ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1177/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Oravița la data de 17 decembrie 2013, sub nr. 1477/273/2013, reclamantul B.M. a solicitat instanței obligarea pârâților RA L. SA, F.D., A.B. și A.D. la restituirea contravalorii apartamentului situat în Drobeta Turnu Severin, jud. Mehedinți. Judecătoria Oravița, prin sentința nr. 674 din 20 octombrie 2014, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin. Pentru a decide astfel, Judecătoria Oravița a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 117 alin. (1) C. proc. civ., cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai ia instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul, norma de procedură stabilind o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de la locul situării imobilului.

Astfel fiind, competentă să soluționeze acțiunea reclamantului este Judecătoria Drobeta Turnu Severin, ca instanță în a cărei circumscripție se află imobilul, respectiv Drobeta Turnu Severin, jud. Mehedinți. Judecătoria Drobeta Turnu Severin, prin sentința nr. 1110 din 16 martie 2015, la rândul său, și-a declinat competența în judecata cauzei în favoarea Judecătoriei Oravița și, constatând ivit coniliciul negativ de competență l-a trimis spre soluționare înaltei Curți de Casație și Justiție. Pentru a decide astfel, instanța Judecătoriei Drobeta Turnu Severin a reținut că art. 130 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

În cauza de față, necompetența teritorială este de ordine privată, astfel că putea fi invocata doar de către pârâți. Cum niciunul dintre pârâți nu a formulat întâmpinare, având în vedere voința reclamantului și starea de pasivitate a pârâților, Judecătoria Oravița este instanța competentă să soluționeze acțiunea reclamantului. Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oravița pentru considerentele care succed. În speță, acțiunea reclamantului este evaluabilă în bani, având ca obiect pretenții reprezentând contravaloarea apartamentului pe care l-a cumpărat conform contractului de vânzare-cumparare din 21 ianuarie 1993 încheiat cu pârâta RA L. SA Drobeta Turnu Severin, apartament pentru care, ulterior, pârâta a încheiat, ulterior, un alt contract de vânzare-cumpărare din 30 noiembrie 1993, cu pârâții A.B.

și A.D. Față de valoarea indicată de reclamant, competența materială de primă instanță aparține judecătoriei, conform art. 94 lit. i) C. proc. civ. Reclamantul B.M. a învestit Judecătoria Oravița cu soluționarea acțiunii formulată în contradictoriu cu pârâta RA L. SA Drobeta Turnu Severin, cu sediul în Drobeta Turnu Severin, în considerarea dispozițiilor art. 111 C. proc. civ., potrivit cărora "Cererile îndreptate împotriva statului, autorităților și instituțiilor centrale sau locale, precum și altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanța de ia domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanța de la sediul pârâtului" (reclamantul indicând în acțiune dispozițiile art. 8 C. proc.

civ. din 1865, dispoziții ce se regăsesc în redactarea art. 111 C. proc. civ., intrat în vigoare la 15 februarie 2013). Totodată, conform art. 112 alin. (1) C. proc. civ. „Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia (...)" textul de lege reglementând expres un caz de extindere a competenței pentru instanța sesizată de către reclamant, care devine competentă să soluționeze litigiul și în raport cu pârâții care își au domiciliul sau reședința în circumscripțiile altor instanțe. În speță, norma de procedură statuată prin art. 111 C. proc.

civ., care stabilește o competență teritorială alternativă în cazul în care pârâtul este o instituție publică de interes local, este incidență în raportul juridic dedus judecății de către reclamantul B.M., întrucât pârâta RA L. SA Drobeta Turnu Severin, entitate cu personalitate juridică, specializată în domeniul fondului locativ, termoficare și salubritate, a funcționat ca instituție publică de interes local, în sensul dispozițiilor art. 73 din Legea nr. 215/2003, fiind subordonată Consiliului Local al unității administrativ teritoriale, respectiv municipiului Drobeta Turnu Severin. În speță nu își au aplicabilitatea dispozițiile art. 117 alin. (1) C. proc. civ., textul referindu-se numai la cererile privitoare la drepturi reale imobiliare pentru a fi vorba de o competentă teritorială absolută.

Cauza are ca obiect un drept de creanță iar competența teritorială este una relativă, trebuind să fie invocată în condițiile art. 130 C. proc. civ. Cum competența teritorială nu a fost invocată în condițiile legii, Înalta Curte constată că instanța inițial sesizată, respectiv Judecătoria Orșova, este competentă să soluționeze acțiunea reclamantului, ca instanță în circumscripția căreia se află domiciliul acestuia (com. Ticvaniu Mare, județul Caras-Severin).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul B.M. în contradictoriu cu pârâții RA L. SA Drobeta Turnu Severin, A.B., A.D. și F.D. în favoarea Judecătoriei Gravita. Definitivă. Decizia se va comunica părților. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2015.