ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 545/2015

Deliberând asupra recursurilor, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 1625/2011 pronunțată de Tribunalul Brașov a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Orașul Rupea și Inspectoratul Școlar al Județului Brașov, invocată de către aceștia prin întâmpinare. A fost admisă în parte acțiunea promovată de către reclamanta SC C. SA Sighișoara, prin administrator judiciar H.B.R. IPURL Târgu Mureș, în contradictoriu cu pârâtul Centrul Bugetar nr. 1 Rupea. A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 990.507,45 lei achitată cu titlu de contravaloare facturi, suma de 816.915,36 lei cu titlu de penalități calculate până la data de 12 aprilie 2011 și în continuare 0,1% cu titlu de penalități calculate la debitul principal până la data achitării integrale.

Au fost respinse restul pretențiilor. A fost respinsă acțiunea promovată de către reclamanta SC C. SA Sighișoara, prin administrator judiciar H.B.R. IPURL în contradictoriu cu pârâții Orașul Rupea și Inspectoratul Școlar al Județului Brașov, ca fiind formulată în contradictoriu cu persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut, în esență, că reclamanta SC C. SA Sighișoara, în calitate de executant, a încheiat cu Grupul Școlar Industrial "Ș.O.I. din Rupea, transformat ulterior în Centrul Bugetar nr. 1 Rupea, în calitate de achizitor, contractul de lucrări nr. 1331 din 14 noiembrie 2007, având ca obiect investiția "Școala de arte și meserii", aprobată prin H.G.

nr. 454/2007. Reclamanta a efectuat lucrările ce au căzut în sarcina sa, conform acordului de asociere nr. 1601 din 2 noiembrie 2007 intervenit între SC T.C. SRL Mediaș, SC C. SA Sighișoara și SC G. SRL Mediaș și a emis periodic facturi către achizitor - pârâtul Centrul Bugetar nr. 1 Rupea. Reclamanta a emis factura din 13 octombrie 2008 în valoare de 834.400,48 lei aferentă lucrărilor efectuate în vara anului 2008, care a fost achitată numai parțial, rămânând un rest de 575.212,48 lei neachitat. De asemenea, reclamanta a mai executat o serie de lucrări, pentru care a emis facturile din 17 aprilie 2009, în valoare de 415.294,97 lei și din 17 aprilie 2009 în valoare de 109.330,32 lei, rămase neachitate până la momentul promovării prezentei acțiuni.

Reclamanta a calculat până la data de 12 aprilie 2011 suma de 816.915,36 lei cu titlu de penalități, solicitând obligarea pârâtului și la plata acestora, în continuare, în cuantum de 0,1% calculate la debitul principal până la data achitării integrale. Împotriva acestei sentinței, au declarat apel atât reclamanta SC C. SA, cât și pârâtul Centrul Bugetar nr. 1 Rupea, iar prin Decizia civilă nr. 77/Ap din 13 iunie 2012 Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins apelul declarat de apelantul pârât Centrul Bugetar nr. 1 Rupea și a admis în parte apelurile formulate de apelantul pârât Centrul Bugetar nr. 1 Rupea și apelanta reclamantă SC C. SA prin administrator judiciar H.B.R.

IPURL Târgu Mureș împotriva Sentinței civile nr. 1625 din 1 noiembrie 2011 a Tribunalului Brașov, secția civilă II pe care a schimbat-o în parte în sensul că a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC C. SA Sighișoara prin administrator judiciar H.B.R. IPURL Târgu Mureș în contradictoriu cu pârâții Centrul Bugetar nr. 1 Rupea și Orașul Rupea prin primar și, în consecință, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Orașul Rupea prin Primar și a obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 990.507,45 lei reprezentând contravaloare facturi și suma de 288.630 lei cu titlu de penalități calculate până la data de 12 aprilie 2011 și în continuare 0,1% cu titlu de penalități calculate la debitul principal până la data achitării integrale.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă un litigiu de natură comercială, care își are fundamentul juridic într-un contract de achiziție publică, supus dispozițiilor legii speciale prevăzute de art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006, alin. (3) al art. 286 face trimitere la dispozițiile generale cuprinse în art. 720 și următoarele C. proc. civ. S-a reținut că pentru soluționarea litigiilor întemeiate pe dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006, nu este necesară îndeplinirea concilierii directe. S-a apreciat ca fiind neîntemeiată excepția de prematuritate a acțiunii față de lipsa alocării bugetare a fondurilor. Prevederile art. 13.2 stipulează termenul de plată a contravalorii lucrărilor efectuate de reclamantă în temeiul contractului de execuție lucrări din 14 noiembrie 2007. Plata acestor lucrări nu este condiționată de alocarea unor resurse financiare necesare în acest sens.

Din acordul de asociere din 2 noiembrie 2007 rezultă că părțile semnatare au convenit să aibă aceleași drepturi și obligații ce decurg din executarea Contractului de execuție lucrări nr. 1331/2007. Calitatea procesuală pasivă a apelantului Centrul Bugetar nr. 1 este justificată prin faptul că în calitate de autoritate contractantă, a convenit la încheierea Contractului de execuție lucrări nr. 1331/2007, al cărui obiect îl constituia înființarea și modernizarea unei școli de arte și meserii. Prin actul intitulat "protocol de colaborare" din data de 12 iunie 2009, între Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului și Primăria Rupea, în care Inspectoratul Școlar are calitatea de intermediar, au fost clar definite drepturile și obligațiile părților semnatare.

La art. 4 pct. 1 se prevede că fondurile necesare realizării obiectivelor noi de investiții, campusuri școlare și școli de arte și meserii sunt transferate de la bugetul Ministerului Educației în bugetele locale, prin intermediul Inspectoratului Școlar Județean. Bugetul de venituri și cheltuieli pentru investiție, pentru anul 2008, a fost realizat cu aprobarea Unității Administrative Rupea. Obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie doar contravaloarea facturilor nr. 543/2008 și nr. 643/2009, celelalte facturi menționate în tabelul privind calculul penalităților, nu pot fi luate în discuție pentru că nu fac obiectul debitului principal. Pe de altă parte, a fost achitată parțial contravaloarea facturii nr. 543/2008 în două etape la date diferite, astfel încât penalitățile calculate la totalul sumei restante se suprapune cu celelalte zile de întârziere, fiind stabilite în mod eronat.

Ca urmare, suma de 288.630 lei cu titlu de penalități, calculate până la data de 12 aprilie 2011, vor fi datorate numai la factura nr. 646/2009 și în continuare până la data achitării integrale a debitului. A accepta plata unor penalități în valoare de 816.915 lei și în continuare 0,1% până la achitarea integrală a debitului, s-ar depăși valoarea debitului datorat și implicit s-ar încălca dispozițiile Legii nr. 469/2002 art. 4 pct. 3. Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamanta SC C. SA prin administrator judiciar H.B.R. I.P.U.R.L.

Târgu Mureș și pârâții Centrul Bugetar nr. 1 Rupea și Orașul Rupea prin primar, iar prin Decizia nr. 3506 din 24 octombrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cele două recursuri au fost admise iar Decizia nr. 77/Ap/2012 a Curții de Apel Brașov a fost casată cu trimitere a cauzei pentru rejudecarea apelurilor, reținându-se, în esență, că în cauză nu a fost lămurită situația de fapt privind calitatea procesuală activă a reclamantei, având în vedere că în contractul de achiziție publică au calitate de executanți trei societăți comerciale, sunt încheiate ulterior acte adiționale numai de două dintre acestea, se stabilește că plățile se vor achita direct către SC T.C.SRL și SC C. SA, sau numai către SC C. SA.

Așa fiind, nu s-a lămurit dacă pretențiile reclamantei SC C. SA privesc numai lucrări executate de aceasta, dacă aceasta sau numai aceasta are sau nu calitatea procesuală activă. În același sens nu s-a lămurit cine anume are calitate procesuală pasivă: numai Centrul Bugetar nr. 1 Rupea sau și Inspectoratul Școlar Județean Brașov și respectiv Orașul Rupea. Nu s-a lămurit situația de fapt nici în ce privește cuantumul debitului pe care îl datorează pârâtul Centrul Bugetar nr. 1 Rupea și respectiv al penalităților datorate de acesta și nu s-a stabilit care este culpa acestuia în neachitarea sumelor pretinse de reclamantă. În timpul rejudecării apelurilor reclamanta SC C. SA a formulat o precizare a câtimii pretențiilor deduse judecății în sensul că renunță la judecata debitului principal în sumă de 990.507,45 lei ca urmare a stingerii acestei datorii prin compensarea unor creanțe reciproce.

Reclamanta și-a precizat cuantumul penalităților la suma de 1.779.688,60 lei din care suma de 816.915,36 lei reprezintă penalități până la data de 12 aprilie 2011 iar suma de 962.773,24 lei reprezintă penalități din 13 aprilie 2011 până la data de 10 decembrie 2013, data stingerii debitului principal. Totodată, s-au menținut pretențiile în sumă de 406.126,49 lei conform cererii introductive. În rejudecarea apelurilor, prin Decizia civilă nr. 107/Ap din 17 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respins apelul formulat de apelantul liceul Ș.O.I.

Rupea (fostul Centrul Bugetar nr. 1 Rupea) împotriva Sentinței civile nr. 1625 din 1 noiembrie 2011 a Tribunalului Brașov și a încheierilor din ședința publică din data de 6 septembrie 2011 și 25 octombrie 2011. Au fost respinse excepțiile privind: lipsa calității procesuale active a reclamantei, lipsa capacității de exercițiu a pârâtei liceul Ș.O.I. Rupea (fostul Centrul Bugetar nr. 1 Rupea), prematuritatea și inadmisibilitatea acțiunii pentru neefectuarea concilierii. A fost admis în parte apelul formulat de către apelanta reclamantă SC C. SA Sighișoara prin administrator judiciar H.B.R. IPURL Târgu Mureș împotriva sentinței civile menționate, pe care a modificat-o în parte în sensul că: s-a luat act de renunțarea la judecata pretențiilor în sumă de 990.507 lei și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.779.688,60 lei, reprezentând penalități de întârziere până la data de 10 decembrie 2013, data stingerii debitului principal.

Au fost păstrate restul dispozițiilor sentinței. În motivarea hotărârii, instanța de apel a reținut că investiția "Școala de Arte și Meserii" din cadrul Grupului Școlar Industrial Rupea a fost decisă și aprobată prin H.G. nr. 454/2007. Potrivit art. 5 din acest act normativ, sumele repartizate pentru această investiție din bugetul de stat către bugetele locale se transferă prin intermediul Inspectoratelor Școlare Județene, respectiv al municipiului București. În baza acestor dispoziții legale a fost încheiat contractul de lucrări din 14 noiembrie 2007 ce constituie un contract de execuție de lucrări încheiat în temeiul O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică. Acest contract, ce stă la baza pretențiilor deduse judecății, a fost încheiat între Grupul Școlar Industrial Ș.O.I.

Rupea - în calitate de autoritate contractantă (achizitor) și trei operatori economici printre care și reclamanta SC C. SA Sighișoara. În prezent, ca urmare a reorganizării unităților școlare, liceul "Ș.O.I." Rupea este succesorul în drepturi a Grupului Școlar Industrial. Obligațiile contractuale ce decurg din clauzele Contractului nr. 1331/2007 au putere de lege, conform art. 969 C. civ., între părțile contractante. Ori, în speță, are calitatea procesuală activă SC C. SA, întrucât este parte în contract în calitate de achizitor pentru partea de lucrări executată de această societate conform acordului de asociere, aspect ce nu face obiectul discuției în cadrul procesual dedus judecății. Celelalte două societăți ce au semnat contractul în calitate de achizitor au formulat acțiuni în justiție separate pentru contravaloarea unor facturi corespunzătoare lucrărilor executate de acestea.

Practica asocierii comercianților în vederea câștigării și semnării unor contracte de achiziții publice este una frecventă și pragmatică din punct de vedere comercial și este în acord cu prevederile O.G. nr. 34/2013 privind contractul de achiziții publice. Întrucât pretențiile deduse judecății privesc lucrări efectuate doar de SC C. SA, care este parte contractantă, în mod evident aceasta are calitate procesuală activă. De asemenea, calitatea procesuală pasivă aparține, potrivit O.G. nr. 34/2013 și a efectelor obligatorii ale contractului, autorității contractante care, în speță, este liceul teoretic "Ș.O.I." Rupea, iar nu Inspectoratului Județean Brașov și UAT Rupea. Acestea din urmă nu sunt părți contractante iar calitatea acestora de ordonatori secundari de credite, conform H.G.

nr. 454/2007, ar fi justificat chemarea în garanție a acestor instituții, însă nu constituie temei legal pentru calificarea obligației de plată rezultând din contractul de achiziție publică, ca fiind o obligație solidară astfel încât cererea reclamantei de a fi obligate aceste instituții în solidar la plata contravalorii lucrărilor este lipsită de temei legal, soluția instanței de fond fiind corectă din acest punct de vedere. S-a apreciat ca fiind legală soluția instanței de fond și în ceea ce privește respingerea excepției prematurității acțiunii pentru lipsa alocării fondurilor bugetare, acest aspect neconstituind un motiv care să exonereze părțile în executarea obligațiilor contractuale. În ceea ce privește excepția prematurității acțiunii, s-a reținut că potrivit art. 286 din O.U.G.

nr. 34/2006, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii, soluționarea litigiilor privind executarea unor contracte de achiziții publice are loc în condițiile art. 720 2 , art. 720 7 și art. 720 9 C. proc. civ., rezultând intenția legiuitorului de a exclude aceste litigii din sfera de aplicare a procedurii concilierii reglementată de art. 720 1 C. proc. civ.

În ceea ce privește debitul principal în sumă de 990.507 lei ce reprezintă contravaloarea facturilor din 13 octombrie 2008 și din 17 aprilie 2009 emise în baza contractului de achiziții menționat, s-a luat act de renunțarea la judecata acestor pretenții ca urmare a stingerii acestei creanțe prin compensare la data de 10 decembrie 2013. Referitor la pretențiile constând în penalități de întârziere în sumă totală de 1.779.688,60 lei s-a constatat că acestea au fost calculate și sunt datorate, conform art. 13.2 din contractul din 14 noiembrie 2007 după împlinirea temeiului contractual de 28 de zile de la data comunicării celor două facturi și până la data stingerii debitului principal (10 decembrie 2013). Prin urmare, hotărârea atacată va fi modificată în ceea ce privește cuantumul penalităților conform dispozițiilor prezentei.

Referitor la pretențiile în sumă de 406.126 lei s-a apreciat că motivele de apel invocate de către reclamantă sunt nefondate, iar soluția instanței de fond de respingere a acestora este dată în acord cu prevederile contractuale, întrucât suma de 7.256,99 lei reprezentând contravaloare energie electrică și suma de 124.387 lei reprezentând cheltuieli de șantier reprezintă cheltuieli ce nu sunt datorate de către autoritatea contractantă deoarece, prin art. 12 alin. (2) din convenția părților "costurile pentru consumul de utilități precum și cel al contoarelor sau al altor aparate de măsurat se suportă de către executant". În ceea ce privește suma de 207.902,30 lei reprezentând materiale achiziționate și deteriorate din cauza întreruperii din vina pârâtului a lucrării achiziționate, s-a reținut că prin nota de constatare din 18 iunie 2013 întocmită de Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi Brașov (dosar Înalta Curte de Casație și Justiție) în urma auditării conturilor de execuție bugetară de la UAT Rupea către liceul "Ș.O.I." Rupea s-a constatat că "cheltuielile privind materialele nepuse în operă nu se regăsesc în custodia furnizorilor de lucrări", ele fiind încorporate în lucrările efectuate în avans și care au făcut tocmai obiectul debitului principal din acțiunea dedusă judecății.

În fapt, prin procesul-verbal din 3 decembrie 2007 încheiat între autoritatea contractantă și reclamanta SC C. SA aceasta din urmă s-a obligat să păstreze în custodie o serie de materiale de construcție "până la punerea efectivă în operă". Față de data încheierii acestui proces-verbal din 3 decembrie 2007 și data întocmirii facturilor ce stau la baza pretențiilor deduse judecății 13 octombrie 2008 și 17 aprilie 2009 a rezultat că materialele date în custodie au fost puse în operă, fapt constatat și cu ocazia auditului menționat. Față de aceste considerente, în temeiul art. 272 C. proc. civ., apelul reclamantei a fost admis în parte pentru penalitățile de întârziere datorate până la stingerea debitului principal, iar apelul pârâtului liceul "Ș.O.I." Rupea a fost respins.

În termen legal, împotriva deciziei instanței de apel, atât reclamanta SC C. SA prin administrator judiciar H.B.R. I.P.U.R.L Târgu Mureș, cât și pârâtul liceul Ș.O.I. Rupea au declarat recurs. În argumentarea recursului, reclamanta a criticat decizia atacată pentru nelegalitate, susținând, în esență, că aceasta este lacunar și insuficient motivată, aspect ce echivalează cu nemotivarea acestuia, conform art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Apreciază că aspectele invocate de către instanța de apel în motivarea acestei soluții nu pot fi avute în vedere, deoarece suma de 7.256,99 lei nu constituie contravaloarea energiei electrice consumate în vederea executării de C. SA a lucrărilor prevăzute în contractul încheiat cu intimatul de rang 1, ci contravaloarea energiei electrice consumate după data sistării lucrărilor, în vederea asigurării pazei și conservării obiectivului ce face obiectul contractului în discuție, la stadiul fizic existent la data sistării lucrărilor.

Lucrările de construcții-montaj prevăzute în sarcina C. SA în baza contractului mai sus menționat au fost sistate din cauze neimputabile reclamantei, respectiv din cauza lipsei surselor de finanțare necesare pentru continuarea și finalizarea lucrărilor în termenele prevăzute în convenția încheiată între părți. Pentru aceste motive, costurile aferente asigurării pazei obiectivului în perioada cuprinsă între data sistării lucrărilor și data expirării contractului (între care se află costurile privind energia electrică în cuantum de 7.256,99 lei) nu pot fi reținute decât în sarcina intimaților-pârâți. Pe de altă parte, contrar opiniei instanței de apel, cheltuielile de șantier în valoare de 124.387 lei sunt datorate de intimatul de rangul 1 în temeiul convenției încheiate cu C. SA, deoarece aceste cheltuieli urmau a fi facturate către intimatul-pârât liceul Ș.O.I.

Astfel, în motivarea deciziei recurate, instanța nu a avut în vedere aspectele esențiale cu privire la suma de 124.387 lei suportată de C. SA cu titlu de cheltuieli de șantier. În fapt, lucrările de organizare șantier (prospecțiuni și pregătire teren, transport și amplasare barăci pentru muncitori, instalarea rețelei de energie electrică, organizarea și instalarea fluxurilor de lucru etc. - în valoare mult mai mare decât cea rămasă) au fost executate înainte de începerea lucrărilor, iar valoarea totală a fost împărțită și inclusă în valoarea facturilor emise, proporțional cu valoarea facturii raportat la valoarea întreagă a lucrării contractate. Lucrările nefiind finalizate, nu s-au emis facturi pentru întreaga valoare, astfel încât suma de 124.387,00 lei nu a putut fi cuprinsă în facturile ce urmau a fi emise până la finalizarea lucrării.

Recurenta arată că C. SA a achiziționat pentru lucrarea contractată o macara turn în valoare de 105.135.00 lei. Această macara a fost achiziționată exclusiv pentru această lucrare, ea nefiind necesară pentru alte lucrări ale societății reclamante. Din cauza întreruperii lucrărilor la primul nivel al construcției contractate, macaraua nu a fost utilizată, iar costul acesteia nu a putut fi inclusă (în limitele valorilor contractate) în facturile ce urmau a fi emise după edificarea nivelelor superioare. Cu privire la respingerea pretențiilor în cuantum de 207.902,3 lei, cu titlu de contravaloarea materialelor achiziționate și deteriorate din cauza întreruperii lucrărilor de construcții, consideră că această soluție este neîntemeiată.

Astfel, apreciază că nota de constatare din 18 iunie 2013 întocmită de Curtea de Conturi a României nu are nicio relevanță în speță, deoarece acest document a fost întocmit cu mult timp după încetarea de către C. SA a lucrărilor de construcții în baza Contractului nr. 1331/2007. Mai mult, nota de constatare din 18 iunie 2013 a Curții de Conturi a României nu a fost comunicată societății reclamante, motiv pentru care prevederile acesteia nu îi sunt opozabile și, prin urmare, nu constituie un motiv întemeiat pentru respingerea pretențiilor sus menționate. Pe de altă parte, în cuprinsul deciziei recurate, instanța nu motivează în fapt și în drept soluția de respingere a pretențiilor în cuantum de 66.580,20 lei reprezentând cheltuieli de personal (salarii) cu paza obiectivului în perioada octombrie 2008 - martie 2011, după cum au fost detaliate în cuprinsul cererii introductive.

Mai precis, în motivarea hotărârii atacate, instanța de apel nu face nicio referire cu privire la respingerea acestui capăt de cerere, fapt care reprezintă o altă încălcare a prevederilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., în conformitate cu care hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Apreciază ca fiind incident și motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., motivat de împrejurarea că Inspectoratul Școlar Județean Brașov și U.A.T. Orașul Rupea au calitate procesuală pasivă în prezenta cauză și, prin urmare, au obligația de a achita, în solidar cu intimatul-apelant liceul Ș.O.I.

Rupea, penalitățile de întârziere de 1.779.668,9 lei. Prin decizia recurată, instanța a reținut că doar liceul Ș.O.I. Rupea are calitate procesuală pasivă, nu și intimații-pârâți Inspectoratul Școlar Județean Brașov și U.A.T. Orașul Rupea. Consideră că decizia recurată este pronunțată cu greșita aplicare a prevederilor H.G. nr. 454/2007 și cu încălcarea dispozițiilor art. 105 alin. (1) și (2) din Legea nr. 1/2011, ale art. 167 alin. (2) și alin. (4) din Legea nr. 84/1995 (în vigoare la data semnării contractului de execuție de lucrări), coroborate cu dispozițiile ale art. 63 alin. (1) lit. c) și alin. (4) din Legea nr. 215/2001 și ale art. 20 și art. 21 din Legea nr. 500/2002.

Potrivit prevederilor Legii nr. 1/2011 și Legii nr. 84/1995 (în vigoare la data de 14 noiembrie 2007, data semnării Contractului de execuție de lucrări nr. 1331/2007), unitatea administrativ-teritorială în a cărei rază teritorială se află instituția de învățământ, precum și inspectoratul școlar județean în subordinea căruia se află instituția de învățământ, au obligația de a vira către intimatul liceul Ș.O.I. sumele necesare în vederea acoperirii contravalorii lucrărilor efectuate de C. SA în baza contractului de execuție de lucrări din 14 noiembrie 2007. Reclamanta solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate și, în consecință, admiterea apelului C. SA împotriva Sentinței Tribunalului Brașov nr. 1625/C din 1 noiembrie 2011, astfel cum a fost formulat și precizat, respectiv obligarea intimaților liceul Ș.O.I.

Rupea, Inspectoratul Școlar al Județului Brașov și Orașul Rupea, în solidar, la plata sumei de 1.779.668,9 lei, reprezentând penalități contractuale de întârziere calculate până la data de 10 decembrie 2013, data achitării debitului principal.

Obligarea intimaților, în solidar, la plata daunelor materiale în valoare de 406.126,49 lei, după cum urmează: - 7.256,99 lei contravaloarea energiei electrice consumate la iluminatul nocturn (în perioada octombrie 2008 - martie 2010) a obiectivului a cărui realizare s-a contractat; - 66.580,20 lei reprezentând cheltuieli de personal (salarii) cu paza obiectivului în perioada octombrie 2008 - martie 2011; - 207.902,30 lei reprezentând valoarea materialelor deteriorate din cauza sistării lucrărilor la obiectivul contractat și valoarea macaralei achiziționate exclusiv pentru a fi folosită la acel obiectiv; - 124.387,00 lei reprezentând parte din cheltuielile de organizare de șantier (aferent lucrărilor ce nu au putut fi executate din culpa pârâtei); Obligarea intimaților, în solidar, la plata unor daune-interese compensatorii în cuantum de 480.000,00 lei.

Invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., pârâtul liceul Ș.O.I. Rupea a criticat decizia recurată pentru nelegalitate, susținând, în esență, că instanța de apel, în rejudecare, nu a ținut cont de dispozitivul deciziei de casare, mai mult, nu a analizat culpa pârâtului, iar în întregul ei, a pronunțat o decizie criticabilă, nelegată, sub aspectul reținerii penalităților, mult mai mari, raportat la cuantumul debitului principal, dar și nefondată, prin respingerea excepțiilor formulate de pârât, care fie nu au fost analizate, fie au fost respinse nefondat. La data de 18 februarie 2015, recurentul-pârât liceul Ș.O.I. Rupea a transmis la dosar note scrise prin care a învederat instanței că înțelege să nu mai susțină recursul declarat în cauză.

Examinând decizia recurată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta SC C. SA prin administrator judiciar H.B.R. I.P.U.R.L. Târgu Mureș nu este fondat, motiv pentru care acesta va fi respins, pentru următoarele considerente: Art. 304 pct. 7 C. proc. civ. invocat vizează nemotivarea hotărârii, precum și motivarea contradictorie, dar decizia atacată cuprinde elementele obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., respectiv motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, motivarea fiind clară și concisă, instanța de control judiciar motivându-și hotărârea cu argumente pertinente pe aspectul situației de fapt reținute, raportat la voința părților semnatare ale contractului de lucrări din 14 noiembrie 2007, ținând cont, totodată, de îndrumările deciziei de casare.

Criticile recurentei nu susțin nici contradictorialitatea sau motivarea străină de natura pricinii, ci vizează exclusiv aspecte ce țin de modalitatea în care instanța a înțeles să-și argumenteze soluția adoptată, dar argumentele instanței se constituie într-o înlănțuire logică a faptelor și a regulilor de drept pe baza cărora s-a fundamentat soluția adoptată, decizia instanței de apel fiind legală sub aspectul prevederilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Este de necontestat că în speță pretențiile deduse judecății derivă din contractul de execuție de lucrări din 14 noiembrie 2007 încheiat în temeiul O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, între Grupul Școlar Industrial "Ș.O.I." Rupea - în calitate de autoritate contractantă (achizitor), actualmente Liceul "Ș.O.I.

Rupea - succesor în drepturi al Grupului Școlar Industrial, urmare a reorganizării unităților școlare, și trei operatori economici printre care și reclamanta SC C. SA Sighișoara. Pornind de la cadrul legal instituit de art. 969 C. civ., conform căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, este în obligația instanței de apel să examineze în mod real voința părților semnatare ale contractului încheiat, or, în cauză, în acest mod a procedat și instanța de apel. Argumentat și legal motivat, s-a reținut cu justețe că în speță SC C. SA are calitate procesuală activă, întrucât este parte în contract în calitate de achizitor pentru partea de lucrări executată de această societate, conform acordului de asociere, iar pretențiile deduse judecății privesc lucrări efectuate doar de SC C. SA, calitatea procesuală pasivă aparținând, potrivit O.G.

nr. 34/2006 autorității contractante care, în speță, este Liceul Teoretic "Ș.O.I. Rupea. Contrar susținerilor recurentei, s-a reținut în mod legal că Inspectoratului Județean Brașov și UAT Rupea nu au calitatea procesuală pasivă, întrucât calitatea lor de ordonatori secundari de credite, conform H.G. nr. 454/2007 în baza căreia a fost decisă și aprobată investiția "Școala de Arte și Meserii" din cadrul Grupului Școlar Industrial Rupea, nu constituie temei legal pentru calificarea obligației de plată rezultată din contractual de achiziție publică, ca fiind o obligație solidară, astfel cum pretinde recurenta.

Așa fiind, s-a arătat în mod corect că pretențiile constând în penalități de întârziere în sumă totală de 1.779.688,60 lei au fost calculate și sunt datorate, conform art. 13.2 din contractul din 14 noiembrie 2007 după împlinirea temeiului contractual de 28 de zile de la data comunicării celor două facturi (nr. 543/2008 și nr. 643/2009) și până la data stingerii debitului principal prin compensarea unor creanțe reciproce (10 decembrie 2013). În speță, nu se poate face abstracție de principiul esențial în dreptul civil al libertății de voință, astfel că acordul părților cu privire la contravaloarea energiei electrice și la cheltuielile de șantier fie ele chiar și în perioada întreruperii din vina pârâtului a lucrării achiziționate, nu poate fi complinit de instanța de judecată, întrucât ar presupune o încălcare a dispozițiilor art. 969 C. civ., câtă vreme părțile au convenit expres la art. 12 alin. (2) din convenția încheiată "costurile pentru consumul de utilități precum și cel al contoarelor sau al altor aparate de măsurat se suportă de către executant", respectiv de reclamanta SC C. SA.

Este de amintit că instanța de apel, ca instanță devolutivă, are plenitudine de apreciere în ceea ce privește probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunității administrării probelor în proces din perspectiva utilității, concludenței și pertinenței acestora, iar instanța de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor administrate. Din expunerea argumentelor evocate de recurenta-reclamantă rezultă cu evidență că s-au readus în discuție chestiuni de fond care depășesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.

Astfel, apelul, prin efectul său devolutiv, a permis instanței de apel să concluzioneze că în ceea ce privește suma de 207.902,30 lei reprezentând materiale achiziționate și deteriorate din cauza întreruperii din vina pârâtului a lucrării, față de data încheierii procesului-verbal din 3 decembrie 2007 prin care autoritatea contractantă s-a obligat să păstreze în custodie o serie de materiale de construcție "până la punerea efectivă în operă" și data întocmirii facturilor ce stau la baza pretențiilor deduse judecății 13 octombrie 2008 și 17 aprilie 2009 reiese că materialele date în custodie au fost puse în operă, aspect ce rezultă și din nota de constatare din 18 iunie 2013 întocmită de Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi Brașov în urma auditării conturilor de execuție bugetară de la UAT Rupea către Liceul Ș.O.I.

Rupea. În condițiile în care restabilirea situației de fapt și interpretarea probelor aflate la dosar exced competenței instanței de recurs, se impune respingerea de plano a criticilor de netemeinicie, care nu satisfac exigențele impuse de art. 304 C. proc. civ. Fără a reitera considerentele anterior expuse, se constată că niciuna dintre cele două ipoteze ale art. 304 pct. 9 C. proc. civ. (hotărârea recurată este lipsită de temei legal sau hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii) nu a fost demonstrată. Pentru rațiunile înfățișate, constatând că nu se confirmă motivele de nelegalitate instituite de pct. 7 și 9 ale art. 304 C. proc. civ., invocate de recurentă, hotărârea recurată fiind la adăpost de orice critică, în raport de argumentele evocate și cu aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta SC C. SA prin administrator judiciar H.B.R. I.P.U.R.L Târgu Mureș împotriva Deciziei civile nr. 107/Ap din 17 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, ca nefondat, menținând decizia instanței de apel ca fiind legală. Cum problema timbrajului se analizează prioritar oricăror cereri, excepții, motive de casare, Înalta Curte, conform dispozițiilor art. 137 C. proc. civ. raportat la art. 11 și 20 alin. (1) - (3) din Legea nr. 146/1997 modificată și completată și la art. 3 și 9 din O.G. nr. 32/1995, ținând cont și de dispozițiile art. 302 alin. (2) C. proc.

civ. potrivit cărora "la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru", a luat în examinare excepția netimbrării cererii de recurs formulată de pârâtul liceul Ș.O.I. Rupea și a reținut: Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice care se plătesc anticipat sau în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată. Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 "neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii", iar conform dispozițiilor art. 9 din O.G.

nr. 32/1995 privind timbrul judiciar "cererile pentru care se datorează timbru judiciar, nu vor fi primite și înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător. În cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru". Se constată că în sarcina recurentului-pârât a fost stabilită o taxă judiciară de timbru în cuantum de 10.954 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei, iar la data de 18 februarie 2015 recurentul a transmis la dosar note scrise prin care a învederat instanței că înțelege să nu mai susțină recursul declarat în cauză. Este de reținut că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei acțiuni sau căi de atac, dar și respectarea dispozițiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în fața instanței, aceasta nefiind legal învestită.

Prin urmare, constatând că prezenta cerere de recurs nu a fost timbrată anticipat, că în cauză nu operează scutirea de obligația timbrării, iar recurentul nu s-a conformat obligației de timbrare nici la acest termen de judecată, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 și va anula ca netimbrată cererea de recurs formulată de pârâtul liceul Ș.O.I. Rupea împotriva Deciziei civile nr. 107/Ap din 17 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC C. SA prin administrator judiciar H.B.R. I.P.U.R.L. Târgu Mureș împotriva Deciziei civile nr. 107/Ap din 17 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, ca nefondat. Anulează ca netimbrată cererea de recurs formulată de pârâtul liceul Ș.O.I. Rupea împotriva Deciziei civile nr. 107/Ap din 17 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2015. Procesat de GGC - NN