ÎCCJ, decizie (scj.ro #82820)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82820) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Contract
de asociere în participațiune. Acțiune în pretenții.
Interpretarea clauzelor contractuale
Cuprins pe materii:
Drept comercial. Contracte
Index alfabetic:
acțiune în pretenții
-
contract de asociere în participațiune
-
aport
În
cazul în care obligațiile de plată ale unui asociat dintr-un contract
de asociere în participațiune, ce are ca obiect construirea și
exploatarea unei rețele de stații de carburanți amplasate pe mai
multe terenuri - pe care celălalt asociat s-a obligat să le aducă
în asociere - precum și realizarea în comun a unor activități
producătoare de venituri, sunt determinate prin raportare la venitul
obținut din activitățile desfășurate, iar nu în raport
cu suprafețele de teren aduse ca aport, suma datorată nu poate fi
diminuată direct proporțional cu suprafața de teren
aportată, dacă nu se face dovada că, urmare a diminuării
suprafețelor de teren, au scăzut veniturile încasate.
Secția a II-a
civilă, Decizia nr. 1849 din 25 aprilie 2013
Prin
sentința comerciala nr. 9837 din 08 iulie 2011, Tribunalul București,
Secția a VI-a comercială, a admis acțiunea, astfel cum a fost
precizată de SC O.P.M. SRL, a obligat pârâtul Municipiul B. prin Primar
să plătească reclamantei suma totală de 425.607,34 lei
reprezentând plată nedatorată conform contractului de asociere în
participațiune nr. 2225/1996 (298.904,19 lei), TVA aferent debitului
anterior menționat, nedatorat (56.791,79 lei) și dobânda legală
aferentă (69.911,36 lei), precum și 44.871,12 lei cu titlu de
cheltuieli de judecată.
Pentru
a pronunța această sentință, tribunalul a reținut
următoarele:
La data
de 29.03.1996 a fost încheiat contractul de asociere în participațiune nr.
2225/1996 între pârât și reclamantă, având ca obiect construirea
și exploatarea unei rețele de stații de carburanți
amplasate pe 12 terenuri, ce vor fi predate în maximum 60 de zile de la
semnarea contractului. Pârâtul a predat în cadrul contractului doar 10
amplasamente, rămânând debitorul asociației cu două terenuri,
respectiv cu o valoare neaportată în sumă de 775.000 USD.
Ulterior
finalizării investițiilor de către reclamantă, s-a
constatat că pârâtul nu mai este unicul proprietar al terenurilor situate
pe amplasamentele stațiilor Virtuții, Vitan, Tudor Vladimirescu,
Brâncoveanu.
Din
înscrisurile depuse la dosar rezultă că pârâtul nu și-a
îndeplinit obligațiile contractuale, încălcând dispozițiile art.
5.1.2. din contractul de asociere în participațiune referitor la
garanția privind proprietatea terenurilor, terenurile ce reprezentau aport
în cadrul asocierii fiind diminuate semnificativ.
De
altfel, s-a reținut că toate aceste diminuări ale
suprafețelor de teren ce formează obiectul prezentului dosar au fost
deja soluționate cu putere de lucru judecat în cadrul dosarului nr.
xx465./3/2006.
În raport
de diminuările semnificative ale suprafețelor de teren aferente celor
trei stații menționate anterior și în paralel cu îndeplinirea
obligațiilor contractuale, în totalitate, de societatea reclamantă,
instanța de fond a apreciat că a fost probată împrejurarea
că reclamanta, prin autoarele ei, a achitat în plus și nedatorat, pe
perioada 25.03.2007 – 25.03.2010, suma totală de 101.253,43 USD (conform
raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză). Pe cale de
consecință, nici cota aferentă de TVA nu a fost datorată,
raportul de expertiză contabilă stabilind că pârâtul
datorează reclamantei suma de 56.791,79 lei cu acest titlu.
Împotriva
acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel, legal timbrat,
pârâtul, solicitând admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinței
apelate, iar, pe fond, respingerea acțiunii formulată și
precizată de intimată.
În motivarea
apelului, apelantul a arătat că instanța de fond a interpretat
greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura ori
înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia,
pronunțând o hotărâre lipsită de temei legal ori dată cu
încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Examinând
sentința atacată în raport de criticile invocate și de probele
dosarului, Curtea de Apel a apreciat că apelul este nefondat,
reținând că în considerentele deciziei comerciale nr. 337 din
13.09.2010 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a
VI-a comercială, în dosarul nr. xx465./3/2006 (care a avut ca obiect
pretenții), menținută de Înalta Curte de Casație și
Justiție, Secția comercială, prin decizia nr. 1288 din
24.03.2011 pronunțată în dosarul nr. xx61/1/2010 se face referire la
diminuările suprafețelor de teren ce formează obiectul
prezentului dosar.
Referitor
la aceste diminuări ale suprafețelor de teren, Curtea a reținut
că apelantul nu le contestă, astfel încât verificarea pe calea unei
expertize topo-cadastrale a suprafețelor de teren care fac obiectul
asocierii nu este concludentă cauzei.
S-a
apreciat că, în cauză, neîndeplinirea în totalitate a
obligațiilor contractuale și, pe cale de consecință,
existența obligațiilor de plată ale apelantului în cadrul
asocierii este dovedită prin nepredarea a două terenuri și
respectiv diminuarea, ulterior predării, a altor trei suprafețe de
teren, fapte necontestate de către apelant.
În ceea
ce privește rezilierea contractului, Curtea arată că aceasta
este numai o posibilitate, și nu o obligație a părții de a
solicita și respectiv a instanței de a pronunța această
sancțiune. Totodată, împrejurarea că facturile au fost achitate
de către intimată și că părțile nu au modificat
contractul nu pot justifica încasarea de către apelant a unor sume de bani
nedatorate.
Susținerea
apelantului în sensul că are obligația conform art. 4 din contract de
a calcula valoarea pe care intimata i-o datorează din venitul
obținut, și nu în raport de suprafețele de teren pe care le-a
pus intimatei la dispoziție, nu poate fi primită, întrucât potrivit
clauzei art. 4.2 din contract, aceasta se datorează pe fiecare
locație.
De
asemenea, atât timp cât o parte din suprafețele de teren s-a diminuat,
intimata a înțeles să nu invoce rezilierea, ci diminuarea în mod
corespunzător a obligațiilor sale de plată, fapt rezultat din
reciprocitatea și interdependența obligațiilor din contractul
sinalagmatic, prin raportare la dispozițiile art. 969, art. 1020 și
art. 1021 Cod Civil din 1864.
Față
de cele reținute, Curtea a respins apelul ca nefondat prin decizia
civilă nr. 314 din 3.07.2012 pronunțată de Secția a VI-a
civilă.
În
termen legal, pârâta a declarat recurs împotriva acestei decizii, solicitând
modificarea în tot a hotărârii atacate și, pe fond, respingerea
acțiunii.
Recurenta
a reiterat motivele de apel, susținând, în esență, că
instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus
judecății, schimbând natura ori înțelesul lămurit și
vădit neîndoielnic al acestuia, pronunțând o hotărâre
lipsită de temei legal ori dată cu încălcarea sau aplicarea
greșită a legii.
Astfel,
s-a arătat în esență că debitul solicitat este reprezentat
de sume calculate conform contractului modificat prin actele adiționale
însușite de părți și că, potrivit art. 4,
părțile au convenit ca suma datorată să fie de 3 dolari la
tona de carburant vândută plus procent din încasările obținute.
Prin
urmare, suma datorată nu poate fi diminuată direct proporțional
cu suprafața de teren aportată întrucât, pe de-o parte, în contract
nu există nicio clauză care să determine calculul sumei datorate
în raport de suprafața de teren, iar pe de altă parte, calculul sumei
nu poate fi efectuat pentru o dimensiune a unor terenuri evaluate aprioric
întrucât valoarea suprafețelor nu este real determinată, iar
terenurile retrocedate sunt suprapuse numai într-un anumit procent peste
terenurile aduse în aport.
S-a mai
învederat că suma minimă prevăzută ca obligație
anuală pentru societate nu înseamnă o taxă de concesiune
evaluată pentru fiecare metru pătrat de teren adus în aport.
Prin
concluzii scrise, intimata a solicitat respingerea recursului.
Recursul
este fondat.
Astfel,
obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de plata pretins
nedatorată efectuată de reclamantă în raport de pierderea
aportului în cadrul asocierii în participațiune, prin diminuarea
suprafețelor de teren predate față de retrocedările
efectuate în baza legilor speciale.
Conform
contractului de asociere încheiat de părți, scopul asocierii este
construirea și exploatarea unei rețele de stații de
carburanți în București, pe baza contribuțiilor specifice ale
fiecărei părți, precum și realizarea în comun a unor
activități producătoare de venituri.
Părțile,
prin dispozițiile art. 1.4 din contract, au convenit ca, în cazul în care
amplasamentele propuse de municipalitate nu pot fi atribuite destinației
propuse, părțile, de comun acord, pot dispune înlocuirea terenurilor
respective, fără a prejudicia derularea contractului.
În ceea
ce privește împărțirea profitului s-a convenit ca reclamanta
să achite pârâtei suma echivalentă în lei a 3 dolari pe tona de
carburant vândută și 2% din încasările obținute din
activitățile conexe, dar nu mai puțin de 30.000 dolari SUA pe
fiecare locație.
Reclamanta,
în prezenta cauză, invocă încălcarea de către pârâtă a
obligațiilor de garanție privind proprietatea asupra terenurilor,
arătând că acestea au fost diminuate, fapt care rezultă din
considerentele deciziei comerciale nr. 337 din 13.09.2010 pronunțată
de Curtea de Apel București, Secția a VI-a comercială,
rămasă irevocabilă.
Examinând
obligațiile de plată ale reclamantei rezultate din prevederile
contractului de asociere, Înalta Curte reține că acestea sunt
determinate prin raportare la cantitatea de carburant vândută și la
încasările obținute din activitățile conexe, iar reclamanta
nu a făcut dovada că, urmare a diminuării suprafețelor de
teren, au scăzut veniturile încasate pentru ca cererea acesteia de
restituire a cotei de aport să fie justificată.
În
logica interdependenței și reciprocității obligațiilor
ce rezultă din contract, nu diminuarea suprafețelor de teren pe care
pârâta s-a obligat să le pună la dispoziția asocierii
determină micșorarea cotei de aport, ci împrejurarea (neinvocată
în cauză) că, datorită retrocedărilor de teren, reclamanta
nu a mai avut aceleași încasări care s-au prefigurat în momentul
asocierii.
De
altfel, în situația învederată, reclamanta putea să solicite fie
rezilierea contractului, fie înlocuirea terenurilor respective sau încheierea
unui act adițional prin care să fie diminuată cota sa de aport.
Prin
urmare, instanța de apel a interpretat greșit prevederile
contractului de asociere nr. 2225/2006, deși acestea erau clare în ceea
ce privește împărțirea profitului, asimilând contractul de
asociere unui contract de concesiune în care suma datorată se
raportează la suprafața de teren pusă la dispoziție de
concedent.
Față
de considerentele redate, în temeiul art. 312 raportat la art. 304 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte a admis recursul, a modificat decizia recurată, a admis apelul
și, schimbând hotărârea atacată, a respins acțiunea ca
nefondată.
Se vor
avea în vedere dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. XXII din Legea
nr. 202/2010.