ÎCCJ, decizie (scj.ro #133043)

Procedura insolvenței. Acțiune în anularea hotărârilor adunării creditorilor. Cale de atac

Cuprins pe materii : Drept comercial. Procedura insolventei

Index alfabetic : procedura insolvenței

-acțiune în anularea hotărârii adunării creditorilor

-principiul legalității căii de atac

-excepția inadmisibilității

Legea nr. 85/2006, art. 8 alin. (1), art. 11 alin. (1) lit. m), art. 12 alin. (1)

NCPC, art. 483 alin. (2)

Articolul 11 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 85/2006 prevede, printre atribuțiile stabilite de legiuitor în sarcina judecătorului-sindic, judecarea acțiunilor în anularea hotărârilor adunării creditorilor, iar, pentru aceste hotărâri, art. 12 alin. (1) statuează că sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel, instanța de control judiciar fiind curtea de apel, ale cărei hotărâri sunt definitive, conform art. 8 alin. (1) din aceeași lege.

Prin urmare, este inadmisibil recursul promovat împotriva deciziei pronunțate de curtea de apel în apelul formulat împotriva hotărârii judecătorului-sindic prin care a fost soluționată acțiunea în anularea hotărârilor adunării creditorilor, având în vedere și dispozițiile art. 483 alin. (2) NCPC potrivit cărora nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1163 din 21 iunie 2016

Notă

: Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței a fost abrogată de Legea nr. 85/2014 la data de 28 iunie 2014.

Prin sentința civilă nr. 2009 din 14 august 2014, pronunțată în dosarul nr. x/30/2013, Tribunalul Timiș, Secția a II-a civilă a admis cererile formulate de creditoarele SC A. SRL, SC B. SRL și SC C. SA în contradictoriu cu debitoarea SC D. SRL și, în consecință, a deschis procedura insolvenței împotriva debitoarei și a desemnat lichidator judiciar practicianul în insolvență E. SPRL.

În cadrul acestei proceduri, creditorul F. a formulat acțiune în anularea procesului-verbal nr. 2512 din 18 decembrie 2014, întocmit de lichidatorul judiciar provizoriu E. SPRL și a tuturor Hotărârilor adoptate la 18 decembrie 2014 de Adunarea creditorilor debitoarei SC D. SRL, respectiv Hotărârea nr. 1 privind desemnarea lichidatorului judiciar, Hotărârea nr. 2 privind desemnarea comitetului creditorilor, Hotărârea nr. 3 referitoare la confirmarea lichidatorul judiciar, Hotărârea nr. 4 prin care a fost aprobat raportul cu privire la cauzele și împrejurările care au generat insolvența societății debitoare și Hotărârile nr. 6, 7 și 8 prin care au fost aprobate raportul privind modalitățile de vânzare a patrimoniului debitoarei, strategia de valorificare a activelor și regulamentul de vânzare a bunurilor proprietatea debitoarei. De asemenea, a solicitat înlocuirea lichidatorului judiciar al societății debitoare și numirea în calitate de lichidator judiciar a unui practician în insolvență propus de Ministerul Finanțelor Publice.

Prin sentința civilă nr. 584/2015 din 02 aprilie 2015, pronunțată în cadrul procedurii insolvenței, Tribunalul Timiș, Secția a II-a civilă a admis în parte acțiunea în anulare, formulată de creditorul F. și cererile de intervenție principale cu același obiect, formulate de G., H., I., J., K, L., M., N., O., P., R., S., T., U., V., X., Y., W., A1, B1, C1, D1, E1, F1, G1, H1, I1, J1, K1 și L1 împotriva măsurilor lichidatorului judiciar provizoriu E. SPRL al debitoarei SC D. SA și a dispus anularea în parte a Hotărârii Adunării Creditorilor din 18 decembrie 2014 în ceea ce privește punctele 3, 4, 5, 6, 7, 8 înscrise pe ordinea de zi, a menținut hotărârea cu privire la punctele 1 și 2 și a respins în rest acțiunea în anulare.

Prin sentința civilă nr. 697/2015 din 23 aprilie 2015, aceeași instanță a admis cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 584/2015 din 02 aprilie 2015, formulată de creditorul F., și a obligat-o pe intimata-debitoare SC D. SA, prin lichidator judiciar E., la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200,30 lei către acest creditor.

Prin decizia civilă nr. 594/A din 19 iunie 2015, Curtea de Apel Timișoara, Secția a II-a civilă a admis cererea de intervenție accesorie formulată de M1 în interesul creditorului F. și a respins apelul acestui creditor împotriva sentinței civile nr. 584/2015 din 02 aprilie 2015, dată de Tribunalul Timiș, Secția a II-a civilă în dosarul nr. x/30/2013/a6. Totodată, a admis apelul declarat de debitoarea SC D. SA, prin lichidator judiciar E. SPRL, împotriva aceleiași sentințe și a sentinței civile nr. 697/2015 din 23 aprilie 2015, ambele pronunțate de aceeași instanță și a schimbat hotărârile atacate, în sensul că a respins cererea principală formulată de creditorul F. și cererile de intervenție principale formulate de G., H., I., J., ., J., K, L., M., N., O., P., R., S., T., U., V., X., Y., W., A1, B1, C1, D1, E1, F1, G1, H1, I1, J1, K1 și L1, având ca obiect anularea Hotărârii din 18 decembrie 2014, adoptată de Adunarea Creditorilor debitoarei SC D. SA.

Împotriva acestei decizii, recurentul-creditor F. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 NCPC.

Prin rezoluția de primire a dosarului s-a constatat că cererea de recurs nu îndeplinea cerințele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) și (2) NCPC, având în vedere că nu cuprindea mențiunile privind numele, prenumele, domiciliul sau reședința ori, după caz, denumirea și sediul intimaților indicați la pct. 3 din cerere, nu avea anexate taxa judiciară de timbru, exemplare spre a fi comunicate intimaților și nici înscrisurile pe care recurentul și-a fondat susținerile.

În aceste condiții, prin adresa comunicată recurentului la 08 septembrie 2015, i s-a pus în vedere să complinească lipsurile mai sus arătate, obligație căreia aceasta s-a conformat la 21 septembrie 2015.

Cererea de recurs a fost comunicată intimaților la 27 și la 29 septembrie 2015, conform dovezilor de înmânare aflate la filele 173-215 dosar.

Prin întâmpinarea depusă și înregistrată la 22 octombrie 2015, intimata-intervenientă principală SC C. SA a invocat excepțiile inadmisibilității și nulității recursului în baza art. 59 pct. 2 și 3 din Legea nr. 76/2012, raportat la art. 8 alin. (1) și la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, în baza art. 489 alin. (1) și (2) NCPC, raportat la art. 488 din același cod iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La 02 noiembrie 2015, a fost înregistrată la dosar întâmpinarea formulată de intimata-debitoare SC D. SA, prin lichidator judiciar E. SPRL, prin care această parte a solicitat respingerea recursului în principal ca inadmisibil și, în subsidiar, ca nefondat.

Întâmpinările au fost comunicate la 16 noiembrie 2015 recurentului-creditor, care a formulat răspunsuri înregistrate la dosar la 26 noiembrie 2015, prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate de intimate și admiterea căii extraordinare de atac promovate.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) NCPC, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, soluția preconizată fiind aceea de respingere a recursului ca inadmisibil, iar în subsidiar de anulare a recursului, în baza art. 489 alin. (2) NCPC.

Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 23 februarie 2016 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) NCPC.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la filele 473-500 ale dosarului de  recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 15 martie 2016.

La 22 martie 2016, recurentul-creditor a depus punct de vedere asupra raportului, prin care a solicitat, în esență, admiterea recursului formulat.

Analizând recursul, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs are ca obiect decizia civilă nr. 594/A din 19 iunie 2015, definitivă, prin care Curtea de Apel Timișoara, Secția a II-a civilă a decis asupra apelurilor declarate împotriva hotărârii date în primă instanță, prin care a fost soluționată cererea creditorului F. de anulare a procesului-verbal nr. 2512 din 18 decembrie 2014, întocmit de lichidatorul judiciar provizoriu E. SPRL în cadrul procedurii insolvenței debitoarei SC D. SA, și a tuturor Hotărârilor adoptate la 18 decembrie 2014 de Adunarea Creditorilor debitoarei.

Având în vedere că dosarul privind procedura insolvenței debitoarei SC D. SA, în cadrul căruia a fost formulată cererea soluționată prin decizia atacată în prezentul recurs, a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș, Secția a II-a civilă la 28 august 2013, Înalta Curte constată că întreaga procedură este guvernată de dispozițiile Legii nr. 85/2006, în vigoare la acea dată, conform art. 343 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în M.Of. nr. 455/25 iunie 2014, text potrivit căruia „

procesele începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date.

”

Astfel, prioritar se impune verificarea admisibilității prezentului recurs prin raportare la următoarele texte legale:

Articolul 11 alin. (1) lit. m) din actul normativ menționat prevede printre atribuțiile stabilite de legiuitor în sarcina judecătorului-sindic și judecarea acțiunilor în anularea hotărârilor adunării creditorilor, așa cum este cazul în speță, având în vedere că obiectul cererii de chemare în judecată formulată de creditorul F. îl constituie anularea tuturor hotărârilor adoptate la 18 decembrie 2014 de Adunarea creditorilor debitoarei SC D. SA.

Pentru aceste hotărâri, articolul 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 statuează că „

sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel

”, iar art. 8 alin. (1) din aceeași lege prevede că, pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic în temeiul art. 11, instanța de control judiciar este curtea de apel, ale cărei hotărâri sunt definitive.

Potrivit art. 483 alin. (2) N.C.P.C., „

nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

”

În considerarea argumentelor arătate, care impun concluzia inadmisibilității prezentului recurs, analiza excepției nulității căii de atac, invocată de intimata-intervenientă SC C. SA și a motivelor de recurs dezvoltate de creditorul F. nu se mai impune.

Prin urmare, prezentul recurs având ca obiect o decizie cu caracter definitiv, care nu este susceptibilă de a mai fi cenzurată în faza procesuală pendinte, a fost respins ca inadmisibil, în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac, consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 NCPC.