ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 545/2015

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 545/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Deliberând asupra

recursurilor, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1625/2011 pronunțată

de Tribunalul Brașov a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive

a pârâților Orașul Rupea și Inspectoratul Școlar al Județului Brașov, invocată

de către aceștia prin întâmpinare.

A fost admisă în

parte acțiunea promovată de către reclamanta SC C. SA Sighișoara, prin

administrator judiciar H.B.R. IPURL Târgu Mureș, în contradictoriu cu pârâtul

Centrul Bugetar nr. 1 Rupea.

A fost obligat

pârâtul să plătească reclamantei suma de 990.507,45 lei achitată cu titlu de

contravaloare facturi, suma de 816.915,36 lei cu titlu de penalități calculate

până la data de 12 aprilie 2011 și în continuare 0,1% cu titlu de penalități

calculate la debitul principal până la data achitării integrale.

Au fost respinse

restul pretențiilor.

A fost respinsă

acțiunea promovată de către reclamanta SC C. SA Sighișoara, prin administrator

judiciar H.B.R. IPURL în contradictoriu cu pârâții Orașul Rupea și

Inspectoratul Școlar al Județului Brașov, ca fiind formulată în contradictoriu

cu persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Pentru a pronunța

această soluție, tribunalul a reținut, în esență, că reclamanta SC C. SA

Sighișoara, în calitate de executant, a încheiat cu Grupul Școlar Industrial

"Ș.O.I. din Rupea, transformat ulterior în Centrul Bugetar nr. 1 Rupea, în

calitate de achizitor, contractul de lucrări nr. 1331 din 14 noiembrie 2007,

având ca obiect investiția "Școala de arte și meserii", aprobată prin

H.G. nr. 454/2007.

Reclamanta a efectuat

lucrările ce au căzut în sarcina sa, conform acordului de asociere nr. 1601 din

2 noiembrie 2007 intervenit între SC T.C. SRL Mediaș, SC C. SA Sighișoara și SC

G. SRL Mediaș și a emis periodic facturi către achizitor - pârâtul Centrul

Bugetar nr. 1 Rupea.

Reclamanta a emis factura

din 13 octombrie 2008 în valoare de 834.400,48 lei aferentă lucrărilor

efectuate în vara anului 2008, care a fost achitată numai parțial, rămânând un

rest de 575.212,48 lei neachitat.

De asemenea,

reclamanta a mai executat o serie de lucrări, pentru care a emis facturile din

17 aprilie 2009, în valoare de 415.294,97 lei și din 17 aprilie 2009 în valoare

de 109.330,32 lei, rămase neachitate până la momentul promovării prezentei

acțiuni.

Reclamanta a calculat

până la data de 12 aprilie 2011 suma de 816.915,36 lei cu titlu de penalități,

solicitând obligarea pârâtului și la plata acestora, în continuare, în cuantum

de 0,1% calculate la debitul principal până la data achitării integrale.

Împotriva acestei

sentinței, au declarat apel atât reclamanta SC C. SA, cât și pârâtul Centrul

Bugetar nr. 1 Rupea, iar prin Decizia civilă nr. 77/Ap din 13 iunie 2012 Curtea

de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de

conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins apelul declarat de apelantul

pârât Centrul Bugetar nr. 1 Rupea și a admis în parte apelurile formulate de

apelantul pârât Centrul Bugetar nr. 1 Rupea și apelanta reclamantă SC C. SA

prin administrator judiciar H.B.R. IPURL Târgu Mureș împotriva Sentinței civile

nr. 1625 din 1 noiembrie 2011 a Tribunalului Brașov, secția civilă II pe care a

schimbat-o în parte în sensul că a admis în parte acțiunea formulată de

reclamanta SC C. SA Sighișoara prin administrator judiciar H.B.R. IPURL Târgu

Mureș în contradictoriu cu pârâții Centrul Bugetar nr. 1 Rupea și Orașul Rupea

prin primar și, în consecință, a respins excepția lipsei calității procesuale

pasive a pârâtului Orașul Rupea prin Primar și a obligat pârâții să plătească

reclamantei suma de 990.507,45 lei reprezentând contravaloare facturi și suma

de 288.630 lei cu titlu de penalități calculate până la data de 12 aprilie 2011

și în continuare 0,1% cu titlu de penalități calculate la debitul principal

până la data achitării integrale.

Pentru a pronunța

această soluție, curtea de apel a reținut că obiectul cererii de chemare în

judecată îl reprezintă un litigiu de natură comercială, care își are

fundamentul juridic într-un contract de achiziție publică, supus dispozițiilor

legii speciale prevăzute de art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006, alin. (3) al art.

286 face trimitere la dispozițiile generale cuprinse în art. 720 și următoarele

C. proc. civ.

S-a reținut că pentru

soluționarea litigiilor întemeiate pe dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006, nu este

necesară îndeplinirea concilierii directe.

S-a apreciat ca fiind

neîntemeiată excepția de prematuritate a acțiunii față de lipsa alocării

bugetare a fondurilor. Prevederile art. 13.2 stipulează termenul de plată a

contravalorii lucrărilor efectuate de reclamantă în temeiul contractului de

execuție lucrări din 14 noiembrie 2007.

Plata acestor lucrări

nu este condiționată de alocarea unor resurse financiare necesare în acest

sens.

Din acordul de

asociere din 2 noiembrie 2007 rezultă că părțile semnatare au convenit să aibă

aceleași drepturi și obligații ce decurg din executarea Contractului de

execuție lucrări nr. 1331/2007.

Calitatea procesuală

pasivă a apelantului Centrul Bugetar nr. 1 este justificată prin faptul că în

calitate de autoritate contractantă, a convenit la încheierea Contractului de

execuție lucrări nr. 1331/2007, al cărui obiect îl constituia înființarea și

modernizarea unei școli de arte și meserii.

Prin actul intitulat

"protocol de colaborare" din data de 12 iunie 2009, între Ministerul

Educației, Cercetării și Tineretului și Primăria Rupea, în care Inspectoratul

Școlar are calitatea de intermediar, au fost clar definite drepturile și

obligațiile părților semnatare. La art. 4 pct. 1 se prevede că fondurile

necesare realizării obiectivelor noi de investiții, campusuri școlare și școli

de arte și meserii sunt transferate de la bugetul Ministerului Educației în

bugetele locale, prin intermediul Inspectoratului Școlar Județean.

Bugetul de venituri

și cheltuieli pentru investiție, pentru anul 2008, a fost realizat cu aprobarea

Unității Administrative Rupea.

Obiectul cererii de

chemare în judecată îl constituie doar contravaloarea facturilor nr. 543/2008

și nr. 643/2009, celelalte facturi menționate în tabelul privind calculul

penalităților, nu pot fi luate în discuție pentru că nu fac obiectul debitului

principal.

Pe de altă parte, a

fost achitată parțial contravaloarea facturii nr. 543/2008 în două etape la

date diferite, astfel încât penalitățile calculate la totalul sumei restante se

suprapune cu celelalte zile de întârziere, fiind stabilite în mod eronat.

Ca urmare, suma de

288.630 lei cu titlu de penalități, calculate până la data de 12 aprilie 2011,

vor fi datorate numai la factura nr. 646/2009 și în continuare până la data

achitării integrale a debitului. A accepta plata unor penalități în valoare de

816.915 lei și în continuare 0,1% până la achitarea integrală a debitului, s-ar

depăși valoarea debitului datorat și implicit s-ar încălca dispozițiile Legii

nr. 469/2002 art. 4 pct. 3.

Împotriva acestei

decizii, au declarat recurs reclamanta SC C. SA prin administrator judiciar

H.B.R. I.P.U.R.L. Târgu Mureș și pârâții Centrul Bugetar nr. 1 Rupea și Orașul

Rupea prin primar, iar prin Decizia nr. 3506 din 24 octombrie 2013 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, cele două recursuri au fost admise iar Decizia

nr. 77/Ap/2012 a Curții de Apel Brașov a fost casată cu trimitere a cauzei

pentru rejudecarea apelurilor, reținându-se, în esență, că în cauză nu a fost

lămurită situația de fapt privind calitatea procesuală activă a reclamantei,

având în vedere că în contractul de achiziție publică au calitate de executanți

trei societăți comerciale, sunt încheiate ulterior acte adiționale numai de

două dintre acestea, se stabilește că plățile se vor achita direct către SC

T.C.SRL și SC C. SA, sau numai către SC C. SA.

Așa fiind, nu s-a

lămurit dacă pretențiile reclamantei SC C. SA privesc numai lucrări executate

de aceasta, dacă aceasta sau numai aceasta are sau nu calitatea procesuală

activă.

În același sens nu

s-a lămurit cine anume are calitate procesuală pasivă: numai Centrul Bugetar

nr. 1 Rupea sau și Inspectoratul Școlar Județean Brașov și respectiv Orașul

Rupea.

Nu s-a lămurit

situația de fapt nici în ce privește cuantumul debitului pe care îl datorează

pârâtul Centrul Bugetar nr. 1 Rupea și respectiv al penalităților datorate de

acesta și nu s-a stabilit care este culpa acestuia în neachitarea sumelor

pretinse de reclamantă.

În timpul rejudecării

apelurilor reclamanta SC C. SA a formulat o precizare a câtimii pretențiilor

deduse judecății în sensul că renunță la judecata debitului principal în sumă

de 990.507,45 lei ca urmare a stingerii acestei datorii prin compensarea unor

creanțe reciproce.

Reclamanta și-a

precizat cuantumul penalităților la suma de 1.779.688,60 lei din care suma de

816.915,36 lei reprezintă penalități până la data de 12 aprilie 2011 iar suma

de 962.773,24 lei reprezintă penalități din 13 aprilie 2011 până la data de 10

decembrie 2013, data stingerii debitului principal. Totodată, s-au menținut

pretențiile în sumă de 406.126,49 lei conform cererii introductive.

În rejudecarea

apelurilor, prin Decizia civilă nr. 107/Ap din 17 martie 2014 pronunțată de

Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,

de conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respins apelul formulat de

apelantul liceul Ș.O.I. Rupea (fostul Centrul Bugetar nr. 1 Rupea) împotriva

Sentinței civile nr. 1625 din 1 noiembrie 2011 a Tribunalului Brașov și a

încheierilor din ședința publică din data de 6 septembrie 2011 și 25 octombrie

2011.

Au fost respinse

excepțiile privind: lipsa calității procesuale active a reclamantei, lipsa

capacității de exercițiu a pârâtei liceul Ș.O.I. Rupea (fostul Centrul Bugetar

nr. 1 Rupea), prematuritatea și inadmisibilitatea acțiunii pentru neefectuarea

concilierii.

A fost admis în parte

apelul formulat de către apelanta reclamantă SC C. SA Sighișoara prin

administrator judiciar H.B.R. IPURL Târgu Mureș împotriva sentinței civile

menționate, pe care a modificat-o în parte în sensul că: s-a luat act de

renunțarea la judecata pretențiilor în sumă de 990.507 lei și a fost obligat

pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.779.688,60 lei, reprezentând

penalități de întârziere până la data de 10 decembrie 2013, data stingerii

debitului principal.

Au fost păstrate

restul dispozițiilor sentinței.

În motivarea

hotărârii, instanța de apel a reținut că investiția "Școala de Arte și

Meserii" din cadrul Grupului Școlar Industrial Rupea a fost decisă și

aprobată prin H.G. nr. 454/2007. Potrivit art. 5 din acest act normativ, sumele

repartizate pentru această investiție din bugetul de stat către bugetele locale

se transferă prin intermediul Inspectoratelor Școlare Județene, respectiv al

municipiului București.

În baza acestor

dispoziții legale a fost încheiat contractul de lucrări din 14 noiembrie 2007

ce constituie un contract de execuție de lucrări încheiat în temeiul O.U.G. nr.

34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică. Acest contract,

ce stă la baza pretențiilor deduse judecății, a fost încheiat între Grupul Școlar

Industrial Ș.O.I. Rupea - în calitate de autoritate contractantă (achizitor) și

trei operatori economici printre care și reclamanta SC C. SA Sighișoara.

În prezent, ca urmare

a reorganizării unităților școlare, liceul "Ș.O.I." Rupea este

succesorul în drepturi a Grupului Școlar Industrial.

Obligațiile

contractuale ce decurg din clauzele Contractului nr. 1331/2007 au putere de

lege, conform art. 969 C. civ., între părțile contractante. Ori, în speță, are

calitatea procesuală activă SC C. SA, întrucât este parte în contract în

calitate de achizitor pentru partea de lucrări executată de această societate

conform acordului de asociere, aspect ce nu face obiectul discuției în cadrul

procesual dedus judecății. Celelalte două societăți ce au semnat contractul în

calitate de achizitor au formulat acțiuni în justiție separate pentru

contravaloarea unor facturi corespunzătoare lucrărilor executate de acestea.

Practica asocierii comercianților în vederea câștigării și semnării unor

contracte de achiziții publice este una frecventă și pragmatică din punct de

vedere comercial și este în acord cu prevederile O.G. nr. 34/2013 privind

contractul de achiziții publice. Întrucât pretențiile deduse judecății privesc

lucrări efectuate doar de SC C. SA, care este parte contractantă, în mod

evident aceasta are calitate procesuală activă.

De asemenea,

calitatea procesuală pasivă aparține, potrivit O.G. nr. 34/2013 și a efectelor

obligatorii ale contractului, autorității contractante care, în speță, este

liceul teoretic "Ș.O.I." Rupea, iar nu Inspectoratului Județean

Brașov și UAT Rupea. Acestea din urmă nu sunt părți contractante iar calitatea

acestora de ordonatori secundari de credite, conform H.G. nr. 454/2007, ar fi

justificat chemarea în garanție a acestor instituții, însă nu constituie temei

legal pentru calificarea obligației de plată rezultând din contractul de

achiziție publică, ca fiind o obligație solidară astfel încât cererea

reclamantei de a fi obligate aceste instituții în solidar la plata

contravalorii lucrărilor este lipsită de temei legal, soluția instanței de fond

fiind corectă din acest punct de vedere.

S-a apreciat ca fiind

legală soluția instanței de fond și în ceea ce privește respingerea excepției

prematurității acțiunii pentru lipsa alocării fondurilor bugetare, acest aspect

neconstituind un motiv care să exonereze părțile în executarea obligațiilor

contractuale.

În ceea ce privește

excepția prematurității acțiunii, s-a reținut că potrivit art. 286 din O.U.G.

nr. 34/2006, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii, soluționarea

litigiilor privind executarea unor contracte de achiziții publice are loc în

condițiile art. 720

2

, art. 720

7

și art. 720

9

C. proc. civ., rezultând intenția legiuitorului de a exclude aceste litigii din

sfera de aplicare a procedurii concilierii reglementată de art. 720

1

C. proc. civ.

În ceea ce privește

debitul principal în sumă de 990.507 lei ce reprezintă contravaloarea

facturilor din 13 octombrie 2008 și din 17 aprilie 2009 emise în baza

contractului de achiziții menționat, s-a luat act de renunțarea la judecata

acestor pretenții ca urmare a stingerii acestei creanțe prin compensare la data

de 10 decembrie 2013.

Referitor la

pretențiile constând în penalități de întârziere în sumă totală de 1.779.688,60

lei s-a constatat că acestea au fost calculate și sunt datorate, conform art.

13.2 din contractul din 14 noiembrie 2007 după împlinirea temeiului contractual

de 28 de zile de la data comunicării celor două facturi și până la data

stingerii debitului principal (10 decembrie 2013). Prin urmare, hotărârea

atacată va fi modificată în ceea ce privește cuantumul penalităților conform

dispozițiilor prezentei.

Referitor la

pretențiile în sumă de 406.126 lei s-a apreciat că motivele de apel invocate de

către reclamantă sunt nefondate, iar soluția instanței de fond de respingere a

acestora este dată în acord cu prevederile contractuale, întrucât suma de

7.256,99 lei reprezentând contravaloare energie electrică și suma de 124.387

lei reprezentând cheltuieli de șantier reprezintă cheltuieli ce nu sunt

datorate de către autoritatea contractantă deoarece, prin art. 12 alin. (2) din

convenția părților "costurile pentru consumul de utilități precum și cel

al contoarelor sau al altor aparate de măsurat se suportă de către

executant".

În ceea ce privește

suma de 207.902,30 lei reprezentând materiale achiziționate și deteriorate din

cauza întreruperii din vina pârâtului a lucrării achiziționate, s-a reținut că

prin nota de constatare din 18 iunie 2013 întocmită de Curtea de Conturi a

României, Camera de Conturi Brașov (dosar Înalta Curte de Casație și Justiție)

în urma auditării conturilor de execuție bugetară de la UAT Rupea către liceul

"Ș.O.I." Rupea s-a constatat că "cheltuielile privind

materialele nepuse în operă nu se regăsesc în custodia furnizorilor de

lucrări", ele fiind încorporate în lucrările efectuate în avans și care au

făcut tocmai obiectul debitului principal din acțiunea dedusă judecății.

În fapt, prin

procesul-verbal din 3 decembrie 2007 încheiat între autoritatea contractantă și

reclamanta SC C. SA aceasta din urmă s-a obligat să păstreze în custodie o

serie de materiale de construcție "până la punerea efectivă în

operă". Față de data încheierii acestui proces-verbal din 3 decembrie 2007

și data întocmirii facturilor ce stau la baza pretențiilor deduse judecății 13

octombrie 2008 și 17 aprilie 2009 a rezultat că materialele date în custodie au

fost puse în operă, fapt constatat și cu ocazia auditului menționat.

Față de aceste

considerente, în temeiul art. 272 C. proc. civ., apelul reclamantei a fost

admis în parte pentru penalitățile de întârziere datorate până la stingerea

debitului principal, iar apelul pârâtului liceul "Ș.O.I." Rupea a

fost respins.

În termen legal,

împotriva deciziei instanței de apel, atât reclamanta SC C. SA prin administrator

judiciar H.B.R. I.P.U.R.L Târgu Mureș, cât și pârâtul liceul Ș.O.I. Rupea au

declarat recurs.

În argumentarea

recursului, reclamanta a criticat decizia atacată pentru nelegalitate,

susținând, în esență, că aceasta este lacunar și insuficient motivată, aspect

ce echivalează cu nemotivarea acestuia, conform art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Apreciază că

aspectele invocate de către instanța de apel în motivarea acestei soluții nu

pot fi avute în vedere, deoarece suma de 7.256,99 lei nu constituie contravaloarea

energiei electrice consumate în vederea executării de C. SA a lucrărilor

prevăzute în contractul încheiat cu intimatul de rang 1, ci contravaloarea

energiei electrice consumate după data sistării lucrărilor, în vederea

asigurării pazei și conservării obiectivului ce face obiectul contractului în

discuție, la stadiul fizic existent la data sistării lucrărilor.

Lucrările de

construcții-montaj prevăzute în sarcina C. SA în baza contractului mai sus

menționat au fost sistate din cauze neimputabile reclamantei, respectiv din

cauza lipsei surselor de finanțare necesare pentru continuarea și finalizarea

lucrărilor în termenele prevăzute în convenția încheiată între părți. Pentru

aceste motive, costurile aferente asigurării pazei obiectivului în perioada cuprinsă

între data sistării lucrărilor și data expirării contractului (între care se

află costurile privind energia electrică în cuantum de 7.256,99 lei) nu pot fi

reținute decât în sarcina intimaților-pârâți.

Pe de altă parte,

contrar opiniei instanței de apel, cheltuielile de șantier în valoare de

124.387 lei sunt datorate de intimatul de rangul 1 în temeiul convenției

încheiate cu C. SA, deoarece aceste cheltuieli urmau a fi facturate către

intimatul-pârât liceul Ș.O.I.

Astfel, în motivarea

deciziei recurate, instanța nu a avut în vedere aspectele esențiale cu privire

la suma de 124.387 lei suportată de C. SA cu titlu de cheltuieli de șantier.

În fapt, lucrările de

organizare șantier (prospecțiuni și pregătire teren, transport și amplasare

barăci pentru muncitori, instalarea rețelei de energie electrică, organizarea

și instalarea fluxurilor de lucru etc. - în valoare mult mai mare decât cea

rămasă) au fost executate înainte de începerea lucrărilor, iar valoarea totală

a fost împărțită și inclusă în valoarea facturilor emise, proporțional cu

valoarea facturii raportat la valoarea întreagă a lucrării contractate.

Lucrările nefiind finalizate, nu s-au emis facturi pentru întreaga valoare,

astfel încât suma de 124.387,00 lei nu a putut fi cuprinsă în facturile ce urmau

a fi emise până la finalizarea lucrării.

Recurenta arată că C.

SA a achiziționat pentru lucrarea contractată o macara turn în valoare de

105.135.00 lei. Această macara a fost achiziționată exclusiv pentru această

lucrare, ea nefiind necesară pentru alte lucrări ale societății reclamante. Din

cauza întreruperii lucrărilor la primul nivel al construcției contractate,

macaraua nu a fost utilizată, iar costul acesteia nu a putut fi inclusă (în

limitele valorilor contractate) în facturile ce urmau a fi emise după

edificarea nivelelor superioare.

Cu privire la

respingerea pretențiilor în cuantum de 207.902,3 lei, cu titlu de

contravaloarea materialelor achiziționate și deteriorate din cauza întreruperii

lucrărilor de construcții, consideră că această soluție este neîntemeiată.

Astfel, apreciază că nota de constatare din 18 iunie 2013 întocmită de Curtea

de Conturi a României nu are nicio relevanță în speță, deoarece acest document

a fost întocmit cu mult timp după încetarea de către C. SA a lucrărilor de construcții

în baza Contractului nr. 1331/2007.

Mai mult, nota de

constatare din 18 iunie 2013 a Curții de Conturi a României nu a fost

comunicată societății reclamante, motiv pentru care prevederile acesteia nu îi

sunt opozabile și, prin urmare, nu constituie un motiv întemeiat pentru

respingerea pretențiilor sus menționate.

Pe de altă parte, în

cuprinsul deciziei recurate, instanța nu motivează în fapt și în drept soluția

de respingere a pretențiilor în cuantum de 66.580,20 lei reprezentând

cheltuieli de personal (salarii) cu paza obiectivului în perioada octombrie

2008 - martie 2011, după cum au fost detaliate în cuprinsul cererii

introductive. Mai precis, în motivarea hotărârii atacate, instanța de apel nu

face nicio referire cu privire la respingerea acestui capăt de cerere, fapt

care reprezintă o altă încălcare a prevederilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ.,

în conformitate cu care hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde motivele

de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru

care s-au înlăturat cererile părților.

Apreciază ca fiind

incident și motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc.

civ., motivat de împrejurarea că Inspectoratul Școlar Județean Brașov și U.A.T.

Orașul Rupea au calitate procesuală pasivă în prezenta cauză și, prin urmare,

au obligația de a achita, în solidar cu intimatul-apelant liceul Ș.O.I. Rupea,

penalitățile de întârziere de 1.779.668,9 lei.

Prin decizia

recurată, instanța a reținut că doar liceul Ș.O.I. Rupea are calitate procesuală

pasivă, nu și intimații-pârâți Inspectoratul Școlar Județean Brașov și U.A.T.

Orașul Rupea.

Consideră că decizia

recurată este pronunțată cu greșita aplicare a prevederilor H.G. nr. 454/2007

și cu încălcarea dispozițiilor art. 105 alin. (1) și (2) din Legea nr. 1/2011,

ale art. 167 alin. (2) și alin. (4) din Legea nr. 84/1995 (în vigoare la data

semnării contractului de execuție de lucrări), coroborate cu dispozițiile ale

art. 63 alin. (1) lit. c) și alin. (4) din Legea nr. 215/2001 și ale art. 20 și

art. 21 din Legea nr. 500/2002.

Potrivit prevederilor

Legii nr. 1/2011 și Legii nr. 84/1995 (în vigoare la data de 14 noiembrie 2007,

data semnării Contractului de execuție de lucrări nr. 1331/2007), unitatea

administrativ-teritorială în a cărei rază teritorială se află instituția de

învățământ, precum și inspectoratul școlar județean în subordinea căruia se

află instituția de învățământ, au obligația de a vira către intimatul liceul

Ș.O.I. sumele necesare în vederea acoperirii contravalorii lucrărilor efectuate

de C. SA în baza contractului de execuție de lucrări din 14 noiembrie 2007.

Reclamanta solicită

admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate și, în

consecință, admiterea apelului C. SA împotriva Sentinței Tribunalului Brașov

nr. 1625/C din 1 noiembrie 2011, astfel cum a fost formulat și precizat,

respectiv obligarea intimaților liceul Ș.O.I. Rupea, Inspectoratul Școlar al

Județului Brașov și Orașul Rupea, în solidar, la plata sumei de 1.779.668,9

lei, reprezentând penalități contractuale de întârziere calculate până la data

de 10 decembrie 2013, data achitării debitului principal.

Obligarea

intimaților, în solidar, la plata daunelor materiale în valoare de 406.126,49

lei, după cum urmează:

- 7.256,99 lei

contravaloarea energiei electrice consumate la iluminatul nocturn (în perioada

octombrie 2008 - martie 2010) a obiectivului a cărui realizare s-a contractat;

- 66.580,20 lei

reprezentând cheltuieli de personal (salarii) cu paza obiectivului în perioada

octombrie 2008 - martie 2011;

- 207.902,30 lei

reprezentând valoarea materialelor deteriorate din cauza sistării lucrărilor la

obiectivul contractat și valoarea macaralei achiziționate exclusiv pentru a fi

folosită la acel obiectiv;

- 124.387,00 lei

reprezentând parte din cheltuielile de organizare de șantier (aferent

lucrărilor ce nu au putut fi executate din culpa pârâtei);

Obligarea

intimaților, în solidar, la plata unor daune-interese compensatorii în cuantum

de 480.000,00 lei.

Invocând în drept

dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., pârâtul liceul Ș.O.I. Rupea a

criticat decizia recurată pentru nelegalitate, susținând, în esență, că

instanța de apel, în rejudecare, nu a ținut cont de dispozitivul deciziei de

casare, mai mult, nu a analizat culpa pârâtului, iar în întregul ei, a

pronunțat o decizie criticabilă, nelegată, sub aspectul reținerii

penalităților, mult mai mari, raportat la cuantumul debitului principal, dar și

nefondată, prin respingerea excepțiilor formulate de pârât, care fie nu au fost

analizate, fie au fost respinse nefondat.

La data de 18

februarie 2015, recurentul-pârât liceul Ș.O.I. Rupea a transmis la dosar note

scrise prin care a învederat instanței că înțelege să nu mai susțină recursul

declarat în cauză.

Examinând decizia

recurată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile

formulate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul

declarat de reclamanta SC C. SA prin administrator judiciar H.B.R. I.P.U.R.L.

Târgu Mureș nu este fondat, motiv pentru care acesta va fi respins, pentru

următoarele considerente:

Art. 304 pct. 7 C.

proc. civ. invocat vizează nemotivarea hotărârii, precum și motivarea

contradictorie, dar decizia atacată cuprinde elementele obligatorii prevăzute

de dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., respectiv motivele de

fapt și de drept care au format convingerea instanței, motivarea fiind clară și

concisă, instanța de control judiciar motivându-și hotărârea cu argumente

pertinente pe aspectul situației de fapt reținute, raportat la voința părților

semnatare ale contractului de lucrări din 14 noiembrie 2007, ținând cont,

totodată, de îndrumările deciziei de casare.

Criticile recurentei

nu susțin nici contradictorialitatea sau motivarea străină de natura pricinii,

ci vizează exclusiv aspecte ce țin de modalitatea în care instanța a înțeles

să-și argumenteze soluția adoptată, dar argumentele instanței se constituie

într-o înlănțuire logică a faptelor și a regulilor de drept pe baza cărora s-a

fundamentat soluția adoptată, decizia instanței de apel fiind legală sub

aspectul prevederilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Este de necontestat

că în speță pretențiile deduse judecății derivă din contractul de execuție de

lucrări din 14 noiembrie 2007 încheiat în temeiul O.U.G. nr. 34/2006 privind

atribuirea contractelor de achiziție publică, între Grupul Școlar Industrial

"Ș.O.I." Rupea - în calitate de autoritate contractantă (achizitor),

actualmente Liceul "Ș.O.I. Rupea - succesor în drepturi al Grupului Școlar

Industrial, urmare a reorganizării unităților școlare, și trei operatori

economici printre care și reclamanta SC C. SA Sighișoara.

Pornind de la cadrul

legal instituit de art. 969 C. civ., conform căruia convențiile legal făcute au

putere de lege între părțile contractante, este în obligația instanței de apel

să examineze în mod real voința părților semnatare ale contractului încheiat,

or, în cauză, în acest mod a procedat și instanța de apel.

Argumentat și legal

motivat, s-a reținut cu justețe că în speță SC C. SA are calitate procesuală

activă, întrucât este parte în contract în calitate de achizitor pentru partea

de lucrări executată de această societate, conform acordului de asociere, iar

pretențiile deduse judecății privesc lucrări efectuate doar de SC C. SA,

calitatea procesuală pasivă aparținând, potrivit O.G. nr. 34/2006 autorității

contractante care, în speță, este Liceul Teoretic "Ș.O.I. Rupea.

Contrar susținerilor

recurentei, s-a reținut în mod legal că Inspectoratului Județean Brașov și UAT

Rupea nu au calitatea procesuală pasivă, întrucât calitatea lor de ordonatori

secundari de credite, conform H.G. nr. 454/2007 în baza căreia a fost decisă și

aprobată investiția "Școala de Arte și Meserii" din cadrul Grupului

Școlar Industrial Rupea, nu constituie temei legal pentru calificarea obligației

de plată rezultată din contractual de achiziție publică, ca fiind o obligație

solidară, astfel cum pretinde recurenta.

Așa fiind, s-a arătat

în mod corect că pretențiile constând în penalități de întârziere în sumă

totală de 1.779.688,60 lei au fost calculate și sunt datorate, conform art.

13.2 din contractul din 14 noiembrie 2007 după împlinirea temeiului contractual

de 28 de zile de la data comunicării celor două facturi (nr. 543/2008 și nr.

643/2009) și până la data stingerii debitului principal prin compensarea unor

creanțe reciproce (10 decembrie 2013).

În speță, nu se poate

face abstracție de principiul esențial în dreptul civil al libertății de

voință, astfel că acordul părților cu privire la contravaloarea energiei

electrice și la cheltuielile de șantier fie ele chiar și în perioada

întreruperii din vina pârâtului a lucrării achiziționate, nu poate fi complinit

de instanța de judecată, întrucât ar presupune o încălcare a dispozițiilor art.

969 C. civ., câtă vreme părțile au convenit expres la art. 12 alin. (2) din

convenția încheiată "costurile pentru consumul de utilități precum și cel

al contoarelor sau al altor aparate de măsurat se suportă de către

executant", respectiv de reclamanta SC C. SA.

Este de amintit că

instanța de apel, ca instanță devolutivă, are plenitudine de apreciere în ceea

ce privește probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra

oportunității administrării probelor în proces din perspectiva utilității,

concludenței și pertinenței acestora, iar instanța de recurs nu poate să

procedeze la reinterpretarea probelor administrate.

Din expunerea

argumentelor evocate de recurenta-reclamantă rezultă cu evidență că s-au readus

în discuție chestiuni de fond care depășesc sfera de analiză a motivelor de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.

Astfel, apelul, prin

efectul său devolutiv, a permis instanței de apel să concluzioneze că în ceea

ce privește suma de 207.902,30 lei reprezentând materiale achiziționate și

deteriorate din cauza întreruperii din vina pârâtului a lucrării, față de data

încheierii procesului-verbal din 3 decembrie 2007 prin care autoritatea

contractantă s-a obligat să păstreze în custodie o serie de materiale de

construcție "până la punerea efectivă în operă" și data întocmirii facturilor

ce stau la baza pretențiilor deduse judecății 13 octombrie 2008 și 17 aprilie

2009 reiese că materialele date în custodie au fost puse în operă, aspect ce

rezultă și din nota de constatare din 18 iunie 2013 întocmită de Curtea de

Conturi a României, Camera de Conturi Brașov în urma auditării conturilor de

execuție bugetară de la UAT Rupea către Liceul Ș.O.I. Rupea.

În condițiile în care

restabilirea situației de fapt și interpretarea probelor aflate la dosar exced

competenței instanței de recurs, se impune respingerea de plano a criticilor de

netemeinicie, care nu satisfac exigențele impuse de art. 304 C. proc. civ.

Fără a reitera

considerentele anterior expuse, se constată că niciuna dintre cele două ipoteze

ale art. 304 pct. 9 C. proc. civ. (hotărârea recurată este lipsită de temei

legal sau hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a

legii) nu a fost demonstrată.

Pentru rațiunile

înfățișate, constatând că nu se confirmă motivele de nelegalitate instituite de

pct. 7 și 9 ale art. 304 C. proc. civ., invocate de recurentă, hotărârea

recurată fiind la adăpost de orice critică, în raport de argumentele evocate și

cu aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge recursul declarat de reclamanta SC C. SA prin administrator judiciar

H.B.R. I.P.U.R.L Târgu Mureș împotriva Deciziei civile nr. 107/Ap din 17 martie

2014 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, ca nefondat,

menținând decizia instanței de apel ca fiind legală.

Cum problema

timbrajului se analizează prioritar oricăror cereri, excepții, motive de

casare, Înalta Curte, conform dispozițiilor art. 137 C. proc. civ. raportat la

art. 11 și 20 alin. (1) - (3) din Legea nr. 146/1997 modificată și completată

și la art. 3 și 9 din O.G. nr. 32/1995, ținând cont și de dispozițiile art. 302

alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora "la cererea de recurs se va atașa

dovada achitării taxei de timbru", a luat în examinare excepția

netimbrării cererii de recurs formulată de pârâtul liceul Ș.O.I. Rupea și a

reținut:

Prin art. 1 din Legea

nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul

potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești

sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe

datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice care se

plătesc anticipat sau în mod excepțional, până la termenul stabilit de

instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit art. 20

alin. (3) din Legea nr. 146/1997 "neîndeplinirea obligației de plată până

la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii",

iar conform dispozițiilor art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar

"cererile pentru care se datorează timbru judiciar, nu vor fi primite și

înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător. În cazul nerespectării

dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale în

vigoare referitoare la taxa de timbru".

Se constată că în

sarcina recurentului-pârât a fost stabilită o taxă judiciară de timbru în

cuantum de 10.954 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei, iar la data de 18

februarie 2015 recurentul a transmis la dosar note scrise prin care a învederat

instanței că înțelege să nu mai susțină recursul declarat în cauză.

Este de reținut că

accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu

promovarea unei acțiuni sau căi de atac, dar și respectarea dispozițiilor imperative

vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la

analiza cererilor formulate în fața instanței, aceasta nefiind legal învestită.

Prin urmare,

constatând că prezenta cerere de recurs nu a fost timbrată anticipat, că în

cauză nu operează scutirea de obligația timbrării, iar recurentul nu s-a

conformat obligației de timbrare nici la acest termen de judecată, Înalta Curte

urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr.

146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de

aplicare a legii și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 și va anula ca netimbrată

cererea de recurs formulată de pârâtul liceul Ș.O.I. Rupea împotriva Deciziei

civile nr. 107/Ap din 17 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Brașov,

secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și

asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta SC C. SA prin administrator judiciar H.B.R. I.P.U.R.L.

Târgu Mureș împotriva Deciziei civile nr. 107/Ap din 17 martie 2014 pronunțată

de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, ca nefondat.

Anulează ca

netimbrată cererea de recurs formulată de pârâtul liceul Ș.O.I. Rupea împotriva

Deciziei civile nr. 107/Ap din 17 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel

Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de

muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 februarie 2015.

Procesat

de GGC - NN