ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 567/2015

Decizia nr. 567/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanțele cauzei;

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalului Arad

și ulterior

pe

rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca urmare a sentinței nr. 5307 din 07 august 2013 prin care s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei din urmă instanțe, reclamanta SC A. SRL Filiala Arad prin administrator judiciar Casa de Insolvență SC B. SPRL

a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele C., D. Timișoara și E. Arad:

- anularea Procesului verbal din 18 aprilie 2011 emis de E. Arad - F. privind stabilirea unui debit total în sarcina reclamantei în sumă de 2.597.232 lei, compus din 2.142.898 lei accize, 321.435 lei penalități de întârziere și 132.899 lei dobânzi de întârziere aferente celor 5 operațiuni de denaturare a alcoolului din data de 17 septembrie 2010, 13 octombrie 2010, 18 octombrie 2010, 25 octombrie 2010 și 21 octombrie 2012 cuprinse și în Raportul de inspecție fiscală încheiat de pârâtă la data de 20 mai 2011;

- anularea Dispoziției nr. 90 din 30 iunie 2011 emise de G. Timișoara prin care s-a respins plângerea administrativă prealabilă formulată împotriva procesului verbal menționat.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este societate comercială în insolvență și că autoritatea fiscală emitentă a procesului verbal contestat, participantă în calitate de creditor la procedura insolvenței, s-a înscris la masa credală cu suma menționată în cuprinsul acesteia, având astfel interes să obțină anularea procesului verbal și a oricăror acte subsecvente acestuia.

Prin apărările formulate în cauză, pârâta G. Timișoara a susținut lipsa de obiect a acțiunii, solicitând respingerea acesteia.

A arărat că, urmare a celor constatate prin procesul verbal contestat, controlul inopinat a fost transformat în inspecție fiscală care s-a finalizat prin Raportul de inspecție fiscală nr. 4094 din 25 mai 2011 și Decizia de Impunere nr. 7 din 26 mai 2011, emise de către E. Arad, prin care au fost stabilite obligații suplimentare de plată în cuantum de 4.870.373 lei, iar aceste acte fac obiectul Dosarului nr. x/59/2012 aflat pe rolul Curții de Apel Timișoara.

Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 432 din 24 octombrie 2013, a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca inadmisibilă, reținând, în esență, următoarele:

Procesul verbal contestat nu reprezintă un act administrativ în sensul legii, acesta nu dă naștere, nu modifică și nu stinge drepturi sau obligații, ci reprezintă doar o operațiune de control premergătoare unui prezumtiv act administrativ fiscal de impunere.

Nefiind act administrativ, ci doar act premergător, acțiunea îndreptată exclusiv împotriva procesului verbal și a deciziei emise în soluționarea plângerii prealabile este inadmisibilă, nefiind permisă și reglementată de lege, procesul verbal putând fi contestat doar împreună cu actul administrativ fiscal emis în temeiul lui.

Împrejurarea (nedovedită) că autoritatea fiscală s-ar fi înscris la masa credală în temeiul acestui procesul verbal de control (ceea ce înseamnă că în fapt ar fi produs efecte juridice) nu reprezintă decât o chestiune de competența judecătorului sindic.

În concluzie, judecătorul fondului a apreciat că procesul verbal nu este act administrativ și, în drept, nu este susceptibil să producă exclusiv prin el însuși consecințe juridice împotriva reclamantei.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recalmanta SC A. SRL Filiala Arad, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând prevederile art. 304 punctul 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a susținut că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea ca inadmisibilă, pe considerentul că procesul verbal contestat nu este act administrativ, ci doar un act premergător lipsit de efecte juridice, și că nu este dovedit faptul că autoritatea fiscală s-ar fi înscris la masa credală în temeiul acestui proces verbal.

Or, prin însăși solicitarea autorității pârâte de a se înscrie în Tabelul preliminar al creanțelor cu suma din procesul verbal, depunând în acest sens declarație de creanță, se atestă calitatea acestui înscris de act administrativ, prin urmare acesta a produs efecte juridice.

În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

H. Timișoara;

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat, apreciind că în mod corect prima instanță a respins acțiunea ca inadmisibilă, având în vedere natura actului a cărui anulare se solicită.

Astfel, a susținut că, în cauză, asupra legalității impunerii, inclusiv a celor stabilite prin procesul verbal atacat, se va pronunța Curtea de Apel Timișoara în cadrul Dosarului nr. x/59/2012 al cărui obiect îl formează Raportul de inspecție fiscală nr. 4094 din 25 mai 2011 și Decizia de impunere nr. 7 din 26 mai 2011, emise de E. Arad, prin care s-au stabilit obligații suplimentare de plată în sumă de 4.870.373 lei, sumele reținute în procesul verbal regăsindu-se parțial în actele menționate.

Același punct de vedere l-a avut și Casa de Insolvență SC B. SPRL în adresa intitulată „Notificare”, care este clară sub aspectul calificării naturii juridice a procesului verbal contestat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, potrivit art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru motivele arătate în continuare.

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu anularea Procesului verbal din 18 aprilie 2011, prin care s-a stabilit un debit total în sarcina sa în sumă de 2.597.232 lei ca urmare a controlului efectuat de organele fiscale, și a Deciziei nr. 90 din 30 iunie 2011 prin care s-a respins plângerea administrativă prealabilă formulată împotriva acestui act.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004,

actul administrativ

este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect: punerea în valoare a bunurilor proprietate publică; executarea lucrărilor de interes public; prestarea serviciilor publice; achizițiile publice.

În acord cu hotărârea primei instanțe, care este pusă la adăpost de orice critică, Înalta Curte reține că procesul verbal

atacat, care conține constatările echipei de control din cadrul autorității pârâte,

reprezintă doar o operațiune premergătoare unui prezumtiv act administrativ fiscal de impunere, neavând astfel caracter de act administrativ.

În speță, asupra legalității obligațiilor fiscale suplimentare de plată stabilite în sarcina recurentei, inclusiv a celor stabilite prin procesul verbal atacat, se va pronunța instanța învestită cu soluționarea acțiunii în anulare a raportul de inspecție fiscală și a deciziei de impunere prin care s-au stabilit respectivele obligații, sumele indicate în procesul verbal regăsindu-se parțial în acele acte.

Prin urmare, înscrisul în

litigiu nu reprezintă un act administrativ în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 întrucât nu dă naștere, nu modifică și nu stinge raporturi juridice, judecătorul fondului pronunțând astfel o hotărâre legală și temeinică.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs;

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A. SRL Filiala Arad prin administrator judiciar Casa de Insolvență SC B. SPRL împotriva sentinței nr. 432 din 24 octombrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în sedință publică, astazi 12 februarie 2015.