ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1673/2015
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1673/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra cererii
de revizuire de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul lași, secția comercială,
- Faliment, prin sentința comercială nr. 758/S, pronunțată la data de 30 iunie 2010,
în Dosarul nr. 5517/99/2007, a respins cererile conexe formulate de SC C. LTD SRL
București, una promovată doar în nume propriu, iar a doua cât și pentru I.C. USA,
în contradictoriu cu debitoarea SC S. SA Timișoara, reprezentată prin lichidator
judiciar F.C. SPRL Timișoara și pârâta- cumpărătoare SC V.I. SRL București, privind
constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare din 18
ianuarie 2007 autentificat la BNP P.l.V. Timișoara; a respins contestațiile formulate
de SC C. LTD SRL în nume propriu, cât și pentru I.C. USA, împotriva rapoartelor
din 16 ianuarie 2007, din 31 ianuarie 2007, din 14 martie 2007 și din 16 mai 2007,
întocmite de lichidatorul judiciar F.C. SPRL în cauza de faliment ce o vizează pe
debitoarea SC S. SA Timișoara; a respins acțiunile formulate de SC C. LTD SRL București,
acțiuni promovate în nume propriu, cât și pentru I.C. USA, privind anularea hotărârilor
Adunării Creditorilor din datele de 15 ianuarie 2007, 12 martie 2007 și 15 mai 2007,
adoptate în aceeași cauză de faliment; a admis în parte cererea pârâtei- cumpărătoare
SC V.I. SRL privind cheltuielile de judecată și în consecință: în temeiul art. 274
alin. (1) și (3) C. proc. civ., a obligat pe reclamanta SC C. LTD SRL să plătească
pârâtei-cumpărătoare suma de 15.295 RON cheltuieli de judecată.
La data de 08
mai 2015, SC C. LTD SRL București a formulat cerere de revizuire cu privire la această
sentință, motivele cererii de revizuire fiind depuse, de asemenea, la aceeași dată
și întemeiate în drept pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În conformitate
cu prevederilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., examinând, cu prioritate, excepția
tardivității formulării cererii de revizuire, invocată de către intimata SC S. SA
- prin lichidator judiciar F.C. SPRL Timișoara, prin concluziile scrise depuse la
dosar, cât și de intimata SC V.I. SRL București, direct în ședință publică, Înalta
Curte reține următoarele:
Căile de atac
și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine
publică, deoarece, se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări
ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.
În consecință,
nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare,
de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea
în care acestea se calculează.
În speță, prin
cererea de revizuire formulată și întemeiată în drept pe prevederile art. 322
pct. 7 alin. (2) C. proc. civ., se atacă o sentință care a fost pronunțată la data
de 30 iunie 2010, invocându-se contrarietatea acesteia în raport cu încheierea
nr. 1057 de la 7 aprilie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiți,
secția a ll-a civilă, în Dosarul nr. 876/1/2015, aceasta fiind ultima hotărâre pretins
potrivnică.
În atare situație,
sunt aplicabile dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 1 teza a ll-a C. proc. civ.,
potrivit cărora, „Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: (...) pentru
hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. (2) de la pronunțarea ultimei hotărâri".
Termenul de o
lună, în care se poate formula cerere de revizuire împotriva unei hotărâri judecătorești,
întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 alin. (2) C. proc. civ., este socotit
de la momentul pronunțării respectivei hotărâri, indiferent de momentul când partea
interesată a luat cunoștință de motivele hotărârii atacate, iar acest fapt nu este
de natură a încălca sau restrânge nici un drept procesual al părții.
Astfel, de principiu,
hotărârea atacată prin intermediul revizuirii nu este criticată în raport de materialul
dosarului existent la data pronunțării acelei hotărâri, ci numai pe baza unor împrejurări
noi, necunoscute de instanța de judecată la data pronunțării. De aceea, formularea
și motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoașterea argumentării
instanței care a stat la baza pronunțării hotărârii atacate și, pentru aceleași
rațiuni, nu îngrădesc dreptul la apărare sau liberul acces la justiție al revizuentei.
În speță, din
actele dosarului, rezultă că, ultima hotărâre pretins potrivnică și în raport cu
care s-a formulat cererea de revizuire, a fost pronunțată la data de 7 aprilie 2015.
Așadar, termenul
de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 teza a ll-a C. proc. civ., raportat
la art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a început să curgă de la data de 7 aprilie 2015,
data pronunțării ultimei hotărâri pretins potrivnice, iar prezenta cerere de revizuire
a fost formulată la data de 08 mai 2015, data înscrisă în email-ul de expediere,
deci, cu depășirea termenului legal, care s-ar fi împlinit la data de 7 mai 2015.
În ce privește
calculul termenului prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 teza a ll-a C. proc. civ.,
vor fi aplicate dispozițiile art. 101 alin. (3) C. proc. civ., care dispun în sensul
că: „Termenele statornicite pe ani, luni sau săptămâni se sfârșesc în ziua anului,
lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare".
Obligația părților
de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă
expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului
său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6
parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instituirea unor termene
procesuale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității
aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.
Or, neexercitarea
dreptului procesual - în speță, a cererii de revizuire - în cadrul termenului imperativ
stabilit de lege, atrage sancțiunea prevăzută de art. 103 alin. (1) C. proc. civ.,
care este decăderea, iar consecința este rămânerea irevocabilă a hotărârii revizuite
pe data expirării termenului, astfel încât, aceasta nu mai poate fi analizată.
În speță, așadar,
revizuenta SC C. LTD SRL București a încălcat prevederile art. 324 alin. (1)
pct. 1 teza a ll-a C. proc. civ., deoarece, a formulat cererea cu depășirea termenului
legal prevăzut de textul menționat, împrejurare față de care, dată fiind prioritatea
soluționării excepției de tardivitate, celelalte aspecte învederate prin cererea
de revizuire nu vor mai fi analizate, în conformitate cu dispozițiile art. 137
alin. (1) C. proc. civ., excepția tardivității fiind o excepție procesuală absolută
și dirimantă, peremptorie, ce face de prisos analiza fondului.
Având în vedere
această situație, cât și dispozițiile art. 103 C. proc. civ., potrivit cărora, neexercitarea
oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea părții din dreptul de a
exercita această cale extraordinară de atac, conform art. 103 alin. (1) teza I C.
proc. civ., afară de cazul când legea dispune altfel - ceea ce, în cauză, nu se
poate reține, sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare
mai presus de voința ei - ceea ce, în cauză, nu s-a susținut, Înalta Curte urmează
a da eficiență textului de lege sus- evocat și, pe cale de consecință, a admite
excepția tardivității formulării cererii de revizuire, invocată de către intimata
SC V.I. SRL București, și a respinge cererea de revizuire, ca tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția
tardivității formulării cererii de revizuire, invocată de către intimata SC V.I.
SRL București.
Respinge cererea
de revizuire formulată de revizuenta SC C. LTD SRL București împotriva sentinței
comerciale nr. 758/S din 30 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul lași, secția comercială,
- Faliment, în Dosarul nr. 5517/99/2007, ca tardiv formulată.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi, 17 iunie 2015.