.G. SRL către cele două societăți comerciale, din vizualizarea acestora se constată că toate au menționat la rubrica „Date privind expediția” același nume. Având în vedere modalitatea de livrare a carburantului prezentată anterior rezultă că aceste date nu sunt adevărate deoarece livrarea efectivă a carburantului s-a realizat în mai multe stații de distribuție ale SC L.R. SRL, de multe ori în același timp.

În același mod, s-a procedat și cu facturile fiscale seriile BBBB, nr. W5 din 30 august 2005, W6 din 30 august 2005, W1 din 31 iulie 2005, W3 din 15 iulie 2005, W4 din 19 iulie 2005, W2 din 2 iulie 2005. De precizat că pe factura nr. W3 din 15 iulie 2005 și W2 din 2 iulie 2005, anterior evidențiate, s-a menționat în mod neadevărat că s-au livrat 160.000 litri și respectiv 270.000 litri motorină, cantități ce nu pot încăpea într-o singură autocisternă la un transport, deoarece astfel de utilaje au capacități care oscilează în jurul a 35.000 litri.

În perioada 20-28 iunie 2005, inculpații A.F.G. și A.S. care au conlucrat în numele SC A.C.G.G. SRL au cerut secretarei B.C. să completeze și semneze opt avize de însoțire a mărfurilor, seria CCCC, de la nr. Q3 la nr. Q4, în care sunt înscrise livrări de motorină în cantitate de 270.600 litri, care sunt false, deoarece în luna iunie 2005, firma în discuție nu a deținut acte de proveniență legală pentru cantitatea evidențiată, cantitate care nu apare înregistrată în evidențele primare de contabilitate privind produsele petroliere ieșite din gestiune în luna iunie 2005.

Facturile cu date nereale consemnate în ele, emise de SC A.C.G.G. SRL către SC R.O.T. SRL sunt și următoarele: seriile BBBB, nr. W6 din 3 decembrie 2005, W8 din 2 decembrie 2005, W6 din 30 august 2005, W1 din 31 iulie 2005, W3 din 15 iulie 2005, W4 din 15 iulie 2005, W2 din 2 iulie 2005, W9 din 24 iunie 2005, W10 din 22 iunie 2005, W11 din 16 iunie 2005, W12 din 1 iunie 2005, W13 din 31 mai 2005, W14 din 31 mai 2005, W15 din 25 mai 2005, W16 din 19 mai 2005, W17 din 16 mai 2005. De la același furnizor către SC V.P.I. SRL, s-au emis facturi cu mențiuni neadevărate, seriile BBBB, nr. W5 din 30 august 2005, W18 din 24 iunie 2005, W19 din 31 mai 2006.

Pentru a ascunde adevărata destinație a circulației bănești, a dobândirii și folosirii în interes propriu a banilor dobândiți prin fraudă, inculpații au folosit diferite documente false, pe care au avut grijă să nu apară scrisul lor, ci al unor persoane neidentificate.

Astfel, inculpații S.C.R. și P.V.A., au folosit cele 82 dispoziții de încasare false despre care s-a făcut vorbire, pe care le-au depus la contabilitatea firmei, ca fiind provenite de la SC A.C.G.G. SRL, pentru a justifica banii însușiți împreună cu ceilalți doi inculpații , dar pentru care nu aveau acoperire legală.

De asemenea, după declanșarea cercetărilor penale au produs acte de înstrăinare a SC R.O.T. SRL, prin cesiune, în baza unui contract încheiat cu numitul S.C.C., iar în actele încheiate au menționat că i-au predat acestuia toate actele financiar contabile cât și întreaga arhivă, pentru a nu se putea verifica și proba cu documente activități comerciale concrete și mișcarea fluxurilor de numerar, prin verificarea mai ales a registrelor operațiunilor de casă.

Pe parcursul derulării activității infracționale, inculpații au rulat sume mari de bani în numerar, depunându-i și retrăgându-i succesiv din conturile societăților comerciale, pentru ca, în cele din urmă, să-i folosească în interes propriu.

Prejudiciul cauzat părții civile este în sumă de 2.281.113,61 RON potrivit rapoartelor de expertiză întocmite în cauză.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații P.V.A., S.C.R., A.S. și A.F.G., care au criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând următoarele:

- Sentința penală apelată este lovită de nulitate absolută pentru că judecătorul fondului, în rejudecarea cauzei, nu s-a conformat deciziei de îndrumare și nu a dat citire actului de sesizare, cu arătarea acuzațiilor, nu a verificat regularitatea actului de sesizare a instanței, nu a verificat existența unei constituiri de parte civilă înainte de citirea actului de sesizare, nu a administrat nici o probă, trecând direct la dezbateri de fond. S-au încălcat astfel pe lângă dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil și principiul nemijlocirii administrării probelor.

- Judecătorul fondului nu a verificat apărările formulate de inculpați.

- Hotărârea apelată este nemotivată, nefiind respectate dispozițiile art. 356 lit. c) C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 92/A din 13 septembrie 2012 Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelurile declarate de inculpații A.F.G., S.C.R., A.S. și P.V.A. împotriva sentinței penale nr. 102 din 16 februarie 2012 a Tribunalului Argeș, pe care a desființat-o în totalitate și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Pitești a reținut că prin decizia penală nr. 61/A din 3 iunie 2011 a Curții de Apel Pitești au fost admise apelurile declarate în cauză și s-a dispus trimiterea cauzei la prima instanță motivat de faptul că sentința dată în primul ciclu procesual a încălcat dreptul la apărare care presupunea verificarea regularității actului de sesizare, nepronunțarea asupra restituirii cauzei la procuror, amânarea judecării cauzei, urmare a punerii în discuție, din oficiu, a schimbării de încadrare juridică a faptei și nemotivarea hotărârii.

Fiind investit cu judecarea cauzei în primă instanță, Tribunalul Argeș nu s-a conformat dispozițiilor deciziei de casare în sensul că nu a administrat nici o probă, a omis să treacă la verificarea regularității actului de sesizare, citirea actului de inculpare, audierea inculpaților încălcând dreptul acestora la un proces echitabil, din perspectiva dreptului recunoscut oricărei persoane acuzate de a se apăra, prin administrarea de probe noi și neadministrarea celor culese în faza de urmărire penală.

Reține instanța de prim control judiciar că, deși aceste aspecte rezultă din decizia instanței de control judiciar, instanța de fond nu s-a conformat îndrumărilor existente în decizia de casare, astfel încât singurul remediu este trimiterea cauzei spre rejudecare iar cursul judecății urmează a fi reluat cu respectarea dispozițiilor art. 300, art. 321 și urm. C. proc. pen., întrucât se impune verificarea regularității actului de sesizare, citirea rechizitoriului, administrarea probelor în modalitatea stabilită și prin decizia anterioară a instanței de apel, cu respectarea principiului administrării nemijlocite a probelor dar și a celorlalte drepturi încălcate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:

- instanța de apel a omis să pună în vedere inculpaților că pot beneficia de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. față de provederile art. XI din O.U.G. nr. 121/2011.

Se arată că în situația în care inculpații ar fi arătat că înțeleg să se prevaleze de aceste dispoziții legale, judecarea cauzei s-ar fi desfășurat în această procedură simplificată fără a mai fi necesară trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării probelor;

- a doua critică a parchetului vizează soluția de trimitere a cauzei la prima instanță spre rejudecare, considerând că nu se impunea această soluție, cât timp, raportat la motivarea instanței, rezultă că actele procedurale efectuate până la punerea în discuție a schimbării încadrării juridice rămân valabile, aceasta fiind rațiunea pentru care instanța de fond a considerat că nu mai este necesar a fi reluată întreaga judecată.

Pentru toate motivele invocate se solicită în cadrul recursului declarat de parchet, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei la Curtea de Apel Pitești în vederea soluționării apelurilor declarate în cauză.

Se invocă cazurile de casare prev.de art. 385

9

pct. 10 și 17

1

C. proc. pen.

Criticile aduse sunt fondate.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate conform art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., apreciază Înalta Curte că recursul declarat de parchet este întemeiat, urmând a fi admis ca atare pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Înalta Curte va supune analizei, cu prioritate, al doilea motiv de recurs pe care îl consideră întemeiat și apreciază că soluția dispusă de instanța de prim control judiciar de trimitere a cauzei la instanța de fond spre rejudecare nu este corectă.

Astfel, reține Înalta Curte de Casație și Justiție că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Serviciul teritorial Pitești, nr. 185/P/2006 din 14 martie 2008 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților P.V.A., S.C.R., A.S. și A.F.G. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 323 alin. (1) C. pen., art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 23 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 655/2002 și art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Argeș sub nr. 1075/109/2008.

Prin sentința penală nr. 230 din 7 iulie 2010, Tribunalul Argeș, în baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei de înșelăciune din art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Tribunalul Argeș a menținut încadrarea juridică a celorlalte infracțiuni și considerând că vinovăția inculpaților a fost dovedită mai presus de orice dubiu, a dispus condamnarea acestora la pedepse cu închisoarea.

Această sentință a fost atacată cu apel deopotrivă atât de parchet cât și de inculpați.

Prin decizia penală nr. 61/A din 3 iunie 2011, Curtea de Apel Pitești a admis apelurile declarate în cauză a fost desființată în totalitate sentința și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța fondului.

Din considerentele primei decizii de trimitere a cauzei spre rejudecare (decizia penală nr. 61 din 3 iunie 2011 a Curții de Apel Pitești) rezultă că la pronunțarea acestei soluții Curtea de Apel Pitești a avut în vedere următoarele argumente:

Reține Curtea de Apel Pitești că instanța de judecată a prorogat discutarea acestei cereri fără însă a fi rezolvată la termenele ulterioare.

Reține instanța de apel că întrucât susținerile și cererile apelanților inculpați nu au fost luate în considerare de judecătorul fondului, acestora fiindu-le încălcat dreptul la apărare pe de o parte, iar pe de altă parte, lipsește motivarea, a apreciat că hotărârea este lovită de nulitate absolută.

Procedând la rejudecarea cauzei, Tribunalul Argeș a pus în discuție schimbarea încadrării juridice pentru toți inculpații, a infracțiunii de înșelăciune din art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și din art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. menținând încadrarea juridică pentru celelalte fapte și a acordat termen în vederea pregătirii apărării.

Prin sentința penală nr. 102 din 16 februarie 2012, Tribunalul Argeș a dispus condamnarea inculpaților la pedepse cu închisoarea cu executare în regim de detenție, reținând că vinovăția inculpaților rezultă fără putință de tăgadă, din probele administrate în cauză.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații iar prin decizia penală recurată, Curtea de Apel Pitești a dispus aceeași soluție de trimitere a cauzei spre rejudecare la instanța fondului, apreciind că aceasta nu s-a conformat primei decizii de trimitere a cauzei spre rejudecare în sensul de a verifica regularitatea actului de sesizare a instanței, citirea actului de inculpare, audierea inculpaților, administrarea de probe noi și readministrarea celor culese în faza de urmărire penală.

Reține Înalta Curte că soluția instanței de apel este greșită și apreciază că instanța fondului s-a conformat primei decizii de trimitere a cauzei spre rejudecare în sensul de a relua judecata de la data de 1 iulie 2010 când tribunalul a pus în discuție, din oficiu, schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de înșelăciune.

Este adevărat că dispozițiile art. 383 alin. (3) C. proc. pen. prevăd că în cazul în care se dispune rejudecarea, decizia trebuie să indice care este ultimul act procedural rămas valabil de la care procesul penal trebuie să-și reia cursul, iar prima decizie de trimitere a cauzei spre rejudecare nu s-a conformat acestor dispoziții legale, însă apreciază Înalta Curte că din considerentele deciziei rezultă indubitabil că judecarea cauzei urmează a fi reluată de la data de 1 iulie 2010, toate actele procedurale efectuate până la acel moment rămânând câștigare cauzei.

Această situație rezultă chiar din considerentele deciziei nr. 61/A din 3 iunie 2011, Curtea de Apel Pitești reținând că deși inculpații au solicitat termen pentru pregătirea apărării, instanța de fond nu le-a acordat această posibilitate și de asemenea, că hotărârea nu este motivată, aspecte în raport de care a reținut că hotărârea este lovită de nulitate absolută.

Mai mult decât atât, toți apelanții inculpați au criticat sentința penală nr. 230 din 7 iulie 2010 pe motiv că Tribunalul Argeș nu le-a acordat posibilitatea de a-și pregăti apărarea în raport de schimbarea încadrării juridice a faptei pusă în discuție din oficiu de instanță, fără a face referire la modul de sesizare a instanței, la neregularitatea actului de sesizare sau la necesitatea administrării de noi probe sau de readministrare a celor din faza de urmărire penală.

Este adevărat că inculpata A.F.G., în primul ciclu procesual, în fața instanței de fond a invocat neregularitatea actului de sesizare referindu-se însă la încadrarea juridică a infracțiunii de spălare de bani, cerere nesoluționată de instanța de fond, însă această critică nu a fost invocată ca și motiv de apel, singurele critici invocate de inculpata A.F.G. fiind cele referitoare la faptul că instanța de fond nu a acordat termen pentru pregătirea apărării, instanța nu s-a pronunțat asupra unei excepții de neconstituționalitate iar cauza s-a soluționat deși procedura de citare nu era îndeplinită cu toate părțile.

Deși prin decizia penală atacată nr. 92/A din 13 septembrie 2012, Curtea de Apel Pitești reține că instanța de fond nu s-a conformat deciziei prin care s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare în sensul de a da citire actului de sesizare, de a verifica regularitatea actului de sesizare, nu arată însă de unde rezultă necesitatea efectuării acestor acte procedurale, cât timp toți inculpații, în primul ciclu procesual au solicitat instanței de apel trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât instanța de fond nu le-a acordat termen pentru pregătirea apărării față de schimbarea încadrării juridice pusă în discuție din oficiu de instanță.

Apreciază Înalta Curte că soluția dispusă de instanța de apel de trimitere a cauzei spre rejudecare pentru motive inexistente în prima decizie de trimitere a cauzei spre rejudecare este greșită, fiind expresia unui formalism excesiv de natură să afecteze judecarea cauzei într-un termen rezonabil conform art. 6 parag. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Verificarea regularității actului de sesizare a instanței și citirea actului de inculpare fără ca instanța investită cu soluționarea apelurilor să dispună în acest sens precum și după trecerea unui interval de 5 ani de la data sesizării instanței de judecată, nu reprezintă decât o încercare de tergiversare a soluționării cauzei, fapt pentru care apreciază Înalta Curte că singura soluție care se impune este aceea a trimiterii cauzei la Curtea de Apel Pitești pentru judecarea apelurilor, ocazie cu care va fi avut în vedere și celălalt motiv de recurs invocat de parchet.

Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen. va admis recursul Parchetului, va casa decizia penală atacată și va trimite cauza pentru continuarea judecării apelurilor la Curtea de Apel Pitești.

Va constata că inculpatul A.S. este arestat în altă cauză.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești împotriva deciziei penale nr. 92/A din 13 septembrie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe inculpații A.F.G., S.C.R., A.S. și P.V.A.

Casează decizia penală atacată și trimite cauza pentru continuarea judecării apelurilor, la Curtea de Apel Pitești.

Constată că inculpatul A.S. este arestat în altă cauză.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimații inculpați A.F.G. și P.V.A., în sumă de câte 200 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, pentru intimații inculpați S.C.R. și A.S., în sumă de câte 50 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de parchet, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

1 februarie 2013

.