ÎCCJ, decizie (scj.ro #117490)

Acțiune introdusă la instanța unde reclamantul își desfășoară activitatea ca judecător. Admiterea cererii de abținere a tuturor judecătorilor. Instanța competentă teritorial să soluționeze cererea

Cuprins pe materii :

Drept procesual civil. Competența instanțelor judecătorești. Conflicte de competență.

Index alfabetic :

competență teritorială

conflict negativ

judecător

cerere de abținere

NCPC, art. 50, art. 52, art. 127, art. 130

Instanța investită cu soluționarea unei acțiuni, ca efect al prorogării judecătorești de competență prevăzută în termeni imperativi de art. 52 C.proc.civ. [în urma hotărârii prin care au fost admise cererile de abținere a tuturor judecătorilor primei instanțe sesizate], nu mai putea să ia în dezbatere necompetența teritorială absolută instituită de art. 127 alin. (1) C.proc.civ., întrucât excepția nu mai avea obiect față de soluția pronunțată în aplicarea art. 52, ce are autoritate de lucru judecat, admiterea abținerii fiind soluționată printr-o încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac, astfel cum dispune art. 53 alin. (2) C.proc.civ. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, reclamantul, având calitatea de judecător la instanța căreia i s-a adresat cu cererea de chemare în judecată, nu și-a manifestat opțiunea de a alege între instanțele deopotrivă competente teritorial indicate de art. 127 alin. (1) C.proc.civ., opțiune ce poate fi exercitată la momentul sesizării instanței de judecată, ceea ce, în speță, nu s-a întâmplat.

Secția I civilă, decizia nr. 2091 din 27 iunie 2014

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oravița la data de 07.03.2013, reclamantul P.L.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta O.C., obligarea acesteia la desființarea unei construcții amplasate în imediata apropriere a imobilului proprietatea sa; interzicerea pârâtei să  mai crească porci în anexă (cocină  edificată  la o distanță de 2 metri de linia de hotar cu  încălcarea art. 16 din Ordinul nr. 536/1997 pentru  aprobarea normelor de igienă și a recomandărilor privind mediul de viață  al populației); obligarea pârâtei la desființarea adăpostului  pentru animale dacă în momentul judecării cauzei se dovedește că acesta continuă să  crească porci;  refacerea porțiunii de aproximativ 5 metri lungime și 5 metri înălțime din zidul proprietatea pârâtei, zid edificat pe linia de hotar  și  care este foarte grav deteriorat, purtând în orice moment să se surpe și  să-i  cauzeze prejudicii în sensul avarierii anexelor proprietatea acestuia amplasate lângă porțiunea de zid menționată.

Întrucât reclamantul este judecător în cadrul Judecătoriei Oravița, toți judecătorii acestei instanțe s-au abținut de la soluționarea cauzei, iar prin încheierea din 16.09.2013, în baza art. 50 alin.(2) C.proc.civ., s-a dispus trimiterea cererii de abținere formulată de reclamant, care nu își putea judeca propria cauză, spre soluționare la Tribunalul Caraș Severin.

Prin încheierea din 28.10.2013, Tribunalul Caraș Severin a admis cererea de abținere a reclamantului și, constatând că toți judecătorii Judecătoriei Oravița sunt incompatibili a judeca acțiunea posesorie, a dispus trimiterea dosarului la Judecătoria Reșița.

Pe rolul Judecătoriei Reșița, la termenul din 29.01.2014, reclamantul a solicitat trimiterea cauzei spre soluționare la Judecătoria Drobeta Turnu Severin.

Prin sentința civilă nr. 161 din 29.01.2014, Judecătoria Reșița, având în vedere opțiunea reclamantului și dispozițiile art. 127 C.proc.civ., a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.

Prin sentința civilă nr.1920 din 15.05.2014, Judecătoria Drobeta Turnu Severin și-a declinat, la rândul său, competența în favoarea Judecătoriei Reșița, argumentând că dispozițiile  art. 127 alin. (1) C.proc.civ. nu instituie un caz de necompetență teritorială exclusivă, astfel că instanța nu avea posibilitatea de a invoca din oficiu necompetența teritorială și să decline judecarea cauzei  chiar la instanța indicată de reclamant prin notele de ședință din data de 29.01.2014, cu atât mai mult cu cât reclamantul a încălcat obligația impusă de art.127 C.proc.civ. și a înregistrat inițial cererea la Judecătoria Oravița, unde activează ca judecător.

Pe de altă parte, s-a reținut că întrucât reclamantul a ales instanța ce urma să judece cererea sa de chemare în judecată, iar ulterior, și-a schimbat poziția și a solicitat trimiterea dosarului la Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în baza aceluiași text legal, reclamantul putea să-și exercite dreptul de opțiune o singură dată.

Ivindu-se conflictul negativ de competență, în raport de dispozițiile art. 133 pct. 2 și 135 alin. (1)  C.proc.civ. a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție.

Asupra conflictului negativ de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Dispozițiile art. 127 alin. (1) C.proc.civ. au o dublă semnificație: pe de o parte, instituie un caz de necompetență teritorială absolută a instanței la care își desfășoară activitatea judecătorul care are calitate de reclamant al unei pricini și, pe de altă parte, prevede o prorogare legală de competență teritorială în favoarea uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea judecătorul reclamant, calitate pe care acesta trebuie să o întrunească la momentul sesizării instanței.

Reclamantul având alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, rezultă că norma analizată instituie și o competență teritorială alternativă (facultativă), ceea ce corespunde denumirii marginale a textului; această alegere însă a uneia dintre instanțele competente dintre cele prevăzute de art. 127 alin. (1) C.proc.civ. trebuie exercitată de reclamant la data sesizării instanței.

Dubla semnificație a normei determină și calificarea distinctă a excepțiilor procesuale de procedură prin care nerespectarea acesteia poate fi sancționată.

Astfel, dacă reclamantul judecător se adresează instanței la care își desfășoară activitatea, necompetența teritorială de ordine publică instituită de art. 127 alin. (1) C.proc.civ., excepție absolută fiind, trebuie invocată de părți sau de judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, astfel cum prevede art. 130 alin. (2) C.proc.civ.

Dacă însă judecătorul, reclamant într-o cerere de chemare în judecată, se adresează unei alte instanțe decât cea aflată în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea, așadar, unei instanțe care se află în circumscripția unei curți de apel care nu este învecinată cu curtea de apel în cadrul căreia se află instanța unde acesta activează, atare situație se circumscrie unei excepții de necompetență de ordine privată.

Drept urmare, sancționarea nerespectării competenței facultative stabilite prin art. 127 alin. (1) C.proc.civ. poate avea loc în condițiile invocării excepției de necompetență teritorială potrivit art. 130 alin. (3) C.proc.civ., anume de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe; în mod evident, și în acest caz, situația premisă presupune că, potrivit normelor de competență (teritorială, dar și materială) de drept comun sau prevăzute de norme speciale, indică drept instanță competentă instanța la care judecătorul reclamant își desfășoară activitatea și, pentru evitarea instanței necompetente absolut, judecătorul se adresează unei alte instanțe decât cele permise alternativ  de același text.

Se cere a se mai preciza că în valența sa de normă de necompetență absolută, art. 127 alin. (1) C.proc.civ. are ca rațiune exigențele unei proceduri echitabile, astfel ca, judecarea unei pricini în care un judecător are calitatea de reclamant să nu existe niciun element de natură a putea altera garanțiile de imparțialitate ce trebui să însoțească orice procedură judiciară ori de a crea vreo aparență de soluționare părtinitoare a cauzei.

În cauza în care s-a ivit conflictul negativ de competență, reclamantul, având calitatea de judecător la Judecătoria Oravița, s-a adresat cu cererea de chemare în judecată instanței la care își desfășoară activitatea, așadar, Judecătoriei Oravița, instanță competentă material și teritorial, potrivit regulilor de competență prevăzute de Codul de procedură civilă; prin repartizarea aleatorie a cauzei, dosarul a revenit completului de judecată prezidat de judecătorul reclamant, ceea ce a atras formularea de către acesta a unei cereri de abținere, urmată și de abținerile celorlalți judecători cărora le-a revenit soluționarea incidentului procedural privindu-l pe judecătorul reclamant.

Ca atare, prin încheierea din 16.09.2013, date fiind dispozițiile art. 50 alin. (2) C.proc.civ., care prevăd că

dacă, din pricina abținerii sau recuzării, nu se poate alcătui completul de judecată, cererea se judecă de instanța

ierarhic superioară, s-a dispus trimiterea la Tribunalul Caraș Severin a cererii de abținere formulate de reclamant.

Această instanță, prin încheierea din 28.10.2013, a admis cererea de abținere a reclamantului și, constatând că toți judecătorii Judecătoriei Oravița sunt incompatibili a judeca acțiunea posesorie, a dispus trimiterea dosarului la Judecătoria Reșița, în aplicarea prevederilor art. 52 C.proc.civ. care dispun în sensul că: „Instanța superioară învestită cu soluționarea abținerii sau recuzării, în situația prevăzută la art. 50 alin. (2) va dispune, în caz de admitere a cererii, trimiterea pricinii la o altă instanță de același grad din circumscripția sa.”

Învestită nu de către reclamant, ci prin hotărârea de admitere a cererilor de abținere ce a dat efect prorogării judecătorești de competență prevăzută în termeni imperativi de art. 52 C.proc.civ., Judecătoria Reșița, ca efect al unei precizări făcute de reclamant, cu luarea în considerare a celor prevăzute de art. 127 alin. (1) C.proc.civ., a procedat la declinarea de competență în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.

Judecătoria Drobeta Turnu Severin, la rândul său, a procedat la declinarea de competență în favoarea Judecătoriei Reșița, conflictul negativ de competență ivindu-se între aceste două instanțe.

Astfel cum deja s-a arătat, opțiunea reclamantului judecător între instanțele deopotrivă competente teritorial indicate de art. 127 alin. (1) C.proc.civ. poate fi exercitată la momentul sesizării instanței de judecată, ceea ce, în speță, nu s-a întâmplat.

Or, prin soluționarea cererilor de abținere a tuturor judecătorilor Judecătoriei Oravița de către instanța ierarhic superioară și trimiterea dosarului Judecătoriei Reșița, în aplicarea dispozițiilor art. 52 C.proc.civ., rațiunile normei de necompetență absolută a Judecătoriei Oravița intrinseci prevederilor art. 127 alin. (1), sunt pe deplin respectate, norma de necompetență funcționând doar față de această instanță, iar nu și față de Judecătoria Reșița, desemnată ca instanță competentă prin prorogare judecătorească.

În consecință, această instanță nu mai putea să ia în dezbatere necompetența teritorială absolută instituită de art. 127 alin. (1) C.proc.civ., întrucât excepția nu mai avea obiect față de soluția pronunțată în aplicarea art. 52, ce are autoritate de lucru judecat, admiterea abținerii fiind soluționată printr-o încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac, astfel cum dispune art. 53 alin. (2) C.proc.civ.

Față de cele anterior arătate, Înalta Curte, în baza art. 135 alin. (4) C.proc.civ., a stabilit că, în cauză, competența de soluționare revine Judecătoriei Reșița, chiar dacă aceasta (ca și instanța inițial învestită – Judecătoria Oravița) se află în circumscripția aceluiași tribunal (Caraș-Severin) și a aceleiași curți de apel (Timișoara), iar nu Judecătoriei Drobeta (aflată în circumscripția Tribunalului Mehedinți și a Curții de Apel Craiova, curte de apel învecinată cu cea din Timișoara), dată fiind prioritatea soluției pronunțate în aplicarea art. 52 C.proc.civ., precum și având în vedere împrejurarea că față de Judecătoria Reșița nu funcționează norma de necompetență teritorială absolută prevăzută de art. 127 alin. (1) C.proc.civ.