ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4231/2012

Asupra contestației

în anulare de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.

Decizia

instanței de recurs atacată pe calea contestației

Prin Decizia nr. 1682

din 29 martie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de A.N.A.F. împotriva încheierii

din 17 ianuarie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, precum și de A.N.V. împotriva aceleiași încheieri, a casat

sentința atacată în sensul că a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta

H.M., ca nefondată, și a respins recursul declarat de D.R.A.O.V. Cluj

împotriva aceleiași încheieri ca inadmisibil.

2.

Contestația

în anulare exercitată în cauză

Împotriva Deciziei nr.

1682 din 29 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, a formulat contestație în anulare

reclamanta H.M., invocând ca temei legal dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1

C. proc. civ.

În motivarea

contestației, se susține că, în data de 29 martie 2012, s-a judecat recursul

A.N.V. si recursul A.N.A.F. București împotriva încheierii de suspendare a

efectelor actului administrativ, de către Curtea de Apel Oradea în dosarul cu nr.

609/35/2011/al, iar pentru acest termen de judecata, contestatoarea-intimata nu

a primit o citație legal emisa, însoțita de motivele de recurs ale celor doua autorități,

pentru a-si putea pregăti apărarea.

3.

Considerentele

Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Analizând decizia a

cărei anulare se solicită, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor

legale incidente, ținând cont de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte

constată că prezenta contestație este nefondată, pentru considerentele ce se

vor arăta în continuare.

Contestația în

anulare, cale de atac extraordinară poate fi exercitată numai în cazurile și în

condițiile expres prevăzute de lege.

Corect s-a reținut că

această cale de atac nu are caracter devolutiv, în cadrul contestației în

anulare nu se judecă acțiunea ca atare și nu se examinează temeinicia

susținerilor părților cu privire la drepturile lor subiective deduse judecății,

ci se verifică dacă judecata a avut loc cu respectarea normelor procedurale

privind competența și a celor referitoare la citarea părților, în cazul

contestației în anulare obișnuite, precum și dacă judecata recursului este

rezultatul unei greșeli materiale sau dacă instanță de recurs a omis din

greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare, în cazul contestației în

anulare speciale.

Susținerile intimatei-reclamante

referitoare la nelegala citare la momentul soluționării recursurilor nu pot fi

reținute, întrucât,așa cum reiese din înscrisurile existente la dosarul cauzei,

procedura de citare a fost legal îndeplinită, în conformitate cu dispozițiile

art. 92 alin. (3) C. proc. civ., iar motivele de recurs au fost comunicate

odată cu citația.

Pentru

a exista motiv de contestație în anulare este necesar ca procedura de chemare pentru

termenul când a avut judecata pricinii să nu fi fost legal îndeplinită față de

partea care ulterior uzează de această cale extraordinară de atac, deoarece

nerespectarea dispozițiilor referitoare la procedura de citare este sancționată

cu nulitatea relativă, care poate fi invocată  numai de partea lezată.

Constatarea

legalității sau nelegalității procedurii de citare se face de către instanță în

raport de dispozițiile art. 100 C. proc. civ., text care prevede mențiunile pe

care trebuie să le cuprindă procesul-verbal întocmit de cel însărcinat cu

înmânarea actului de procedură.

În

speța, intimata-reclamantă a fost legal citată, la adresa indicată chiar de aceasta,

unde a primit și motivele de recurs.

Față

de considerentele expuse, în temeiul art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge contestația în anulare formulată în cauză, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

contestația în anulare formulată de H.M. împotriva Deciziei nr. 1682 din 29

martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 octombrie 2012.