ÎCCJ, decizie (scj.ro #85062)

Expropriere pentru motive de utilitate publică. Lipsa motivării hotărârii Comisiei instituite în temeiul art. 15 din Legea nr. 33/1994. Nulitate. Legea nr. 33/1994, art. 12-18 Cuprins pe materii: Drept administrativ Indice alfabetic: Act administrativ. Condiții de legalitate. Motivare. Nulitate. Dreptul de proprietate. Expropriere pentru motive de utilitate publică. În considerarea caracterului excepțional conferit , atât prin Constituție cât și prin Codul Civil , cedării dreptului de proprietate privată ca urmare a exproprierii pentru cauză de utilitate publică, măsurile premergătoare exproprierii, instituite prin art.12-18 din Legea nr.33/1994, sunt imperative.

Astfel, cerința motivării hotărârii comisiei de analizare a întâmpinărilor ce au fost formulate față de propunerile de expropriere, constituie o condiție sine qua non a legalității acesteia, prin care se garantează atât transparența actului decizional cât și posibilitatea cenzurării lui de către instanța de judecată, în conformitate cu art. 20 din lege. În aceste condiții, obligativitatea motivării nu mai poate fi apreciată doar ca o condiție de formă, ea trebuind privită ca o condiție de legalitate ce vizează fondul actului administrativ, de a cărei îndeplinire depinde însăși valabilitatea respectivului act. Î.C.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 274 din 26 ianuarie 2006 Prin acțiunea înregistrată la data de 31 mai 2005, N.I.

a solicitat în contradictoriu cu S.C.”H” SA, anularea hotărârii Comisiei pentru soluționarea întâmpinărilor persoanelor propuse pentru expropriere în vederea realizării investiției de interes național înregistrată la Consiliul local Sântămăria Orlea cu nr.1253 din 16 mai 2005, precum și a procesului verbal pentru consemnarea rezultatului deciziei respectivei comisii și obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să se stabilească valoarea reală și suprafața imobilului. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că pârâta nu a stabilit suprafața reală a terenurilor în raport cu extrasele de C.F., iar valoarea propusă este mult prea mică față de amplasamentul și ramul de cultură precum și valoarea masei lemnoase existentă pe acest teren.

Prin sentința civilă nr.186 din 5 august 2005, Curtea de Apel Alba Iulia – Secția comercială și de contencios administrativ a admis acțiunea reclamantei, a anulat actele atacate cu privire la reclamantă și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre motivată, conform dispozițiilor Legii nr.33/1994. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, pârâta S.C.”H” SA București. Recursul este nefondat. Astfel, având în vedere caracterul de excepție conferit de Constituția României și de Codul civil cedării prin expropriere a dreptului de proprietate privată, legiuitorul a stabilit prin dispozițiile art.12-18 din Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru utilitate publică măsurile premergătoare exproprierii.

Comisia instituită în baza dispozițiilor art.15 din lege, potrivit dispozițiilor art.18 din același act normativ, în urma deliberării poate să accepte punctul de vedere al expropriatorului sau îl poate respinge și va consemna aceasta într-o hotărâre motivată, astfel cum corect a reținut și instanța de fond. Voința legiuitorului exprimată în textul de lege este aceea de a pune atât la îndemâna expropriatorului, a proprietarilor cât și a instanței un act al cărui conținut să confere, pe de o parte, posibilitatea de a cunoaște rațiunile pentru care a fost adoptat, iar, pe de altă parte, posibilitatea cenzurii acestuia, conform art.20 din lege. Prin urmare, Înalta Curte a constatat că obligativitatea motivării nu mai poate fi apreciată doar ca o condiție de formă, ci ca o condiție de legalitate ce vizează fondul actului administrativ, instanța de fond procedând corect prin aplicarea sancțiunii anulării actului pe considerentul nemotivării acestuia.

De altfel, nici una din criticile aduse soluției instanței de fond cu privire la faptul că aceasta nu a analizat cele invocate în acțiune și în apărare nu pot fi reținute în raport cu faptul că instanța nu are posibilitatea de a realiza o astfel de analiză câtă vreme actul supus cenzurii nu este motivat. Prin urmare, constatându-se că sentința atacată este legală și temeinică, recursul a fost respins.