ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4658/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 06 iunie 2013, reclamanta SC A.P. SRL a chemat în judecată pe pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 16 aprilie 2013 prin care s-a stabilit în sarcina sa obligația de plată a unei creanțe bugetare în cuantum de 647.467,78 lei, ca urmare a retragerii ajutorului financiar nerambursabil acordat în baza contractului de finanțare din 06 aprilie 2011 și rezilierii acestuia din urmă.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că, la data de 06 aprilie 2011 între părți a fost încheiat Contractul-cadru nr. C3, pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condițiile FEADR, având ca obiectiv "achiziția de utilaje pentru activități auxiliare producției vegetale la SC A.P. SRL, jud. Neamț", valoarea totală eligibilă a proiectului a fost de 933.918 lei, din care 653.742 lei finanțare nerambursabilă.

Ulterior, la data de 15 aprilie 2013, prin procesul-verbal de constatare nereguli și de stabilire a creanțelor bugetare s-a reținut că reclamanta "nu a menținut eligibilitatea proiectului finanțat, prin 1/ derularea incorectă a procedurilor de achiziție a sistemului fotovoltaic, 2/ nerespectarea prevederilor cap. 4.3 - adjudecarea contractelor de achiziție din instrucțiunile de achiziții pentru beneficiarii privați ai FEADR și 3/ nerespectarea criteriului de selecție S2". Pe cale de consecință, s-a dispus retragerea ajutorului financiar nerambursabil acordat până la data controlului, în cuantum de 647.467,78 lei și rezilierea contractului de finanțare din 06 aprilie 2011. Prin Decizia de soluționare a contestației nr. 19078 din 25 iunie 2013 pârâta a anulat constatările și, implicit, măsurile dispuse cu privire la nerespectarea criteriului de selecție S2, menținând toate celelalte măsuri dispuse în baza procesului-verbal, inclusiv cuantumul sumei de rambursat și rezilierea contractului de finanțare.

În ceea ce privește condiția pagubei iminente, reclamanta a arătat că executarea silită a creanței bugetare prin blocarea conturilor bancare ale societății sau prin executarea bunurilor mobile sau imobile ale societății este de natură să atragă grave prejudicii în activitatea economică a acesteia, prejudicii care ar fi ireversibile și a căror reparare ulterioară ar fi imposibil de realizat. În opinia reclamantei, blocarea conturilor ar duce la imposibilitatea efectuării de plăți către instituțiile bancare și furnizori și, de asemenea, la imposibilitatea încasării plăților de la clienții societății, situație care ar duce la blocarea producției, sistarea prestării serviciilor, neonorarea contractelor în derulare, imposibilitatea achitării salariilor și concedierea salariaților, neachitarea obligațiilor datorate bugetului statului, poate chiar genera starea de insolvabilitate.

În privința cazului bine justificat, reclamanta a menționat că de la data intrării în vigoare a contractului de finanțare și până în prezent au trecut 2 ani, iar în toată această perioadă au existat mai multe verificări care au avut drept obiectiv analizarea legalității procedurii achiziției de echipamente, la care a participat și SC A.D. SRL. Reclamanta a arătat că este de neînțeles cum aceeași instituție care a aprobat inițial favorabil un dosar, în baza aceleiași documentații, a revenit asupra aprobării, după aproape 2 ani, considerând că procedura a fost desfășurata necorespunzător. Mai mult, a arătat că la data efectuării acestui ultim control, documentele nu conțineau elemente noi care să schimbe situația și nici nu au fost prezentate alte documente suplimentare care să contrazică ori să anuleze documentația care a stat la baza finanțării.

În opinia reclamantei, atitudinea contradictorie a Agenției, care inițial a avizat favorabil un dosar, iar ulterior a revenit asupra aprobării (deși a avut în vedere aceeași documentație), este susceptibilă să trezească o îndoială serioasă și puternică asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ. 2. Soluția pronunțată de Curtea de apel Prin Sentința nr. 2312 din 24 iulie 2013, Curtea de Apel București a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta SC A.P. SRL și a dispus suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare încheiat la 15 aprilie 2013 și înregistrat la 16 aprilie 2013 până la pronunțarea instanței de fond, conform art. 14 din Legea nr. 554/2004; a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 2200 lei.

Instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite condițiile cazului bine justificat și pagubei iminente. În privința primei abateri reținută în sarcina reclamantei, s-a constatat din mențiunile din procesul-verbal întocmit că, pârâta nu a făcut referire la motivele pentru care a considerat această cheltuială neeligibilă și nici la textele legale ori clauzele contractuale incidente. De asemenea, s-a constatat că, nici prin întâmpinarea depusă la dosar nu s-au adus precizări cu privire la motivele, în drept, pentru care s-a considerat neeligibilitatea achiziției, pârâta reluând pe acest aspect mențiunile din cuprinsul actului administrativ. Cu privire la acest aspect, Curtea a mai reținut că nici prin Decizia de soluționare a contestației reclamantei, nu s-a răspuns argumentelor invocate de aceasta cu privire la achiziționarea sistemului fotovoltaic și declararea caracterului neeligibil, acestea nefiind deloc analizate.

Curtea a apreciat că toate aceste aspecte sunt de natură a răsturna prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ, dând naștere unor îndoieli serioase cu privire la legalitatea actului. În ceea ce privește condiția pagubei iminente, Curtea a avut în vedere documentele depuse la dosar de reclamantă, care fac dovadă că executarea procesului-verbal de constatare nereguli și de stabilire a creanțelor bugetare este de natură a perturba în mod grav activitatea societății, cu consecințe deosebite asupra respectării obligațiilor curente față de terți. A apreciat Curtea că aceste consecințe ce se pot produce în patrimoniul reclamantei, constând în provocarea stării de insolvabilitate și deteriorarea relațiilor comerciale, sunt disproporționate în raport de gravitatea faptelor reținute prin actul administrativ contestat, astfel că, în speță, s-a constatat îndeplinirea și a condiției existenței unei pagube iminente.

3. Recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale Împotriva Sentinței nr. 2312 din 24 iulie 2013 a Curții de Apel București a declarat recurs Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, în prezent Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii cererii de suspendare formulată de reclamantă ca neîntemeiată. Criticile aduse sentinței recurate vizează, în esență, următoarele aspecte. Instanța de fond, prin considerentele menționate în cuprinsul sentinței recurate a analizat fondul cauzei, încălcând astfel dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004. A doua critică are în vedere faptul că instanța de fond a apreciat, în mod greșit, că aparența de nelegalitate a actului administrativ atacat rezultă din faptul că societatea nu a contestat dovada confirmării acestor oferte de către firmele participante la licitație.

În al treilea rând, apreciază recurenta că, în mod greșit instanța de fond a reținut în cauză îndeplinirea condiției pagubei iminente, fiind evident că din actele existente la dosar nu rezultă pericolul care ar duce la producerea unei pagube iminente de natură să justifice suspendarea evident, executării actului administrativ. 4. Procedura de soluționare a recursului 4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 4 iunie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 15 iulie 2014 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a declarat recursul recurentei Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului 1. Argumente de fapt și de drept relevante Conform celor expuse anterior, reclamantul a învestit instanța, cu o cerere de suspendare a executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 16 aprilie 2013 prin care s-a stabilit în sarcina sa obligația de plată a unei creanțe bugetare în cuantum de 647.467,78 lei, ca urmare a retragerii ajutorului financiar nerambursabil acordat în baza contractului de finanțare din 06 aprilie 2011 și rezilierii acestuia din urmă.

Suspendarea executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru etapa procedurii prealabile administrative și în art. 15 din aceeași lege, pentru etapa judiciară de contestare a actului administrativ, constituie un instrument procedural menit să asigure protecția juridică provizorie a subiectelor de drept în privința cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea acestuia de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare.

Această măsură de protecție, care înlătură temporar efectul executoriu al actului administrativ, poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute cumulativ de lege: - cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ; - paguba iminentă, definită de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate. În cauză, însă, instanța de control judiciar, învestită cu recursul declarat în cadrul litigiului având ca obiect cererea de suspendare a executării actelor sus-menționate, constată că, prin Sentința nr. 1209 din 14 aprilie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, în Dosarul nr. 6367/2/2013, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A.P.

SA având ca obiect anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 16 aprilie 2013, Deciziei nr. 19078 din 25 iunie 2013 emisă de Agenție, măsurii de retragere a ajutorului financiar nerambursabil acordat în baza contractului de finanțare din 06 aprilie 2011 și anularea măsurii de reziliere a Contractului. Soluția pronunțată de instanța învestită cu acțiunea în anularea actelor administrative, conferă consistență concluziei că, în cauză, nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta eventual dispunerea, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004 și sub rezerva îndeplinirii cumulative a celor două condiții prevăzute de textul de lege, măsura provizorie a suspendării executării actelor a căror legalitate a fost constată pe calea acțiunii în anulare.

Or, constatarea faptului că nu este îndeplinită condiția referitoare la cazul bine justificat în sensul în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, face de prisos analiza condiției prevenirii unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege, atâta timp, așa cum s-a arătat anterior, pentru a fi dispusă măsura provizorie de suspendare a executării actului administrativ, este necesară îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Toate considerentele expuse, converg către concluzia că soluția pronunțată de instanța de fond este legală, motiv pentru care recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, potrivit art. 496 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva Sentinței nr. 2312 din 24 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează Sentința recurată și respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 decembrie 2014. Procesat de GGC - NN