ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1177/2015
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1177/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra conflictului negativ de
competență de față, constată următoarele:
Prin
acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Oravița la data de 17
decembrie 2013, sub nr. 1477/273/2013, reclamantul B.M. a solicitat instanței
obligarea pârâților RA L. SA, F.D., A.B. și A.D. la restituirea contravalorii
apartamentului situat în Drobeta Turnu Severin, jud. Mehedinți.
Judecătoria Oravița, prin sentința nr.
674 din 20 octombrie 2014, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în
favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.
Pentru a decide astfel, Judecătoria
Oravița a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 117 alin. (1) C.
proc. civ., cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc
numai ia instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul, norma de
procedură stabilind o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de
la locul situării imobilului.
Astfel fiind, competentă să
soluționeze acțiunea reclamantului este Judecătoria Drobeta Turnu Severin, ca
instanță în a cărei circumscripție se află imobilul, respectiv Drobeta Turnu
Severin, jud. Mehedinți.
Judecătoria Drobeta Turnu Severin,
prin sentința nr. 1110 din 16 martie 2015, la rândul său, și-a declinat
competența în judecata cauzei în favoarea Judecătoriei Oravița și, constatând
ivit coniliciul negativ de competență l-a trimis spre soluționare înaltei Curți
de Casație și Justiție.
Pentru a decide astfel, instanța
Judecătoriei Drobeta Turnu Severin a reținut că art. 130 alin. (3) C. proc.
civ. prevede că necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către
pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai
târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața
primei instanțe.
În cauza de față, necompetența
teritorială este de ordine privată, astfel că putea fi invocata doar de către
pârâți.
Cum niciunul dintre pârâți nu a
formulat întâmpinare, având în vedere voința reclamantului și starea de
pasivitate a pârâților, Judecătoria Oravița este instanța competentă să
soluționeze acțiunea reclamantului.
Înalta Curte va stabili competența de
soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oravița pentru considerentele
care succed.
În speță, acțiunea reclamantului este
evaluabilă în bani, având ca obiect pretenții reprezentând contravaloarea
apartamentului pe care l-a cumpărat conform contractului de vânzare-cumparare
din 21 ianuarie 1993 încheiat cu pârâta RA L. SA Drobeta Turnu Severin,
apartament pentru care, ulterior, pârâta a încheiat, ulterior, un alt contract
de vânzare-cumpărare din 30 noiembrie 1993, cu pârâții A.B. și A.D.
Față de valoarea indicată de
reclamant, competența materială de primă instanță aparține judecătoriei,
conform art. 94 lit. i) C. proc. civ.
Reclamantul B.M. a învestit
Judecătoria Oravița cu soluționarea acțiunii formulată în contradictoriu cu
pârâta RA L. SA Drobeta Turnu Severin, cu sediul în Drobeta Turnu Severin, în
considerarea dispozițiilor art. 111 C. proc. civ., potrivit cărora
"Cererile îndreptate împotriva statului, autorităților și instituțiilor
centrale sau locale, precum și altor persoane juridice de drept public pot fi
introduse la instanța de ia domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanța
de la sediul pârâtului" (reclamantul indicând în acțiune dispozițiile art.
8 C. proc. civ. din 1865, dispoziții ce se regăsesc în redactarea art. 111 C.
proc. civ., intrat în vigoare la 15 februarie 2013).
Totodată, conform art. 112 alin. (1) C.
proc. civ. „Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi
introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia (...)"
textul de lege reglementând expres un caz de extindere a competenței pentru
instanța sesizată de către reclamant, care devine competentă să soluționeze
litigiul și în raport cu pârâții care își au domiciliul sau reședința în
circumscripțiile altor instanțe.
În speță, norma de procedură statuată prin
art. 111 C. proc. civ., care stabilește o competență teritorială alternativă în
cazul în care pârâtul este o instituție publică de interes local, este
incidență în raportul juridic dedus judecății de către reclamantul B.M.,
întrucât pârâta RA L. SA Drobeta Turnu Severin, entitate cu personalitate
juridică, specializată în domeniul fondului locativ, termoficare și
salubritate, a funcționat ca instituție publică de interes local, în sensul
dispozițiilor art. 73 din Legea nr. 215/2003, fiind subordonată Consiliului
Local al unității administrativ teritoriale, respectiv municipiului Drobeta
Turnu Severin.
În speță nu își au aplicabilitatea
dispozițiile art. 117 alin. (1) C. proc. civ., textul referindu-se numai la
cererile privitoare la drepturi reale imobiliare pentru a fi vorba de o
competentă teritorială absolută.
Cauza are ca obiect un drept de
creanță iar competența teritorială este una relativă, trebuind să fie invocată
în condițiile art. 130 C. proc. civ.
Cum competența teritorială nu a fost
invocată în condițiile legii, Înalta Curte constată că instanța inițial
sesizată, respectiv Judecătoria Orșova, este competentă să soluționeze acțiunea
reclamantului, ca instanță în circumscripția căreia se află domiciliul acestuia
(com. Ticvaniu Mare, județul Caras-Severin).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a
acțiunii formulate de reclamantul B.M. în contradictoriu cu pârâții RA L. SA
Drobeta Turnu Severin, A.B., A.D. și F.D. în favoarea Judecătoriei Gravita.
Definitivă.
Decizia se va comunica părților.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
6 mai 2015.