ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 03.05.2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2130/2012

HOTĂRÂRE
03.05.2012
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2130/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1) Prima instanță

a)

Cererea

de chemare în judecată

Prin cererea

înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal și precizată, la data de 17 ianuarie 2011, reclamanta

SC I. SRL Călărași, în contradictoriu cu pârâții G.R., M.A.D.R. și D.G.A.D.R. Călărași,

a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să-i fie

recunoscut dreptul reclamantei de a beneficia, în conformitate cu prevederile

Legii nr. 381/2002 de despăgubiri pentru prejudiciile materiale înregistrate în

urma secetei excesive din anul 2009 în cuantum de 287,476,93 lei, obligarea

ministerului pârât să elaboreze proiectul de hotărâre și să sesizeze G.R. și

obligarea G.R. să adopte o hotărâre prin care să declare stare de calamitate

naturală în anul 2009 în zonele agricole din județul Călărași, în care

culturile de grâu însămânțate în anul 2008 au fost afectate în proporție de

peste 30 % din producție.

De asemenea, s-a

cerut obligarea pârâtelor în solidar la repararea pagubei ce i-a fost cauzată

reclamantei, prin plata de despăgubiri pentru daunele materiale cauzate prin

nesoluționarea cererii societății.

În

drept a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 554 din 02 decembrie 2004 a

contenciosului administrativ, Legea nr. 381/2002 privind acordarea

despăgubirilor în caz de calamități naturale, Normele metodologice de aplicare

a

l

egii nr. 381/2008.

b)

Întâmpinările formulate în cauză

Prin

întâmpinările formulate în cauză pârâții M.A.D.R. și G.R. au invocat, pe cale

de excepție, netimbrarea, prematuritatea inadmisibilitatea, rămânerea fără

obiect și tardivitatea cererii de chemare în judecată. G.R. a invocat lipsa

calității procesuale pasive pentru capetele de cerere 1, 2 și 4 din acțiunea

precizată.

b)

s

entința și considerentele primei instanțe

Prin

sentința civilă nr. 4469 din 27 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, respins excepțiile

inadmisibilității, a prematurității, a rămânerii fără obiect, a netimbrării și

a lipsei calității procesuale pasive, ca neîntemeiate.

A

admis excepția tardivității și a respins ca tardiv formulată acțiunea

reclamantei SC I. SRL Călărași, în contradictoriu cu pârâții M.A.D.R., G.R. și

D.A.D.R. Călărași.

Pentru

a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

-

excepția netimbrării este neîntemeiată, având în vedere că reclamanta a achitat

taxa judiciară de timbru și timbru judiciar;

-

excepțiile lipsei calității procesuale pasive a G.R. și a M.A.D.R. sunt

neîntemeiate, având în vedere că există o identitate între persoana acestor

pârâți și persoanele în contradictoriu cu care, reclamanta are dreptul să

pretindă și să își valorifice pretențiile deduse judecății;

-

excepția prematurității este neîntemeiată în raport de faptul că prin cererea

precizatoare, reclamanta a solicitat obligarea G.R. la emiterea hotărârii de

declarare a stării de calamitate naturală pentru anul 2009 în județul Călărași.

-

excepția inadmisibilității este neîntemeiată prin raportare la faptul că

obiectul acțiunii îl reprezintă refuzul nejustificat al pârâților de a

soluționa pretențiile societății reclamante, nefiind aplicabile dispozițiile

referitoare la plângerea prealabilă.

-

excepția rămânerii fără obiect este neîntemeiată, având în vedere că, prin

Legea nr. 281/2010 care a abrogat Legea nr. 381/2002 se menționează că măsurile

adoptate în baza actului normativ abrogat, aflate în derulare la acel moment,

se finalizează conform dispozițiilor aflate în vigoare la momentul inițierii

acestora.

În

ceea ce privește excepția tardivității formulării acțiunii, prima instanță a

apreciat-o ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:

-

Potrivit Legii nr. 381/2002 și a Normelor metodologice de aplicare a acesteia,

cererile și actele de constatare se depun la D.G.A. și D.R.J. (art. 9 - 12 Legea

nr. 381/2002 și 9 și 14 Ordin nr. 419/2002).

-

Astfel, având în vedere dispozițiile legale arătate, reclamanta a înregistrat

un număr de 2 documentații la D.A.D.R. Călărași, în vederea acordării de

despăgubiri pentru cultura de grâu, la data de 18 iunie 2009, respectiv 19

iunie 2009 (nr. 1911 și nr. 1915).

-

În cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004,

având în vedere că pârâții nu au emis un act administrativ, dar nici nu au

comunicat pârâtei un refuz expres de soluționare a cererilor acesteia din luna

iunie 2009, astfel încât termenul de decădere de un an începe să curgă de la data

expirării termenului de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din

Legea nr. 554/2004, calculat de la data înregistrării cererilor, în care

autoritatea trebuia să îi răspundă reclamantei.

-

Reclamanta a introdus acțiunea la data de 27 iulie 2010, peste termenul legal

de un an prevăzut de art. 11 alin. (2) din legea contenciosului administrativ,

care s-a împlinit la data de 19 iulie 2010, calculat de la 18 iulie 2009,

respectiv 19 iulie 2009, când au expirat cele 30 de zile de la înregistrarea

cererilor la autoritatea pârâtă.

-

Prin urmare, a conchis prima instanță că, în condițiile în care reclamanta nu a

făcut dovada că a fost împiedicată de motive temeinice să introducă cererea

înlăuntrul acestui termen, cererea este tardiv formulată.

2)

Instanța de recurs

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC I. SRL Călărași

a)

Motivele de recurs

În

motivele de recurs s-a susținut că instanța de fond a reținut greșit că

excepția tardivității acțiunii este întemeiată.

S-a

precizat că în raport de obiectul acțiunii, respectiv recunoașterea dreptului

societății de a beneficia de despăgubiri pentru prejudiciile materiale conform

Legii nr. 381/2002 precum și obligarea pârâților la a îndeplini toate

formalitățile legale pentru acordarea efectivă a despăgubirilor potrivit art. 18

alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 381/2002, acțiunea

este formulată în termenul legal.

Se

arată că documentația a fost depusă potrivit dispozițiilor Legii nr. 381/2002,

însă autoritățile au tergiversat soluționarea cererilor, motiv pentru care s-au

adresat cu plângere Ministerului Agriculturii înregistrată la data de 23

aprilie 2010, și la această dată trebuia să se raporteze prima instanță.

A

mai susținut că potrivit procedurii reglementate de Legea nr. 381/2002, până la

acordarea despăgubirilor trebuie parcurse mai multe etape, având în vedere că D.A.

Călărași are competența doar de a primi cererile și documentația aferentă și de

ale centraliza, ulterior aceasta fiind transmisă ministerului, care face

propunerea către G.R. în vederea adoptării hotărârii privind plata

despăgubirilor.

b)

Analiza motivelor de recurs

Din

examinarea motivelor de recurs, a legislației aplicabile și a situației de fapt

existente în cauză se rețin următoarele:

Situația

de fapt

Reclamanta

a înregistrat la data de 18 iunie 2009, respectiv 19 iunie 2009 la D.A.J. Călărași

un număr de două cereri în vederea acordării de despăgubiri pentru cultura de

grâu și orezoaică calamitată în anul 2009.

Acțiunea

a fost introdusă la 27 iulie 2010.

Instanța

a respins acțiunea reținând ca fiind fondată excepția tardivității introducerii

acțiunii.

Legislația

aplicabilă

Legea

nr. 554/2004:

-

art. 11 alin. (1) „Cererile prin care se solicită anularea unui act

administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea

dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6

luni de la: (..) lit. (c) data expirării termenului de soluționare a plângerii

prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii”;

Art.

11 alin. (2) „Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ

individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1),

dar nu mai târziu de la data comunicării actului, data luării la cunoștință,

data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere,

după caz”

Art.

2 alin. (1) lit. (h) - „nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, faptul

de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea

cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen;

În

raport de prevederile legale care reglementează termenul de introducere a

acțiunii în contencios administrativ, se constată că motivele de recurs sunt

nefondate.

Termenele

de introducere a acțiunii la instanța de contencios administrativ sunt

reglementate expres în art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Astfel,

potrivit art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cererile prin care

se solicită recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei se pot

introduce în termen de 6 luni de la expirarea termenului de soluționare a

cererii.

Termenul

de soluționare a unei cererii este, potrivit art. 7 alin. (4) din Legea nr. 554/2004,

și art. 2 alin. (1) lit. h), de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă

prin lege nu se prevede alt termen.

În

cazul procedurilor de acordare a despăgubirilor culturilor calamitate Legea nr.

381/2002 nu se prevede un alt termen de soluționare a cererii, astfel că se

aplică termenul de 30 de zile reglementat de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea

nr. 554/2004.

Având

în vedere că cererile pentru acordarea despăgubirilor s-au depus la data de 18 iunie

2009, respectiv 19 iunie 2009, societatea reclamantă ar fi trebuit să primească

un răspuns privind soluționarea acestora până la 19 iulie 2009.

Luând

în considerare însă susținerile reclamantei, în sensul că procedura reglementată

de Legea nr. 381/2002, până la acordarea despăgubirilor, prevede parcurgerea

mai multor etape, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța de fond a

apreciat că în cauză nu este aplicabil termenul de prescripție de 6 luni

reglementat de art. 11 alin. (1) din legea contenciosului administrativ, ci

acela de decădere de un an de zile prevăzut de art. 11 alin. (2) din aceeași

lege, mai favorabil societății reclamante.

Chiar

și în aceste condiții, societatea reclamantă nu înțeles să se prevaleze de

calea acțiunii în contencios administrativ în termenul legal, nefiind diligentă

din acest punct de vedere, mai ales că adresându-se M.A.D.R. la data de 23

aprilie 2010 și trecând din nou 30 de zile fără a primi un răspuns, avea posibilitatea

să se adreseze imediat instanței de contencios administrativ.

Interpretarea

recurentei-reclamante în sensul că termenul de prescripție de 6 luni prevăzut

de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, începe să curgă de la expirarea

celor 30 de zile calculate de la 23 aprilie 2010, când s-a adresat

ministerului, nu poate fi primită, neavând niciun temei legal. Aceasta,

deoarece, demersul judiciar al societății reclamante se întemeiază pe refuzul

nejustificat al autorităților pârâte de a-i soluționa cererea formulată

potrivit Legii nr. 381/2002, context în care plângerea prealabilă nu este

obligatorie, iar cererea din 23 aprilie 2010 adresată de reclamantă

ministerului, nu poate avea acest regim și oricum, dacă se dorea parcurgerea

acestei proceduri prealabile, aceasta trebuia efectuată în termen de 30 de zile

de la data expirării termenului de 30 de zile în care autoritățile cu atribuții

conferite de Legea nr. 381/2002 trebuiau să ofere măcar un răspuns dacă nu

soluționarea cererii.

Prin

urmare, termenul de decădere de un an de zile calculat de la data introducerii

cererii, potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 este

aplicabil situației de fapt deduse judecății și acesta s-a împlinit pe data de

19 iunie 2010, potrivit dispozițiilor art. 101 alin. (3) C. proc. civ.

Or,

demersul judiciar al societății recurente a fost introdus pe rolul instanței de

contencios administrativ la data de 27 iulie 2010, cu depășirea termenului

legal menționat mai sus.

c)

Soluția instanței de recurs

Având

în vedere considerentele de mai sus, Înalta Curte constată că recursul este nefondat

în baza art. 312 C. proc. civ., îl va respinge ca atare.

Respinge recursul

declarat de SC I. SA, împotriva sentinței civile nr. 4469 din 27 iunie 2011 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 3 mai 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-05-03
1,00
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2130/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: 1) Prima instanță a) Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fisc
ÎCCJ 2012-05-17
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2415/2012
t respingerea acțiunii, arătând că reclamanta își întemeiază pretențiile pe o lege abrogată. Același pârât a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile prevăzute de Legea nr. 554/2004, precum și excepția
ÎCCJ 2012-03-22
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1539/2012
misibilității acțiunii. Prima instanță a admis excepția lipsei plângerii prealabile și a respins, în consecință, capetele de cerere referitoare la recunoașterea dreptului reclamantei la despăgubiri, obligarea ministerului la sesizarea Guver
ÎCCJ 2012-10-09
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4042/2012
, solidar cu ceilalți pârâți, la plata despăgubirilor solicitate de reclamantă este o soluție nelegală și netemeinică, nefiind îndeplinite condițiile cerute la art. 2 din Legea nr. 381/2002 și în Normele metodologice de aplicare. În concluz
ÎCCJ 2011-10-11
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4636/2011
, este de observat că acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă, cu o motivare lacunară, reținându-se că nu s-a făcut dovada îndeplinirii tuturor procedurilor în termenele și condițiile stabilite de lege, fără să se arate care sunt acelea și
Sursă