ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3479/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanții A.A.S. și M.A.B. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației fost MECTS – prin P.R. Ministrul Educației, Ministerul Muncii, Familiei și Solidarității Sociale prin C.M. Ministrul Muncii, Familiei și Solidarității Sociale și A.N.C. - prin Z.S.E.

Director General Autoritatea Națională pentru Calificări, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să li se predea Certificatul recunoscut de MECTS-MMFSS aferent examenului din 27 octombrie 2012 promovat cu nota 8,32; să li se predea la sediul MECTS sau ANC sau MMFSS din București sau prin "scrisoare deschisă cu valoare declarată cu confirmare de primire" care are și o "Notă de inventar" și care confirmare are semnătură de primire fiind folosită pentru orice fel de acte originale importante (pașaport, CI) deci și pentru un Certificat exclus "doar la Simeria" așa cum nelegal susține "Editura F. SRL" - încă autorizată de pârâți, să li se restituie cei 1.450 RON încasați abuziv, pârâții făcându-se vinovați de încălcări grave ale Legii nr. 544/2001, Legii nr. 554/2004 și să fie obligați a le plăti, în solidar, daune materiale și morale totale de 1.000.000 RON conform art. 10 alin. (1) Legii nr. 554/2004, sumă care constituie prejudiciu direct și delictual pentru care se constituie parte civilă, daune pe care, în baza art. 16 Legii nr. 554/2004, le va plăti "Conducătorul unității" - respectiv P.R., C.M., Z.S.E., iar apoi, în baza art. 26 Legii nr. 554/2004, ei se vor putea îndrepta împotriva subalternului autorizat de ei "Editura F. SRL" prin C.F.

care comite asemenea abuzuri în numele Statului. Prin sentința civilă nr. 1581 din 13 mai 2013 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului B.M.A. și, în consecință, a respins acțiunea formulată de acesta. Totodată, a respins ca neîntemeiate excepția inadmisibilității, excepția netimbrării, excepțiile lipsei calității procesuale pasive ale pârâților Ministerul Educației Naționale și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și a respins acțiunea formulată de către reclamanta Sircă A.A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației Naționale, Ministerul Muncii, Familiei și Solidarității Sociale și Autoritatea Națională pentru Calificări prin Z.S.E.

director al Autorității Naționale pentru Calificări, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului B.M.A., instanța a reținut că este întemeiată urmând a fi admisă cu consecința respingerii acțiunii formulată de către acesta având în vedere că nu există o identitate între persoana reclamantului și persoana care susține că urmare a nesoluționării cererilor formulate în scopul emiterii certificatului de absolvire a cursurilor, ar fi fost direct vătămată, atât prin refuzul emiterii certificatului, cât și prin lipsirea de contravaloarea cursurilor achitate anterior, precum și a unor daune pretins a fi fost produse urmare a refuzului pretins nejustificat al pârâților de a acționa potrivit atribuțiilor prevăzute de lege, nerezultând că acest reclamant ar fi urmat aceste cursuri de formare profesională și ar fi îndreptățit în consecință să solicite emiterea acestuia, inclusiv prin demersurile legale ale autorităților pârâte.

În privința acțiunii formulată de către reclamanta S.A.A., s-a constatat că se impune respingerea celorlalte excepții invocate de către pârâți după cum urmează: Cu privire la excepția inadmisibilității, astfel cum a fost motivată prin întâmpinările formulate în prezenta cauză, Curtea de Apel a apreciat că este neîntemeiată având în vedere că demersul procesual al reclamantei se circumscrie în general în disp. art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004, respectiv dispozițiilor Legii nr. 544/2001 și O.G.

nr. 27/2002, aceasta solicitând cenzurarea refuzului pretins nejustificat al autorităților pârâte de a efectua demersurile legale pentru urgentarea eliberării certificatului de absolvire a cursurilor de formare profesională urmate de către aceasta, context în care acțiunea nu poate fi calificată ca inadmisibilă exclusiv urmare a inexistenței unor raporturi juridice directe între reclamantă, pe de o parte, și pârâți, pe de altă parte, fiind evident că reclamanta s-a adresat pârâților cu solicitarea de a efectua demersurile prevăzute de lege în scopul dorit de către reclamantă, formulând petițiile depuse în fotocopie la dosar, anexate acțiunii introductive, urmând a fi respinsă excepția inadmisibilității ca neîntemeiată.

Cu privire la excepția netimbrării, s-a reținut că este de asemenea neîntemeiată având în vedere că demersul procesual al reclamantei se înscrie, potrivit celor anterior menționate în cadrul dispozițiilor Legii nr. 544/2001 și O.G. nr. 27/2002, fiind astfel scutită de obligația plății taxei judiciare de timbru, atât cu privire la solicitarea obligării pârâților de a răspunde reclamantei în sensul dorit de către aceasta, cât și cu privire la pretențiile formulate, acestea având caracter accesoriu, urmând a fi respinsă și această excepție ca neîntemeiată.

Cu privire la excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Educației Naționale și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, s-a constatat că sunt neîntemeiate și vor fi respinse ca atare având în vedere că reclamanta a probat împrejurarea că anterior introducerii acțiunii s-a adresat autorităților în cauză solicitând efectuarea tuturor demersurilor prevăzute de lege pentru recunoașterea dreptului său, respectiv în vederea eliberării certificatului de absolvire a cursurilor de formare profesională urmate în acest sens de către reclamantă.

Din această perspectivă s-a constatat că cei doi pârâți care au invocat această excepție recunosc că deși nu dețin atribuții directe în legătură cu pretențiile concrete formulate de către reclamantă, totuși potrivit dispozițiilor legale care reglementează activitatea prestatorilor unor astfel de cursuri, le revin anumite obligații de supraveghere și coordonare a pârâtei A.N.C., aceasta deținând atribuții concrete în acest sens. În concret, Curtea de Apel a constatat că formularele certificatelor de calificare profesională și de absolvire cu recunoaștere națională sunt tipărite de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, poartă antetul MECTS și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și au regimul actelor de studii.

Formularele certificatelor de calificare profesională și cele de absolvire se pun la dispoziția furnizorilor de formare profesională autorizați contra cost prin agențiile județene pentru plăți și inspecție socială, respectiv a municipiului București. Certificatele se eliberează la solicitarea furnizorului de formare profesională autorizat însoțite de o anexă denumită "supliment descriptiv al certificatului" în care se precizează competențele profesionale dobândite. Certificatele de calificare profesională și de absolvire cu recunoaștere națională sunt eliberate cursanților de furnizorii de formare profesională autorizați.

În acest sens reclamanta a adresat și MMFPSPV un memoriu reclamând pretinsele abuzuri comise de SC Editura F. SRL, acesteia revenind obligația directă de a emite către reclamantă un astfel de certificat, purtând mențiunile expuse anterior, astfel încât se constată că există o identitate între cei doi pârâți și persoanele în sarcina cărora legea prevede anumite atribuții concrete în legătură cu emiterea unor astfel de certificate, inclusiv de a efectua verificări pe cale ierarhic-administrativă asupra activității desfășurată de către furnizorul de formare profesională autorizați în acest sens, urmare a memoriilor și petițiilor adresate de către reclamanta care a urmat în acest sens un curs de formare profesională, considerente care coroborate conduc la respingerea excepțiilor lipsei calității procesuale pasive astfel cum au fost invocate.

Pe fondul acțiunii, instanța de fond a reținut că susținerile reclamantei nu sunt întemeiate, nefiind constatată existența din partea pârâților a unui refuz nejustificat și exprimat cu exces de putere în vederea efectuării demersurilor prevăzute de lege în sarcina acestora pentru verificarea activității acelui furnizor de formare profesională și comunicării tuturor acestor demersuri reclamantei în vederea obținerii efective a certificatului cuvenit acesteia urmare a absolvirii acestor cursuri de formare profesională. În concret, s-a constatat că Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale i-a răspuns reclamantei prin adresa din 07 decembrie 2012 pe care o anexează în fotocopie, în sensul că MMFPSPV, prin adresa din 19 noiembrie 2012, anexând memoriul doamnei S., s-a adresat pârâtei A.N.C.

pentru verificarea aspectelor semnalate de reclamantă (anexând această adresă în fotocopie la dosarul cauzei). Prin adresa din 03 decembrie 2012, pârâta A.N.C. a răspuns la solicitarea Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale menționând că și petentei A.A.S. i s-a răspuns prin adresa din 03 decembrie 2012, precizându-i-se reclamantei faptul că pentru a intra în posesia certificatului de absolvire trebuie să se adreseze furnizorului de formare profesională SC Editura F. SRL care a organizat cursul de formare profesională, de inițiere, pentru ocupația astrolog, cod COR 51610, iar în plus, prin respectiva adresă, pârâta A.N.C.

a informat pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale că s-a adresat Comisiei de autorizare a furnizorilor de formare profesională a adulților a județului Hunedoara în vederea luării măsurilor privind efectuarea monitorizării furnizorului de formare profesională SC Editura F. SRL, privind desfășurarea programului de formare profesională, de inițiere, pentru ocupația astrolog. Toate aceste demersuri efectuate pe cale administrativă de către cei doi pârâți, la solicitările adresate în acest sens de către reclamantă, sunt confirmate și de răspunsul formulat de A.N.C. pentru reclamantă (adresa din 03 decembrie 2012 - detaliată anterior) și adresa A.N.C. din 03 decembrie 2012 către Comisia de autorizare a furnizorilor de formare profesională a adulților a județului Hunedoara aflată în coordonarea A.N.C.

De asemenea, din analiza relațiilor transmise de către Comisia de autorizare a furnizorilor de formare profesională a adulților a județului Hunedoara ca urmare a petiției depuse de doamna S. la A.N.C. reiese că nu revine în mod direct pârâților din prezenta cauză obligația de comunica acest certificat de absolvire reclamantei, ci exclusiv societății la care aceasta a urmat acest cursuri de formare profesională, prin urmare nefiind reținut un refuz nejustificat din partea pârâților cărora reclamanta li s-a adresat în acest scop, de a emite acest certificat, față de atribuțiile legale care le reglementează activitatea.

Din această perspectivă s-a mai constatat că răspunsurile adresate reclamantei de către pârâți corespund dispozițiilor legale cu privire la desfășurarea unei asemenea activități de formare profesională, reclamanta nedovedind potrivit acestor dispoziții existența unor pretinse abuzuri din partea pârâților în ceea ce o privește, astfel încât existența unor răspunsuri din partea autorităților publice pârâte care nu acoperă întocmai solicitările reclamantei nu poate fi calificată drept un exces de putere, ci exclusiv o respectare de către acestea a atribuțiilor legale, situația fiind similară inclusiv în privința pârâtului Ministerul Educației Naționale, nefiind învederat un refuz din partea acestuia în privința eliberării certificatului solicitat, nefiind prevăzută o atribuție legală în acest sens în competența directă a acestuia.

Mai mult, revine exclusiv furnizorului acestor servicii de formare profesională obligația directă de a comunica efectiv reclamantei un astfel de certificat, fiind încheiate între acesta și reclamantă un contract de prestări servicii, contract care în funcție de împrejurările invocate de către reclamantă, poate determina, în fața instanței de drept comun, formularea unei acțiuni în răspundere contractuală față de acest furnizor, neexistând din această perspectivă o relație de subordonare administrativă între acesta din urmă și autoritățile publice pârâte, astfel încât reclamanta să fie îndreptățită să își valorifice dreptul pretins vătămat direct față de pârâții chemați în judecată în prezenta cauză.

În ceea ce privește mențiunea reclamantei că „pârâții se fac vinovați de încălcări grave ale Legii 544/2001", Curtea de Apel a constată că reclamanta nu a precizat sub care aspecte refuzul pârâților de a comunica anumite informații cu caracter public ar avea un caracter nejustificat, demersurile administrative ale acesteia vizând exclusiv eliberarea de către pârâți a certificatului în cauză, respectiv a contravalorii cursurilor plătite în vederea obținerii acestuia, în cazul contrar, împrejurări care nu pot fi calificate ca fiind circumscrise domeniului de aplicare a Legii nr. 544/2001, reclamanta adresând petiții pârâților, soluționate în mod corespunzător de către aceștia, în limita considerentelor anterior arătate.

Având în vedere împrejurarea că refuzul pârâților nu are un caracter nejustificat, s-a constatat că se impune respingerea acțiunii în integralitatea acesteia ca neîntemeiată, inclusiv cu privire la capetele de cerere privind obligarea la plata sumei de 1.450 RON, reprezentând contravaloarea cursurilor, respectiv a sumei de 1.000.000 RON pentru daunele morale și materiale pretins a fi suferite, nefiind dovedită existența unei legături de cauzalitate între lipsirea reclamantei de beneficiul acestor sume și demersurile administrative efectuate conform legii care le reglementează activitatea în vederea verificării susținerilor reclamantei pentru eliberarea certificatului de absolvire a cursurilor în cauză, nefiind așadar reținut un exces de putere în sarcina pârâților autorități publice, conform art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1), respectiv art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, republicată.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanții S.A.A. și B.M.A. au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Cu toate că recursul este întemeiat, în drept, pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., recurenții nu formulează critici concrete privind nelegalitatea sentinței instanței de fond. Examinând cauza și sentința recurată, în raport cu motivele de recurs formulate, Înalta Curte constată nulitatea acestuia. Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Potrivit dispozițiilor art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, următoarele mențiuni: (...) c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor", iar art. 306 alin. ultim C. proc.

civ.

statuează că "indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304." Art. 304 din același act normativ enumeră situațiile în care se poate cere modificarea sau casarea unor hotărâri, numai pentru motive de nelegalitate: când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale; când hotărârea s-a dat de alți judecători decât cei care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii; când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii; când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești; când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2); dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut; ori ceea ce nu s-a cerut; când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii; când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia; când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

De asemenea, este neîndoielnic că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., conform cărora recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele. Însă, dacă motivele de recurs sunt confuze, imprecise și generale, iar dezvoltarea acestora nu permite analizarea hotărârii recurate în cadrul niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., această nelegalitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea. Înalta Curte, analizând cererea de recurs și susținerile recurentului, remarcă caracterul nesistematizat și nestructurat al căii de atac în motive care să vizeze nelegalitatea sentinței atacate.

Recurenții nu fac nicio referire concretă la soluția primei instanțe, ci reiau criticile formulate în cererea de chemare în judecată. Întrucât recurenții nu s-au conformat exigențelor cerute de art. 303 alin. (2) C. proc. civ., neindicând în cererea de recurs vreunul din motivele de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și nu au formulat critici care să permită încadrarea lor, din oficiu, într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de textul legal sus-menționat, rezumându-se la expunerea unor succesiuni de fapte și afirmații, pe care nu le-au structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanța pe care acestea o prezintă în raport de soluția instanței de fond, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului.

Prin urmare, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 303 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea recursului declarat de reclamanții S.A.A. și B.M.A. împotriva sentinței civile nr. 1581 din 13 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2014.