ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2130/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2130/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
1) Prima instanță
a)
Cererea
de chemare în judecată
Prin cererea
înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal și precizată, la data de 17 ianuarie 2011, reclamanta
SC I. SRL Călărași, în contradictoriu cu pârâții G.R., M.A.D.R. și D.G.A.D.R. Călărași,
a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să-i fie
recunoscut dreptul reclamantei de a beneficia, în conformitate cu prevederile
Legii nr. 381/2002 de despăgubiri pentru prejudiciile materiale înregistrate în
urma secetei excesive din anul 2009 în cuantum de 287,476,93 lei, obligarea
ministerului pârât să elaboreze proiectul de hotărâre și să sesizeze G.R. și
obligarea G.R. să adopte o hotărâre prin care să declare stare de calamitate
naturală în anul 2009 în zonele agricole din județul Călărași, în care
culturile de grâu însămânțate în anul 2008 au fost afectate în proporție de
peste 30 % din producție.
De asemenea, s-a
cerut obligarea pârâtelor în solidar la repararea pagubei ce i-a fost cauzată
reclamantei, prin plata de despăgubiri pentru daunele materiale cauzate prin
nesoluționarea cererii societății.
În
drept a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 554 din 02 decembrie 2004 a
contenciosului administrativ, Legea nr. 381/2002 privind acordarea
despăgubirilor în caz de calamități naturale, Normele metodologice de aplicare
a
l
egii nr. 381/2008.
b)
Întâmpinările formulate în cauză
Prin
întâmpinările formulate în cauză pârâții M.A.D.R. și G.R. au invocat, pe cale
de excepție, netimbrarea, prematuritatea inadmisibilitatea, rămânerea fără
obiect și tardivitatea cererii de chemare în judecată. G.R. a invocat lipsa
calității procesuale pasive pentru capetele de cerere 1, 2 și 4 din acțiunea
precizată.
b)
s
entința și considerentele primei instanțe
Prin
sentința civilă nr. 4469 din 27 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a
VIII-a contencios administrativ și fiscal, respins excepțiile
inadmisibilității, a prematurității, a rămânerii fără obiect, a netimbrării și
a lipsei calității procesuale pasive, ca neîntemeiate.
A
admis excepția tardivității și a respins ca tardiv formulată acțiunea
reclamantei SC I. SRL Călărași, în contradictoriu cu pârâții M.A.D.R., G.R. și
D.A.D.R. Călărași.
Pentru
a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
-
excepția netimbrării este neîntemeiată, având în vedere că reclamanta a achitat
taxa judiciară de timbru și timbru judiciar;
-
excepțiile lipsei calității procesuale pasive a G.R. și a M.A.D.R. sunt
neîntemeiate, având în vedere că există o identitate între persoana acestor
pârâți și persoanele în contradictoriu cu care, reclamanta are dreptul să
pretindă și să își valorifice pretențiile deduse judecății;
-
excepția prematurității este neîntemeiată în raport de faptul că prin cererea
precizatoare, reclamanta a solicitat obligarea G.R. la emiterea hotărârii de
declarare a stării de calamitate naturală pentru anul 2009 în județul Călărași.
-
excepția inadmisibilității este neîntemeiată prin raportare la faptul că
obiectul acțiunii îl reprezintă refuzul nejustificat al pârâților de a
soluționa pretențiile societății reclamante, nefiind aplicabile dispozițiile
referitoare la plângerea prealabilă.
-
excepția rămânerii fără obiect este neîntemeiată, având în vedere că, prin
Legea nr. 281/2010 care a abrogat Legea nr. 381/2002 se menționează că măsurile
adoptate în baza actului normativ abrogat, aflate în derulare la acel moment,
se finalizează conform dispozițiilor aflate în vigoare la momentul inițierii
acestora.
În
ceea ce privește excepția tardivității formulării acțiunii, prima instanță a
apreciat-o ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:
-
Potrivit Legii nr. 381/2002 și a Normelor metodologice de aplicare a acesteia,
cererile și actele de constatare se depun la D.G.A. și D.R.J. (art. 9 - 12 Legea
nr. 381/2002 și 9 și 14 Ordin nr. 419/2002).
-
Astfel, având în vedere dispozițiile legale arătate, reclamanta a înregistrat
un număr de 2 documentații la D.A.D.R. Călărași, în vederea acordării de
despăgubiri pentru cultura de grâu, la data de 18 iunie 2009, respectiv 19
iunie 2009 (nr. 1911 și nr. 1915).
-
În cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004,
având în vedere că pârâții nu au emis un act administrativ, dar nici nu au
comunicat pârâtei un refuz expres de soluționare a cererilor acesteia din luna
iunie 2009, astfel încât termenul de decădere de un an începe să curgă de la data
expirării termenului de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din
Legea nr. 554/2004, calculat de la data înregistrării cererilor, în care
autoritatea trebuia să îi răspundă reclamantei.
-
Reclamanta a introdus acțiunea la data de 27 iulie 2010, peste termenul legal
de un an prevăzut de art. 11 alin. (2) din legea contenciosului administrativ,
care s-a împlinit la data de 19 iulie 2010, calculat de la 18 iulie 2009,
respectiv 19 iulie 2009, când au expirat cele 30 de zile de la înregistrarea
cererilor la autoritatea pârâtă.
-
Prin urmare, a conchis prima instanță că, în condițiile în care reclamanta nu a
făcut dovada că a fost împiedicată de motive temeinice să introducă cererea
înlăuntrul acestui termen, cererea este tardiv formulată.
2)
Instanța de recurs
Împotriva
acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC I. SRL Călărași
a)
Motivele de recurs
În
motivele de recurs s-a susținut că instanța de fond a reținut greșit că
excepția tardivității acțiunii este întemeiată.
S-a
precizat că în raport de obiectul acțiunii, respectiv recunoașterea dreptului
societății de a beneficia de despăgubiri pentru prejudiciile materiale conform
Legii nr. 381/2002 precum și obligarea pârâților la a îndeplini toate
formalitățile legale pentru acordarea efectivă a despăgubirilor potrivit art. 18
alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 381/2002, acțiunea
este formulată în termenul legal.
Se
arată că documentația a fost depusă potrivit dispozițiilor Legii nr. 381/2002,
însă autoritățile au tergiversat soluționarea cererilor, motiv pentru care s-au
adresat cu plângere Ministerului Agriculturii înregistrată la data de 23
aprilie 2010, și la această dată trebuia să se raporteze prima instanță.
A
mai susținut că potrivit procedurii reglementate de Legea nr. 381/2002, până la
acordarea despăgubirilor trebuie parcurse mai multe etape, având în vedere că D.A.
Călărași are competența doar de a primi cererile și documentația aferentă și de
ale centraliza, ulterior aceasta fiind transmisă ministerului, care face
propunerea către G.R. în vederea adoptării hotărârii privind plata
despăgubirilor.
b)
Analiza motivelor de recurs
Din
examinarea motivelor de recurs, a legislației aplicabile și a situației de fapt
existente în cauză se rețin următoarele:
Situația
de fapt
Reclamanta
a înregistrat la data de 18 iunie 2009, respectiv 19 iunie 2009 la D.A.J. Călărași
un număr de două cereri în vederea acordării de despăgubiri pentru cultura de
grâu și orezoaică calamitată în anul 2009.
Acțiunea
a fost introdusă la 27 iulie 2010.
Instanța
a respins acțiunea reținând ca fiind fondată excepția tardivității introducerii
acțiunii.
Legislația
aplicabilă
Legea
nr. 554/2004:
-
art. 11 alin. (1) „Cererile prin care se solicită anularea unui act
administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea
dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6
luni de la: (..) lit. (c) data expirării termenului de soluționare a plângerii
prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii”;
Art.
11 alin. (2) „Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ
individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1),
dar nu mai târziu de la data comunicării actului, data luării la cunoștință,
data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere,
după caz”
Art.
2 alin. (1) lit. (h) - „nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, faptul
de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea
cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen;
În
raport de prevederile legale care reglementează termenul de introducere a
acțiunii în contencios administrativ, se constată că motivele de recurs sunt
nefondate.
Termenele
de introducere a acțiunii la instanța de contencios administrativ sunt
reglementate expres în art. 11 din Legea nr. 554/2004.
Astfel,
potrivit art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cererile prin care
se solicită recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei se pot
introduce în termen de 6 luni de la expirarea termenului de soluționare a
cererii.
Termenul
de soluționare a unei cererii este, potrivit art. 7 alin. (4) din Legea nr. 554/2004,
și art. 2 alin. (1) lit. h), de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă
prin lege nu se prevede alt termen.
În
cazul procedurilor de acordare a despăgubirilor culturilor calamitate Legea nr.
381/2002 nu se prevede un alt termen de soluționare a cererii, astfel că se
aplică termenul de 30 de zile reglementat de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea
nr. 554/2004.
Având
în vedere că cererile pentru acordarea despăgubirilor s-au depus la data de 18 iunie
2009, respectiv 19 iunie 2009, societatea reclamantă ar fi trebuit să primească
un răspuns privind soluționarea acestora până la 19 iulie 2009.
Luând
în considerare însă susținerile reclamantei, în sensul că procedura reglementată
de Legea nr. 381/2002, până la acordarea despăgubirilor, prevede parcurgerea
mai multor etape, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța de fond a
apreciat că în cauză nu este aplicabil termenul de prescripție de 6 luni
reglementat de art. 11 alin. (1) din legea contenciosului administrativ, ci
acela de decădere de un an de zile prevăzut de art. 11 alin. (2) din aceeași
lege, mai favorabil societății reclamante.
Chiar
și în aceste condiții, societatea reclamantă nu înțeles să se prevaleze de
calea acțiunii în contencios administrativ în termenul legal, nefiind diligentă
din acest punct de vedere, mai ales că adresându-se M.A.D.R. la data de 23
aprilie 2010 și trecând din nou 30 de zile fără a primi un răspuns, avea posibilitatea
să se adreseze imediat instanței de contencios administrativ.
Interpretarea
recurentei-reclamante în sensul că termenul de prescripție de 6 luni prevăzut
de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, începe să curgă de la expirarea
celor 30 de zile calculate de la 23 aprilie 2010, când s-a adresat
ministerului, nu poate fi primită, neavând niciun temei legal. Aceasta,
deoarece, demersul judiciar al societății reclamante se întemeiază pe refuzul
nejustificat al autorităților pârâte de a-i soluționa cererea formulată
potrivit Legii nr. 381/2002, context în care plângerea prealabilă nu este
obligatorie, iar cererea din 23 aprilie 2010 adresată de reclamantă
ministerului, nu poate avea acest regim și oricum, dacă se dorea parcurgerea
acestei proceduri prealabile, aceasta trebuia efectuată în termen de 30 de zile
de la data expirării termenului de 30 de zile în care autoritățile cu atribuții
conferite de Legea nr. 381/2002 trebuiau să ofere măcar un răspuns dacă nu
soluționarea cererii.
Prin
urmare, termenul de decădere de un an de zile calculat de la data introducerii
cererii, potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 este
aplicabil situației de fapt deduse judecății și acesta s-a împlinit pe data de
19 iunie 2010, potrivit dispozițiilor art. 101 alin. (3) C. proc. civ.
Or,
demersul judiciar al societății recurente a fost introdus pe rolul instanței de
contencios administrativ la data de 27 iulie 2010, cu depășirea termenului
legal menționat mai sus.
c)
Soluția instanței de recurs
Având
în vedere considerentele de mai sus, Înalta Curte constată că recursul este nefondat
în baza art. 312 C. proc. civ., îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de SC I. SA, împotriva sentinței civile nr. 4469 din 27 iunie 2011 a
Curții de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 3 mai 2012.