ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3479/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3479/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanții A.A.S.

și M.A.B. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației fost

MECTS – prin P.R. Ministrul Educației, Ministerul Muncii, Familiei și

Solidarității Sociale prin C.M. Ministrul Muncii, Familiei și Solidarității

Sociale și A.N.C. - prin Z.S.E. Director General Autoritatea Națională pentru

Calificări, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să li se predea

Certificatul recunoscut de MECTS-MMFSS aferent examenului din 27 octombrie 2012

promovat cu nota 8,32; să li se predea la sediul MECTS sau ANC sau MMFSS din

București sau prin "scrisoare deschisă cu valoare declarată cu confirmare

de primire" care are și o "Notă de inventar" și care confirmare

are semnătură de primire fiind folosită pentru orice fel de acte originale

importante (pașaport, CI) deci și pentru un Certificat exclus "doar la

Simeria" așa cum nelegal susține "Editura F. SRL" - încă

autorizată de pârâți, să li se restituie cei 1.450 RON încasați abuziv, pârâții

făcându-se vinovați de încălcări grave ale Legii nr. 544/2001, Legii nr.

554/2004 și să fie obligați a le plăti, în solidar, daune materiale și morale

totale de 1.000.000 RON conform art. 10 alin. (1) Legii nr. 554/2004, sumă care

constituie prejudiciu direct și delictual pentru care se constituie parte

civilă, daune pe care, în baza art. 16 Legii nr. 554/2004, le va plăti

"Conducătorul unității" - respectiv P.R., C.M., Z.S.E., iar apoi, în

baza art. 26 Legii nr. 554/2004, ei se vor putea îndrepta împotriva subalternului

autorizat de ei "Editura F. SRL" prin C.F. care comite asemenea

abuzuri în numele Statului.

Prin sentința civilă

nr. 1581 din 13 mai 2013 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului B.M.A.

și, în consecință, a respins acțiunea formulată de acesta. Totodată, a respins ca

neîntemeiate excepția inadmisibilității, excepția netimbrării, excepțiile lipsei

calității procesuale pasive ale pârâților Ministerul Educației Naționale și Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale și a respins acțiunea formulată de către

reclamanta Sircă A.A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației Naționale,

Ministerul Muncii, Familiei și Solidarității Sociale și Autoritatea Națională pentru

Calificări prin Z.S.E. director al Autorității Naționale pentru Calificări, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Cu privire la excepția

lipsei calității procesuale active a reclamantului B.M.A., instanța a reținut că

este întemeiată urmând a fi admisă cu consecința respingerii acțiunii formulată

de către acesta având în vedere că nu există o identitate între persoana reclamantului

și persoana care susține că urmare a nesoluționării cererilor formulate în scopul

emiterii certificatului de absolvire a cursurilor, ar fi fost direct vătămată, atât

prin refuzul emiterii certificatului, cât și prin lipsirea de contravaloarea cursurilor

achitate anterior, precum și a unor daune pretins a fi fost produse urmare a refuzului

pretins nejustificat al pârâților de a acționa potrivit atribuțiilor prevăzute de

lege, nerezultând că acest reclamant ar fi urmat aceste cursuri de formare profesională

și ar fi îndreptățit în consecință să solicite emiterea acestuia, inclusiv prin

demersurile legale ale autorităților pârâte.

În privința acțiunii formulată

de către reclamanta S.A.A., s-a constatat că se impune respingerea celorlalte excepții

invocate de către pârâți după cum urmează:

Cu privire la excepția

inadmisibilității, astfel cum a fost motivată prin întâmpinările formulate în prezenta

cauză, Curtea de Apel a apreciat că este neîntemeiată având în vedere că demersul

procesual al reclamantei se circumscrie în general în disp. art. 1 și 8 din Legea

nr. 554/2004, respectiv dispozițiilor Legii nr. 544/2001 și O.G. nr. 27/2002, aceasta

solicitând cenzurarea refuzului pretins nejustificat al autorităților pârâte de

a efectua demersurile legale pentru urgentarea eliberării certificatului de absolvire

a cursurilor de formare profesională urmate de către aceasta, context în care acțiunea

nu poate fi calificată ca inadmisibilă exclusiv urmare a inexistenței unor raporturi

juridice directe între reclamantă, pe de o parte, și pârâți, pe de altă parte, fiind

evident că reclamanta s-a adresat pârâților cu solicitarea de a efectua demersurile

prevăzute de lege în scopul dorit de către reclamantă, formulând petițiile depuse

în fotocopie la dosar, anexate acțiunii introductive, urmând a fi respinsă excepția

inadmisibilității ca neîntemeiată.

Cu privire la excepția

netimbrării, s-a reținut că este de asemenea neîntemeiată având în vedere că demersul

procesual al reclamantei se înscrie, potrivit celor anterior menționate în cadrul

dispozițiilor Legii nr. 544/2001 și O.G. nr. 27/2002, fiind astfel scutită de obligația

plății taxei judiciare de timbru, atât cu privire la solicitarea obligării pârâților

de a răspunde reclamantei în sensul dorit de către aceasta, cât și cu privire la

pretențiile formulate, acestea având caracter accesoriu, urmând a fi respinsă și

această excepție ca neîntemeiată.

Cu privire la excepțiile

lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Educației Naționale și

Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, s-a constatat că sunt neîntemeiate

și vor fi respinse ca atare având în vedere că reclamanta a probat împrejurarea

că anterior introducerii acțiunii s-a adresat autorităților în cauză solicitând

efectuarea tuturor demersurilor prevăzute de lege pentru recunoașterea dreptului

său, respectiv în vederea eliberării certificatului de absolvire a cursurilor de

formare profesională urmate în acest sens de către reclamantă.

Din această perspectivă

s-a constatat că cei doi pârâți care au invocat această excepție recunosc că deși

nu dețin atribuții directe în legătură cu pretențiile concrete formulate de către

reclamantă, totuși potrivit dispozițiilor legale care reglementează activitatea

prestatorilor unor astfel de cursuri, le revin anumite obligații de supraveghere

și coordonare a pârâtei A.N.C., aceasta deținând atribuții concrete în acest sens.

În concret, Curtea de

Apel a constatat că formularele certificatelor de calificare profesională și de

absolvire cu recunoaștere națională sunt tipărite de Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale, poartă antetul MECTS și Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale și au regimul actelor de studii.

Formularele certificatelor

de calificare profesională și cele de absolvire se pun la dispoziția furnizorilor

de formare profesională autorizați contra cost prin agențiile județene pentru plăți

și inspecție socială, respectiv a municipiului București.

Certificatele se eliberează

la solicitarea furnizorului de formare profesională autorizat însoțite de o anexă

denumită "supliment descriptiv al certificatului" în care se precizează

competențele profesionale dobândite.

Certificatele de calificare

profesională și de absolvire cu recunoaștere națională sunt eliberate cursanților

de furnizorii de formare profesională autorizați.

În acest sens reclamanta

a adresat și MMFPSPV un memoriu reclamând pretinsele abuzuri comise de SC Editura

F. SRL, acesteia revenind obligația directă de a emite către reclamantă un astfel

de certificat, purtând mențiunile expuse anterior, astfel încât se constată că există

o identitate între cei doi pârâți și persoanele în sarcina cărora legea prevede

anumite atribuții concrete în legătură cu emiterea unor astfel de certificate, inclusiv

de a efectua verificări pe cale ierarhic-administrativă asupra activității desfășurată

de către furnizorul de formare profesională autorizați în acest sens, urmare a memoriilor

și petițiilor adresate de către reclamanta care a urmat în acest sens un curs de

formare profesională, considerente care coroborate conduc la respingerea excepțiilor

lipsei calității procesuale pasive astfel cum au fost invocate.

Pe fondul acțiunii, instanța

de fond a reținut că susținerile reclamantei nu sunt întemeiate, nefiind constatată

existența din partea pârâților a unui refuz nejustificat și exprimat cu exces de

putere în vederea efectuării demersurilor prevăzute de lege în sarcina acestora

pentru verificarea activității acelui furnizor de formare profesională și comunicării

tuturor acestor demersuri reclamantei în vederea obținerii efective a certificatului

cuvenit acesteia urmare a absolvirii acestor cursuri de formare profesională.

În concret, s-a constatat

că Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale i-a răspuns reclamantei prin

adresa din 07 decembrie 2012 pe care o anexează în fotocopie, în sensul că MMFPSPV,

prin adresa din 19 noiembrie 2012, anexând memoriul doamnei S., s-a adresat pârâtei

A.N.C. pentru verificarea aspectelor semnalate de reclamantă (anexând această adresă

în fotocopie la dosarul cauzei).

Prin adresa din 03

decembrie 2012, pârâta A.N.C. a răspuns la solicitarea Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale menționând că și petentei A.A.S. i s-a răspuns prin

adresa din 03 decembrie 2012, precizându-i-se reclamantei faptul că pentru a intra

în posesia certificatului de absolvire trebuie să se adreseze furnizorului de formare

profesională SC Editura F. SRL care a organizat cursul de formare profesională,

de inițiere, pentru ocupația astrolog, cod COR 51610, iar în plus, prin respectiva

adresă, pârâta A.N.C. a informat pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și

Protecției Sociale că s-a adresat Comisiei de autorizare a furnizorilor de formare

profesională a adulților a județului Hunedoara în vederea luării măsurilor privind

efectuarea monitorizării furnizorului de formare profesională SC Editura F. SRL,

privind desfășurarea programului de formare profesională, de inițiere, pentru ocupația

astrolog.

Toate aceste demersuri

efectuate pe cale administrativă de către cei doi pârâți, la solicitările adresate

în acest sens de către reclamantă, sunt confirmate și de răspunsul formulat de A.N.C.

pentru reclamantă (adresa din 03 decembrie 2012 - detaliată anterior) și adresa

A.N.C. din 03 decembrie 2012 către Comisia de autorizare a furnizorilor de formare

profesională a adulților a județului Hunedoara aflată în coordonarea A.N.C.

De asemenea, din analiza

relațiilor transmise de către Comisia de autorizare a furnizorilor de formare profesională

a adulților a județului Hunedoara ca urmare a petiției depuse de doamna S. la A.N.C.

reiese că nu revine în mod direct pârâților din prezenta cauză obligația de comunica

acest certificat de absolvire reclamantei, ci exclusiv societății la care aceasta

a urmat acest cursuri de formare profesională, prin urmare nefiind reținut un refuz

nejustificat din partea pârâților cărora reclamanta li s-a adresat în acest scop,

de a emite acest certificat, față de atribuțiile legale care le reglementează activitatea.

Din această perspectivă

s-a mai constatat că răspunsurile adresate reclamantei de către pârâți corespund

dispozițiilor legale cu privire la desfășurarea unei asemenea activități de formare

profesională, reclamanta nedovedind potrivit acestor dispoziții existența unor pretinse

abuzuri din partea pârâților în ceea ce o privește, astfel încât existența unor

răspunsuri din partea autorităților publice pârâte care nu acoperă întocmai solicitările

reclamantei nu poate fi calificată drept un exces de putere, ci exclusiv o respectare

de către acestea a atribuțiilor legale, situația fiind similară inclusiv în privința

pârâtului Ministerul Educației Naționale, nefiind învederat un refuz din partea

acestuia în privința eliberării certificatului solicitat, nefiind prevăzută o atribuție

legală în acest sens în competența directă a acestuia.

Mai mult, revine exclusiv

furnizorului acestor servicii de formare profesională obligația directă de a comunica

efectiv reclamantei un astfel de certificat, fiind încheiate între acesta și reclamantă

un contract de prestări servicii, contract care în funcție de împrejurările invocate

de către reclamantă, poate determina, în fața instanței de drept comun, formularea

unei acțiuni în răspundere contractuală față de acest furnizor, neexistând din această

perspectivă o relație de subordonare administrativă între acesta din urmă și autoritățile

publice pârâte, astfel încât reclamanta să fie îndreptățită să își valorifice dreptul

pretins vătămat direct față de pârâții chemați în judecată în prezenta cauză.

În ceea ce privește mențiunea

reclamantei că „pârâții se fac vinovați de încălcări grave ale Legii 544/2001",

Curtea de Apel a constată că reclamanta nu a precizat sub care aspecte refuzul pârâților

de a comunica anumite informații cu caracter public ar avea un caracter nejustificat,

demersurile administrative ale acesteia vizând exclusiv eliberarea de către pârâți

a certificatului în cauză, respectiv a contravalorii cursurilor plătite în vederea

obținerii acestuia, în cazul contrar, împrejurări care nu pot fi calificate ca fiind

circumscrise domeniului de aplicare a Legii nr. 544/2001, reclamanta adresând petiții

pârâților, soluționate în mod corespunzător de către aceștia, în limita considerentelor

anterior arătate.

Având în vedere împrejurarea

că refuzul pârâților nu are un caracter nejustificat, s-a constatat că se impune

respingerea acțiunii în integralitatea acesteia ca neîntemeiată, inclusiv cu privire

la capetele de cerere privind obligarea la plata sumei de 1.450 RON, reprezentând

contravaloarea cursurilor, respectiv a sumei de 1.000.000 RON pentru daunele morale

și materiale pretins a fi suferite, nefiind dovedită existența unei legături de

cauzalitate între lipsirea reclamantei de beneficiul acestor sume și demersurile

administrative efectuate conform legii care le reglementează activitatea în vederea

verificării susținerilor reclamantei pentru eliberarea certificatului de absolvire

a cursurilor în cauză, nefiind așadar reținut un exces de putere în sarcina pârâților

autorități publice, conform art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1), respectiv art. 18

alin. (3) din Legea nr. 554/2004, republicată.

Împotriva acestei hotărâri,

reclamanții S.A.A. și B.M.A. au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Cu toate că recursul este

întemeiat, în drept, pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., recurenții

nu formulează critici concrete privind nelegalitatea sentinței instanței de fond.

Examinând cauza și sentința

recurată, în raport cu motivele de recurs formulate, Înalta Curte constată nulitatea

acestuia.

Pentru a ajunge la această

soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit dispozițiilor

art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde,

sub sancțiunea nulității, următoarele mențiuni: (...) c) motivele de nelegalitate

pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor", iar art. 306 alin. ultim

C. proc. civ. statuează că "indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage

nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul

din motivele prevăzute de art. 304."

Art. 304 din același act

normativ enumeră situațiile în care se poate cere modificarea sau casarea unor hotărâri,

numai pentru motive de nelegalitate: când instanța nu a fost alcătuită potrivit

dispozițiilor legale; când hotărârea s-a dat de alți judecători decât cei care au

luat parte la dezbaterea în fond a pricinii; când hotărârea s-a dat cu încălcarea

competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii; când

instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești; când, prin hotărârea dată,

instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de

art. 105 alin. (2); dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut; ori ceea ce

nu s-a cerut; când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde

motive contradictorii ori străine de natura pricinii; când instanța, interpretând

greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și

vădit neîndoielnic al acestuia; când hotărârea pronunțată este lipsită de temei

legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

De asemenea, este neîndoielnic

că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., conform

cărora recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate

fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304,

instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.

Însă, dacă motivele de

recurs sunt confuze, imprecise și generale, iar dezvoltarea acestora nu permite

analizarea hotărârii recurate în cadrul niciunui motiv de casare din cele prevăzute

de art. 304 C. proc. civ., această nelegalitate a cererii de recurs este sancționată

cu nulitatea.

Înalta Curte, analizând

cererea de recurs și susținerile recurentului, remarcă caracterul nesistematizat

și nestructurat al căii de atac în motive care să vizeze nelegalitatea sentinței

atacate.

Recurenții nu fac nicio

referire concretă la soluția primei instanțe, ci reiau criticile formulate în cererea

de chemare în judecată.

Întrucât recurenții nu

s-au conformat exigențelor cerute de art. 303 alin. (2) C. proc. civ., neindicând

în cererea de recurs vreunul din motivele de casare sau de modificare prevăzute

de art. 304 C. proc. civ. și nu au formulat critici care să permită încadrarea lor,

din oficiu, într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de textul legal

sus-menționat, rezumându-se la expunerea unor succesiuni de fapte și afirmații,

pe care nu le-au structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanța

pe care acestea o prezintă în raport de soluția instanței de fond, Înalta Curte

va aplica sancțiunea nulității recursului.

Prin urmare, pentru considerentele

arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., raportat

la art. 303 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului

declarat de reclamanții S.A.A. și B.M.A. împotriva sentinței civile nr. 1581 din

13 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a, de contencios administrativ

și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 26 septembrie 2014.