ÎCCJ, decizie (scj.ro #82057)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82057) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Acțiune privind recalcularea indemnizației cuvenite pentru
creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, în funcție de majorarea
salarială intervenită prin O.G. nr.83/2000. Admisibilitate.
Cuprins
pe materii.
Dreptul muncii.
Acțiune privind
recalcularea indemnizației cuvenite pentru creșterea copilului în vârstă de
până la 2 ani, în funcție de majorarea salarială intervenită prin O.G. nr.83/2000.
Admisibilitate.
Index
alfabetic
. Dreptul muncii.
Legea nr. 120/1997: art. 3
Legea nr.50/1996 republicată
O.G. nr.83/2000
Scopul și obiectul indemnizației reglementată prin Legea
nr.120/1997 privește îngrijirea copilului, deci, are ca finalitate interesul
mamei și apărarea interesului superior al copilului în vârstă de până la 2 ani,
astfel că nu i se poate aplica normei incidente, o interpretare restrictivă,
contrară scopului reglementării, în timp ce personalul aflat în exercițiul
funcției, în mod efectiv, beneficiază de majorarea salariului de bază sau a
indemnizației lunare. Nici o normă specială nu interzice aplicarea dispoziției
legale de majorare și personalului aflat în funcție, dar care se afla temporar
în concediu special pentru care are dreptul la o indemnizație calculată la
„salariul de bază”, ceea ce ar fi și contrar principiului constituțional al
egalității.
Așadar, salariatul aflat în concediu pentru îngrijirea copilului
beneficiază, ca și celălalt personal, de majorarea salariului de bază ori a indemnizației
lunare și în raport de aceasta se recalculează, în consecință și indemnizația
specială cuvenită pe perioada concediului.
Î.C.C.J.,
Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 88 din 6 ianuarie
2006.
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Sibiu, contestatoarele
S.A.L., H.C.C. și altele, au solicitat instanței în contradictoriu cu
Ministerul Justiției, anularea Ordinului nr.2670/C din 13 noiembrie 2001 emis
de Ministerul Justiției și obligarea intimatului la recalcularea indemnizației
cuvenite pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, în funcție de
majorarea salarială intervenită prin O.G. nr.83/2000, începând cu data de 1
august 2001 și până la reluarea activității profesionale.
În motivarea acțiunii, contestatoarele au arătat că, în calitate
de judecătoare la Judecătoria Sibiu, respectiv la Judecătoria Săliște, au
beneficiat de concediu pentru îngrijirea copiilor în vârstă de până la 2
ani, primind o indemnizație reprezentând 85% din venitul de asigurare, potrivit
art.3 din Legea nr.120/1997, Legea nr.50/1996 republicată și Ordonanța
Guvernului nr.83/2000.
De asemenea, contestatoarele au arătat că în urma unui control
financiar, realizat de Ministerul Justiției, finalizat cu Nota Inspecției
generale și Audit Intern, înregistrată la Cabinetul Ministerului la data de 12
noiembrie 2001 sub nr.227, s-a considerat că unele sume plătite cu titlu de
indemnizație au fost acordate necuvenit, fiindu-le astfel imputate prin ordinul
atacat.
Prin sentința civilă nr.154 din 27 iunie 2002, Tribunalul
Brașov, investit prin strămutare, a respins contestația formulată și a menținut
Ordinul nr.2670/C din 13 noiembrie 2001 emis de Ministerul Justiției privind
sumele imputate contestatoarelor.
Instanța a reținut că imputarea sumelor făcută prin Ordinul
nr.2670/C din 13 noiembrie 2001 își are temeiul în art.107-108 Codul muncii și
că la data apariției O.G. nr.83/2000, privind majorarea bazei de calcul a
salariului magistraților, contestatoarele se aflau în concediu pentru creșterea
copilului în vârstă de până la 2 ani. Contractul de muncă al acestora fiind
suspendat pe întreaga perioadă, ele beneficiau doar de indemnizația de
asigurări sociale în cuantum de 85 % din salariul de bază și celelalte
venituri, stabilită în condițiile art.3 din Legea nr.120/1997.
Curtea de Apel Brașov, prin decizia civilă nr.926/R din 1
octombrie 2002 a admis recursul contestatoarelor și pe fond admițând
contestația, a anulat Ordinul nr.2670/C din 13 noiembrie 2001 emis de
Ministerul Justiției.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Brașov a
reținut că H.C.M. nr.880/1965 nu este incident în speță, deoarece concediile
pentru îngrijirea copilului fac obiectul distinct al altor reglementări.
În plus, contestatoarele având calitatea de magistrați, beneficiază
de prevederile O.G. nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii
nr.50/1996, privind salarizarea personalului autorității judecătorești, astfel
că și indemnizația pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 2
ani trebuie recalculată.
În temeiul art.330 pct.2 Cod procedură civilă în vigoare la data
pronunțării hotărârilor susmenționate, Procurorul General al Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat la 24 septembrie 2003
recurs în anulare, susținând că petiționarele-contestatoare puteau beneficia de
o indemnizație stabilită în raport cu salariul de bază avut la data cererii de
concediu, inclusiv de indexări, conform prevederilor art.21 pct.1 al H.C.M.
nr.880/1965 al Legii nr.49/1992 (art.21 din H.G. nr.471/1997 și Legea
nr.120/1997, dar nu și de indemnizația stabilită în baza majorărilor salariale
ulterioare.
Recursul în anulare nu este fondat.
Dreptul la indemnizația pentru creșterea copilului în vârstă de
până la 2 ani este reglementat prin Legea nr.120/1997 care prevede că în acest
scop, concediul se acordă la cerere, în continuarea concediului pentru sarcină
și lehuzie, sau oricând, până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani,
iar mama, beneficiază de o indemnizație reprezentând 85 % din salariul de bază
și celelalte venituri salariale, respectiv din venitul de asigurare.
Textul stabilește valoarea dreptului și limitele de exercitare,
fixând nivelul indemnizației la 85 % din „salariul de bază și celelalte
venituri salariale” fără a defini salariul de bază sau a indica alte criterii
ori elemente de recalculare.
Dispozițiile acestei legi nu conțin norme de trimitere sau norme
pe baza cărora să se emită acte normative de aplicare.
Dar, așa cum se relevă și în recursul în anulare, Legea nr.120/1997
nu trimite la H.C.M. nr.880/1965 pentru a se putea conchide că ea completează
acest act normativ inferior ca forță obligatorie și o considera, cum eronat se
susține, că indemnizația reglementată, ca un drept nou, prin art.2-3 din lege
este aceeași ca și cea din art.21 al H.C.M. nr.880/1965.
Or, dispoziția din art.21 alin.7 din H.C.M. nr.880/1965 nu se
aplică decât în cazul „ajutoarelor recalculate pe baza salariilor tarifare
majorate”, în caz de incapacitate temporară de muncă.
Întreaga construcție din recursul în anulare se axează pe faptul
că posibilitatea de recalculare a indemnizației nu este expres prevăzută în
Legea nr.120/1997, iar, pe de altă parte, recalcularea nu este posibilă decât
în cazul prevăzut de art.21 alin .7 din H.C.M. nr.880/1965, la care se
raportează toate celelalte considerente din motivare.
Evident că nu se poate primi o asemenea forță legală a hotărârii
de guvern, adoptată în urmă cu peste 30 ani, care încalcă drepturile câștigate,
în baza și în executarea unei alte legi speciale. De aceea H.C.M. nr.880/1965
nu poate constitui un criteriu de referință ori un mod de interpretare a noii
legi, încălcându-se principiul ierarhiei legislative și al supremației legii.
Nu poate fi primit argumentul inadmisibilității corelării indemnizației
cu baza de calcul, privită în dinamica majorărilor salariale, pe durata
concediului pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani, deoarece pe
această durată mama nu-și pierde calitatea de salariată, de care sunt legate
drepturile specifice, între care și cel stabilit de art.2-3 din Legea
nr.120/1997 vizând „salariul de bază – în raport de care se calculează
indemnizația”.
Scopul și obiectul indemnizației privește îngrijirea copilului,
deci, are ca finalitate interesul mamei și apărarea interesului superior al
copilului în vârstă de până la 2 ani, astfel că nu i se poate aplica normei
incidente, o interpretare restrictivă, contrară scopului reglementării, în timp
ce personalul aflat în exercițiul funcției, în mod efectiv, beneficiază de majorarea
salariului de bază sau a indemnizației lunare. Nici o normă specială nu
interzice aplicarea dispoziției legale de majorare și personalului aflat în
funcție, dar care se afla temporar în concediu special pentru care are dreptul
la o indemnizație calculată la „salariul de bază”, ceea ce ar fi și contrar
principiului constituțional al egalității.
Așadar, salariatul aflat în concediul pentru îngrijirea
copilului beneficiază, ca și celălalt personal, de majorarea salariului de bază
ori a indemnizației lunare și în raport de acesta se recalculează, în
consecință și indemnizația specială cuvenită pe perioada concediului.
În consecință, față de cele mai sus arătate recursul în anulare
a fost respins.