ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4658/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4658/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, la data de 06 iunie 2013, reclamanta SC A.P. SRL a chemat în

judecată pe pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit,

solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună, în

temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării procesului-verbal

de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 16

aprilie 2013 prin care s-a stabilit în sarcina sa obligația de plată a unei

creanțe bugetare în cuantum de 647.467,78 lei, ca urmare a retragerii

ajutorului financiar nerambursabil acordat în baza contractului de finanțare

din 06 aprilie 2011 și rezilierii acestuia din urmă.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că, la data de 06 aprilie 2011 între părți a fost încheiat

Contractul-cadru nr. C3, pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în

condițiile FEADR, având ca obiectiv "achiziția de utilaje pentru activități

auxiliare producției vegetale la SC A.P. SRL, jud. Neamț", valoarea totală

eligibilă a proiectului a fost de 933.918 lei, din care 653.742 lei finanțare

nerambursabilă.

Ulterior, la data de

15 aprilie 2013, prin procesul-verbal de constatare nereguli și de stabilire a

creanțelor bugetare s-a reținut că reclamanta "nu a menținut

eligibilitatea proiectului finanțat, prin 1/ derularea incorectă a procedurilor

de achiziție a sistemului fotovoltaic, 2/ nerespectarea prevederilor cap. 4.3 -

adjudecarea contractelor de achiziție din instrucțiunile de achiziții pentru

beneficiarii privați ai FEADR și 3/ nerespectarea criteriului de selecție

S2".

Pe cale de

consecință, s-a dispus retragerea ajutorului financiar nerambursabil acordat

până la data controlului, în cuantum de 647.467,78 lei și rezilierea

contractului de finanțare din 06 aprilie 2011.

Prin Decizia de

soluționare a contestației nr. 19078 din 25 iunie 2013 pârâta a anulat

constatările și, implicit, măsurile dispuse cu privire la nerespectarea

criteriului de selecție S2, menținând toate celelalte măsuri dispuse în baza

procesului-verbal, inclusiv cuantumul sumei de rambursat și rezilierea

contractului de finanțare.

În ceea ce privește

condiția pagubei iminente, reclamanta a arătat că executarea silită a creanței

bugetare prin blocarea conturilor bancare ale societății sau prin executarea

bunurilor mobile sau imobile ale societății este de natură să atragă grave

prejudicii în activitatea economică a acesteia, prejudicii care ar fi

ireversibile și a căror reparare ulterioară ar fi imposibil de realizat.

În opinia

reclamantei, blocarea conturilor ar duce la imposibilitatea efectuării de plăți

către instituțiile bancare și furnizori și, de asemenea, la imposibilitatea

încasării plăților de la clienții societății, situație care ar duce la blocarea

producției, sistarea prestării serviciilor, neonorarea contractelor în

derulare, imposibilitatea achitării salariilor și concedierea salariaților,

neachitarea obligațiilor datorate bugetului statului, poate chiar genera starea

de insolvabilitate.

În privința cazului

bine justificat, reclamanta a menționat că de la data intrării în vigoare a

contractului de finanțare și până în prezent au trecut 2 ani, iar în toată

această perioadă au existat mai multe verificări care au avut drept obiectiv

analizarea legalității procedurii achiziției de echipamente, la care a

participat și SC A.D. SRL.

Reclamanta a arătat

că este de neînțeles cum aceeași instituție care a aprobat inițial favorabil un

dosar, în baza aceleiași documentații, a revenit asupra aprobării, după aproape

2 ani, considerând că procedura a fost desfășurata necorespunzător.

Mai mult, a arătat că

la data efectuării acestui ultim control, documentele nu conțineau elemente noi

care să schimbe situația și nici nu au fost prezentate alte documente

suplimentare care să contrazică ori să anuleze documentația care a stat la baza

finanțării.

În opinia

reclamantei, atitudinea contradictorie a Agenției, care inițial a avizat

favorabil un dosar, iar ulterior a revenit asupra aprobării (deși a avut în

vedere aceeași documentație), este susceptibilă să trezească o îndoială

serioasă și puternică asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act

administrativ.

de Curtea de apel

Prin Sentința nr.

2312 din 24 iulie 2013, Curtea de Apel București a admis cererea de suspendare

formulată de reclamanta SC A.P. SRL și a dispus suspendarea executării

procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor

bugetare încheiat la 15 aprilie 2013 și înregistrat la 16 aprilie 2013 până la

pronunțarea instanței de fond, conform art. 14 din Legea nr. 554/2004; a

obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 2200 lei.

Instanța de fond a

apreciat că sunt îndeplinite condițiile cazului bine justificat și pagubei

iminente.

În privința primei

abateri reținută în sarcina reclamantei, s-a constatat din mențiunile din

procesul-verbal întocmit că, pârâta nu a făcut referire la motivele pentru care

a considerat această cheltuială neeligibilă și nici la textele legale ori

clauzele contractuale incidente.

De asemenea, s-a

constatat că, nici prin întâmpinarea depusă la dosar nu s-au adus precizări cu

privire la motivele, în drept, pentru care s-a considerat neeligibilitatea

achiziției, pârâta reluând pe acest aspect mențiunile din cuprinsul actului

administrativ.

Cu privire la acest

aspect, Curtea a mai reținut că nici prin Decizia de soluționare a contestației

reclamantei, nu s-a răspuns argumentelor invocate de aceasta cu privire la

achiziționarea sistemului fotovoltaic și declararea caracterului neeligibil,

acestea nefiind deloc analizate.

Curtea a apreciat că

toate aceste aspecte sunt de natură a răsturna prezumția de legalitate de care

se bucură actul administrativ, dând naștere unor îndoieli serioase cu privire

la legalitatea actului.

În ceea ce privește

condiția pagubei iminente, Curtea a avut în vedere documentele depuse la dosar

de reclamantă, care fac dovadă că executarea procesului-verbal de constatare

nereguli și de stabilire a creanțelor bugetare este de natură a perturba în mod

grav activitatea societății, cu consecințe deosebite asupra respectării

obligațiilor curente față de terți.

A apreciat Curtea că

aceste consecințe ce se pot produce în patrimoniul reclamantei, constând în

provocarea stării de insolvabilitate și deteriorarea relațiilor comerciale,

sunt disproporționate în raport de gravitatea faptelor reținute prin actul

administrativ contestat, astfel că, în speță, s-a constatat îndeplinirea și a

condiției existenței unei pagube iminente.

de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale

Împotriva Sentinței

nr. 2312 din 24 iulie 2013 a Curții de Apel București a declarat recurs Agenția

de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, în prezent Agenția pentru Finanțarea

Investițiilor Rurale solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a

sentinței recurate, în sensul respingerii cererii de suspendare formulată de

reclamantă ca neîntemeiată.

Criticile aduse

sentinței recurate vizează, în esență, următoarele aspecte.

Instanța de fond,

prin considerentele menționate în cuprinsul sentinței recurate a analizat

fondul cauzei, încălcând astfel dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

A doua critică are în

vedere faptul că instanța de fond a apreciat, în mod greșit, că aparența de

nelegalitate a actului administrativ atacat rezultă din faptul că societatea nu

a contestat dovada confirmării acestor oferte de către firmele participante la

licitație.

În al treilea rând,

apreciază recurenta că, în mod greșit instanța de fond a reținut în cauză

îndeplinirea condiției pagubei iminente, fiind evident că din actele existente

la dosar nu rezultă pericolul care ar duce la producerea unei pagube iminente

de natură să justifice suspendarea evident, executării actului administrativ.

soluționare a recursului

4.1 Cu privire la

examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în

cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat

în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință

din data de 4 iunie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C.

proc. civ.

Prin încheierea din

15 iulie 2014 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul

raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de

admisibilitate și pe cale de consecință a declarat recursul recurentei Agenția

pentru Finanțarea Investițiilor Rurale ca fiind admisibil în principiu, în

temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond

a recursului.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

și de drept relevante

Conform celor expuse

anterior, reclamantul a învestit instanța, cu o cerere de suspendare a

executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a

creanțelor bugetare din 16 aprilie 2013 prin care s-a stabilit în sarcina sa

obligația de plată a unei creanțe bugetare în cuantum de 647.467,78 lei, ca

urmare a retragerii ajutorului financiar nerambursabil acordat în baza contractului

de finanțare din 06 aprilie 2011 și rezilierii acestuia din urmă.

Suspendarea

executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în

art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru etapa procedurii prealabile

administrative și în art. 15 din aceeași lege, pentru etapa judiciară de

contestare a actului administrativ, constituie un instrument procedural menit

să asigure protecția juridică provizorie a subiectelor de drept în privința

cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea

acestuia de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în

anulare.

Această măsură de

protecție, care înlătură temporar efectul executoriu al actului administrativ,

poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute

cumulativ de lege:

- cazul bine

justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind

împrejurările legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o

îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ;

- paguba iminentă,

definită de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 ca fiind

prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea

previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Cazul bine justificat

și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete

ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate

efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de

fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru

rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să

îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care

pot fi afectate.

În cauză, însă,

instanța de control judiciar, învestită cu recursul declarat în cadrul

litigiului având ca obiect cererea de suspendare a executării actelor

sus-menționate, constată că, prin Sentința nr. 1209 din 14 aprilie 2014,

pronunțată de Curtea de Apel București, în Dosarul nr. 6367/2/2013, s-a respins

acțiunea formulată de reclamanta SC A.P. SA având ca obiect anularea

procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor

bugetare din 16 aprilie 2013, Deciziei nr. 19078 din 25 iunie 2013 emisă de

Agenție, măsurii de retragere a ajutorului financiar nerambursabil acordat în

baza contractului de finanțare din 06 aprilie 2011 și anularea măsurii de

reziliere a Contractului.

Soluția pronunțată de

instanța învestită cu acțiunea în anularea actelor administrative, conferă

consistență concluziei că, în cauză, nu este îndeplinită condiția cazului bine

justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a

fundamenta eventual dispunerea, în cadrul procedurii sumare reglementate de

art. 14 din Legea nr. 554/2004 și sub rezerva îndeplinirii cumulative a celor

două condiții prevăzute de textul de lege, măsura provizorie a suspendării

executării actelor a căror legalitate a fost constată pe calea acțiunii în

anulare.

Or, constatarea

faptului că nu este îndeplinită condiția referitoare la cazul bine justificat

în sensul în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, face de prisos

analiza condiției prevenirii unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1)

lit. ș) din aceeași lege, atâta timp, așa cum s-a arătat anterior, pentru a fi

dispusă măsura provizorie de suspendare a executării actului administrativ,

este necesară îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art.

14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

soluției adoptate în recurs

Toate considerentele

expuse, converg către concluzia că soluția pronunțată de instanța de fond este

legală, motiv pentru care recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat,

potrivit art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva Sentinței

nr. 2312 din 24 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Casează Sentința

recurată și respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 4 decembrie 2014.

Procesat

de GGC - NN