ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 545/2015
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 545/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Deliberând asupra
recursurilor, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1625/2011 pronunțată
de Tribunalul Brașov a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive
a pârâților Orașul Rupea și Inspectoratul Școlar al Județului Brașov, invocată
de către aceștia prin întâmpinare.
A fost admisă în
parte acțiunea promovată de către reclamanta SC C. SA Sighișoara, prin
administrator judiciar H.B.R. IPURL Târgu Mureș, în contradictoriu cu pârâtul
Centrul Bugetar nr. 1 Rupea.
A fost obligat
pârâtul să plătească reclamantei suma de 990.507,45 lei achitată cu titlu de
contravaloare facturi, suma de 816.915,36 lei cu titlu de penalități calculate
până la data de 12 aprilie 2011 și în continuare 0,1% cu titlu de penalități
calculate la debitul principal până la data achitării integrale.
Au fost respinse
restul pretențiilor.
A fost respinsă
acțiunea promovată de către reclamanta SC C. SA Sighișoara, prin administrator
judiciar H.B.R. IPURL în contradictoriu cu pârâții Orașul Rupea și
Inspectoratul Școlar al Județului Brașov, ca fiind formulată în contradictoriu
cu persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța
această soluție, tribunalul a reținut, în esență, că reclamanta SC C. SA
Sighișoara, în calitate de executant, a încheiat cu Grupul Școlar Industrial
"Ș.O.I. din Rupea, transformat ulterior în Centrul Bugetar nr. 1 Rupea, în
calitate de achizitor, contractul de lucrări nr. 1331 din 14 noiembrie 2007,
având ca obiect investiția "Școala de arte și meserii", aprobată prin
H.G. nr. 454/2007.
Reclamanta a efectuat
lucrările ce au căzut în sarcina sa, conform acordului de asociere nr. 1601 din
2 noiembrie 2007 intervenit între SC T.C. SRL Mediaș, SC C. SA Sighișoara și SC
G. SRL Mediaș și a emis periodic facturi către achizitor - pârâtul Centrul
Bugetar nr. 1 Rupea.
Reclamanta a emis factura
din 13 octombrie 2008 în valoare de 834.400,48 lei aferentă lucrărilor
efectuate în vara anului 2008, care a fost achitată numai parțial, rămânând un
rest de 575.212,48 lei neachitat.
De asemenea,
reclamanta a mai executat o serie de lucrări, pentru care a emis facturile din
17 aprilie 2009, în valoare de 415.294,97 lei și din 17 aprilie 2009 în valoare
de 109.330,32 lei, rămase neachitate până la momentul promovării prezentei
acțiuni.
Reclamanta a calculat
până la data de 12 aprilie 2011 suma de 816.915,36 lei cu titlu de penalități,
solicitând obligarea pârâtului și la plata acestora, în continuare, în cuantum
de 0,1% calculate la debitul principal până la data achitării integrale.
Împotriva acestei
sentinței, au declarat apel atât reclamanta SC C. SA, cât și pârâtul Centrul
Bugetar nr. 1 Rupea, iar prin Decizia civilă nr. 77/Ap din 13 iunie 2012 Curtea
de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de
conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins apelul declarat de apelantul
pârât Centrul Bugetar nr. 1 Rupea și a admis în parte apelurile formulate de
apelantul pârât Centrul Bugetar nr. 1 Rupea și apelanta reclamantă SC C. SA
prin administrator judiciar H.B.R. IPURL Târgu Mureș împotriva Sentinței civile
nr. 1625 din 1 noiembrie 2011 a Tribunalului Brașov, secția civilă II pe care a
schimbat-o în parte în sensul că a admis în parte acțiunea formulată de
reclamanta SC C. SA Sighișoara prin administrator judiciar H.B.R. IPURL Târgu
Mureș în contradictoriu cu pârâții Centrul Bugetar nr. 1 Rupea și Orașul Rupea
prin primar și, în consecință, a respins excepția lipsei calității procesuale
pasive a pârâtului Orașul Rupea prin Primar și a obligat pârâții să plătească
reclamantei suma de 990.507,45 lei reprezentând contravaloare facturi și suma
de 288.630 lei cu titlu de penalități calculate până la data de 12 aprilie 2011
și în continuare 0,1% cu titlu de penalități calculate la debitul principal
până la data achitării integrale.
Pentru a pronunța
această soluție, curtea de apel a reținut că obiectul cererii de chemare în
judecată îl reprezintă un litigiu de natură comercială, care își are
fundamentul juridic într-un contract de achiziție publică, supus dispozițiilor
legii speciale prevăzute de art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006, alin. (3) al art.
286 face trimitere la dispozițiile generale cuprinse în art. 720 și următoarele
C. proc. civ.
S-a reținut că pentru
soluționarea litigiilor întemeiate pe dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006, nu este
necesară îndeplinirea concilierii directe.
S-a apreciat ca fiind
neîntemeiată excepția de prematuritate a acțiunii față de lipsa alocării
bugetare a fondurilor. Prevederile art. 13.2 stipulează termenul de plată a
contravalorii lucrărilor efectuate de reclamantă în temeiul contractului de
execuție lucrări din 14 noiembrie 2007.
Plata acestor lucrări
nu este condiționată de alocarea unor resurse financiare necesare în acest
sens.
Din acordul de
asociere din 2 noiembrie 2007 rezultă că părțile semnatare au convenit să aibă
aceleași drepturi și obligații ce decurg din executarea Contractului de
execuție lucrări nr. 1331/2007.
Calitatea procesuală
pasivă a apelantului Centrul Bugetar nr. 1 este justificată prin faptul că în
calitate de autoritate contractantă, a convenit la încheierea Contractului de
execuție lucrări nr. 1331/2007, al cărui obiect îl constituia înființarea și
modernizarea unei școli de arte și meserii.
Prin actul intitulat
"protocol de colaborare" din data de 12 iunie 2009, între Ministerul
Educației, Cercetării și Tineretului și Primăria Rupea, în care Inspectoratul
Școlar are calitatea de intermediar, au fost clar definite drepturile și
obligațiile părților semnatare. La art. 4 pct. 1 se prevede că fondurile
necesare realizării obiectivelor noi de investiții, campusuri școlare și școli
de arte și meserii sunt transferate de la bugetul Ministerului Educației în
bugetele locale, prin intermediul Inspectoratului Școlar Județean.
Bugetul de venituri
și cheltuieli pentru investiție, pentru anul 2008, a fost realizat cu aprobarea
Unității Administrative Rupea.
Obiectul cererii de
chemare în judecată îl constituie doar contravaloarea facturilor nr. 543/2008
și nr. 643/2009, celelalte facturi menționate în tabelul privind calculul
penalităților, nu pot fi luate în discuție pentru că nu fac obiectul debitului
principal.
Pe de altă parte, a
fost achitată parțial contravaloarea facturii nr. 543/2008 în două etape la
date diferite, astfel încât penalitățile calculate la totalul sumei restante se
suprapune cu celelalte zile de întârziere, fiind stabilite în mod eronat.
Ca urmare, suma de
288.630 lei cu titlu de penalități, calculate până la data de 12 aprilie 2011,
vor fi datorate numai la factura nr. 646/2009 și în continuare până la data
achitării integrale a debitului. A accepta plata unor penalități în valoare de
816.915 lei și în continuare 0,1% până la achitarea integrală a debitului, s-ar
depăși valoarea debitului datorat și implicit s-ar încălca dispozițiile Legii
nr. 469/2002 art. 4 pct. 3.
Împotriva acestei
decizii, au declarat recurs reclamanta SC C. SA prin administrator judiciar
H.B.R. I.P.U.R.L. Târgu Mureș și pârâții Centrul Bugetar nr. 1 Rupea și Orașul
Rupea prin primar, iar prin Decizia nr. 3506 din 24 octombrie 2013 a Înaltei
Curți de Casație și Justiție, cele două recursuri au fost admise iar Decizia
nr. 77/Ap/2012 a Curții de Apel Brașov a fost casată cu trimitere a cauzei
pentru rejudecarea apelurilor, reținându-se, în esență, că în cauză nu a fost
lămurită situația de fapt privind calitatea procesuală activă a reclamantei,
având în vedere că în contractul de achiziție publică au calitate de executanți
trei societăți comerciale, sunt încheiate ulterior acte adiționale numai de
două dintre acestea, se stabilește că plățile se vor achita direct către SC
T.C.SRL și SC C. SA, sau numai către SC C. SA.
Așa fiind, nu s-a
lămurit dacă pretențiile reclamantei SC C. SA privesc numai lucrări executate
de aceasta, dacă aceasta sau numai aceasta are sau nu calitatea procesuală
activă.
În același sens nu
s-a lămurit cine anume are calitate procesuală pasivă: numai Centrul Bugetar
nr. 1 Rupea sau și Inspectoratul Școlar Județean Brașov și respectiv Orașul
Rupea.
Nu s-a lămurit
situația de fapt nici în ce privește cuantumul debitului pe care îl datorează
pârâtul Centrul Bugetar nr. 1 Rupea și respectiv al penalităților datorate de
acesta și nu s-a stabilit care este culpa acestuia în neachitarea sumelor
pretinse de reclamantă.
În timpul rejudecării
apelurilor reclamanta SC C. SA a formulat o precizare a câtimii pretențiilor
deduse judecății în sensul că renunță la judecata debitului principal în sumă
de 990.507,45 lei ca urmare a stingerii acestei datorii prin compensarea unor
creanțe reciproce.
Reclamanta și-a
precizat cuantumul penalităților la suma de 1.779.688,60 lei din care suma de
816.915,36 lei reprezintă penalități până la data de 12 aprilie 2011 iar suma
de 962.773,24 lei reprezintă penalități din 13 aprilie 2011 până la data de 10
decembrie 2013, data stingerii debitului principal. Totodată, s-au menținut
pretențiile în sumă de 406.126,49 lei conform cererii introductive.
În rejudecarea
apelurilor, prin Decizia civilă nr. 107/Ap din 17 martie 2014 pronunțată de
Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,
de conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respins apelul formulat de
apelantul liceul Ș.O.I. Rupea (fostul Centrul Bugetar nr. 1 Rupea) împotriva
Sentinței civile nr. 1625 din 1 noiembrie 2011 a Tribunalului Brașov și a
încheierilor din ședința publică din data de 6 septembrie 2011 și 25 octombrie
2011.
Au fost respinse
excepțiile privind: lipsa calității procesuale active a reclamantei, lipsa
capacității de exercițiu a pârâtei liceul Ș.O.I. Rupea (fostul Centrul Bugetar
nr. 1 Rupea), prematuritatea și inadmisibilitatea acțiunii pentru neefectuarea
concilierii.
A fost admis în parte
apelul formulat de către apelanta reclamantă SC C. SA Sighișoara prin
administrator judiciar H.B.R. IPURL Târgu Mureș împotriva sentinței civile
menționate, pe care a modificat-o în parte în sensul că: s-a luat act de
renunțarea la judecata pretențiilor în sumă de 990.507 lei și a fost obligat
pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.779.688,60 lei, reprezentând
penalități de întârziere până la data de 10 decembrie 2013, data stingerii
debitului principal.
Au fost păstrate
restul dispozițiilor sentinței.
În motivarea
hotărârii, instanța de apel a reținut că investiția "Școala de Arte și
Meserii" din cadrul Grupului Școlar Industrial Rupea a fost decisă și
aprobată prin H.G. nr. 454/2007. Potrivit art. 5 din acest act normativ, sumele
repartizate pentru această investiție din bugetul de stat către bugetele locale
se transferă prin intermediul Inspectoratelor Școlare Județene, respectiv al
municipiului București.
În baza acestor
dispoziții legale a fost încheiat contractul de lucrări din 14 noiembrie 2007
ce constituie un contract de execuție de lucrări încheiat în temeiul O.U.G. nr.
34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică. Acest contract,
ce stă la baza pretențiilor deduse judecății, a fost încheiat între Grupul Școlar
Industrial Ș.O.I. Rupea - în calitate de autoritate contractantă (achizitor) și
trei operatori economici printre care și reclamanta SC C. SA Sighișoara.
În prezent, ca urmare
a reorganizării unităților școlare, liceul "Ș.O.I." Rupea este
succesorul în drepturi a Grupului Școlar Industrial.
Obligațiile
contractuale ce decurg din clauzele Contractului nr. 1331/2007 au putere de
lege, conform art. 969 C. civ., între părțile contractante. Ori, în speță, are
calitatea procesuală activă SC C. SA, întrucât este parte în contract în
calitate de achizitor pentru partea de lucrări executată de această societate
conform acordului de asociere, aspect ce nu face obiectul discuției în cadrul
procesual dedus judecății. Celelalte două societăți ce au semnat contractul în
calitate de achizitor au formulat acțiuni în justiție separate pentru
contravaloarea unor facturi corespunzătoare lucrărilor executate de acestea.
Practica asocierii comercianților în vederea câștigării și semnării unor
contracte de achiziții publice este una frecventă și pragmatică din punct de
vedere comercial și este în acord cu prevederile O.G. nr. 34/2013 privind
contractul de achiziții publice. Întrucât pretențiile deduse judecății privesc
lucrări efectuate doar de SC C. SA, care este parte contractantă, în mod
evident aceasta are calitate procesuală activă.
De asemenea,
calitatea procesuală pasivă aparține, potrivit O.G. nr. 34/2013 și a efectelor
obligatorii ale contractului, autorității contractante care, în speță, este
liceul teoretic "Ș.O.I." Rupea, iar nu Inspectoratului Județean
Brașov și UAT Rupea. Acestea din urmă nu sunt părți contractante iar calitatea
acestora de ordonatori secundari de credite, conform H.G. nr. 454/2007, ar fi
justificat chemarea în garanție a acestor instituții, însă nu constituie temei
legal pentru calificarea obligației de plată rezultând din contractul de
achiziție publică, ca fiind o obligație solidară astfel încât cererea
reclamantei de a fi obligate aceste instituții în solidar la plata
contravalorii lucrărilor este lipsită de temei legal, soluția instanței de fond
fiind corectă din acest punct de vedere.
S-a apreciat ca fiind
legală soluția instanței de fond și în ceea ce privește respingerea excepției
prematurității acțiunii pentru lipsa alocării fondurilor bugetare, acest aspect
neconstituind un motiv care să exonereze părțile în executarea obligațiilor
contractuale.
În ceea ce privește
excepția prematurității acțiunii, s-a reținut că potrivit art. 286 din O.U.G.
nr. 34/2006, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii, soluționarea
litigiilor privind executarea unor contracte de achiziții publice are loc în
condițiile art. 720
2
, art. 720
7
și art. 720
9
C. proc. civ., rezultând intenția legiuitorului de a exclude aceste litigii din
sfera de aplicare a procedurii concilierii reglementată de art. 720
1
C. proc. civ.
În ceea ce privește
debitul principal în sumă de 990.507 lei ce reprezintă contravaloarea
facturilor din 13 octombrie 2008 și din 17 aprilie 2009 emise în baza
contractului de achiziții menționat, s-a luat act de renunțarea la judecata
acestor pretenții ca urmare a stingerii acestei creanțe prin compensare la data
de 10 decembrie 2013.
Referitor la
pretențiile constând în penalități de întârziere în sumă totală de 1.779.688,60
lei s-a constatat că acestea au fost calculate și sunt datorate, conform art.
13.2 din contractul din 14 noiembrie 2007 după împlinirea temeiului contractual
de 28 de zile de la data comunicării celor două facturi și până la data
stingerii debitului principal (10 decembrie 2013). Prin urmare, hotărârea
atacată va fi modificată în ceea ce privește cuantumul penalităților conform
dispozițiilor prezentei.
Referitor la
pretențiile în sumă de 406.126 lei s-a apreciat că motivele de apel invocate de
către reclamantă sunt nefondate, iar soluția instanței de fond de respingere a
acestora este dată în acord cu prevederile contractuale, întrucât suma de
7.256,99 lei reprezentând contravaloare energie electrică și suma de 124.387
lei reprezentând cheltuieli de șantier reprezintă cheltuieli ce nu sunt
datorate de către autoritatea contractantă deoarece, prin art. 12 alin. (2) din
convenția părților "costurile pentru consumul de utilități precum și cel
al contoarelor sau al altor aparate de măsurat se suportă de către
executant".
În ceea ce privește
suma de 207.902,30 lei reprezentând materiale achiziționate și deteriorate din
cauza întreruperii din vina pârâtului a lucrării achiziționate, s-a reținut că
prin nota de constatare din 18 iunie 2013 întocmită de Curtea de Conturi a
României, Camera de Conturi Brașov (dosar Înalta Curte de Casație și Justiție)
în urma auditării conturilor de execuție bugetară de la UAT Rupea către liceul
"Ș.O.I." Rupea s-a constatat că "cheltuielile privind
materialele nepuse în operă nu se regăsesc în custodia furnizorilor de
lucrări", ele fiind încorporate în lucrările efectuate în avans și care au
făcut tocmai obiectul debitului principal din acțiunea dedusă judecății.
În fapt, prin
procesul-verbal din 3 decembrie 2007 încheiat între autoritatea contractantă și
reclamanta SC C. SA aceasta din urmă s-a obligat să păstreze în custodie o
serie de materiale de construcție "până la punerea efectivă în
operă". Față de data încheierii acestui proces-verbal din 3 decembrie 2007
și data întocmirii facturilor ce stau la baza pretențiilor deduse judecății 13
octombrie 2008 și 17 aprilie 2009 a rezultat că materialele date în custodie au
fost puse în operă, fapt constatat și cu ocazia auditului menționat.
Față de aceste
considerente, în temeiul art. 272 C. proc. civ., apelul reclamantei a fost
admis în parte pentru penalitățile de întârziere datorate până la stingerea
debitului principal, iar apelul pârâtului liceul "Ș.O.I." Rupea a
fost respins.
În termen legal,
împotriva deciziei instanței de apel, atât reclamanta SC C. SA prin administrator
judiciar H.B.R. I.P.U.R.L Târgu Mureș, cât și pârâtul liceul Ș.O.I. Rupea au
declarat recurs.
În argumentarea
recursului, reclamanta a criticat decizia atacată pentru nelegalitate,
susținând, în esență, că aceasta este lacunar și insuficient motivată, aspect
ce echivalează cu nemotivarea acestuia, conform art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Apreciază că
aspectele invocate de către instanța de apel în motivarea acestei soluții nu
pot fi avute în vedere, deoarece suma de 7.256,99 lei nu constituie contravaloarea
energiei electrice consumate în vederea executării de C. SA a lucrărilor
prevăzute în contractul încheiat cu intimatul de rang 1, ci contravaloarea
energiei electrice consumate după data sistării lucrărilor, în vederea
asigurării pazei și conservării obiectivului ce face obiectul contractului în
discuție, la stadiul fizic existent la data sistării lucrărilor.
Lucrările de
construcții-montaj prevăzute în sarcina C. SA în baza contractului mai sus
menționat au fost sistate din cauze neimputabile reclamantei, respectiv din
cauza lipsei surselor de finanțare necesare pentru continuarea și finalizarea
lucrărilor în termenele prevăzute în convenția încheiată între părți. Pentru
aceste motive, costurile aferente asigurării pazei obiectivului în perioada cuprinsă
între data sistării lucrărilor și data expirării contractului (între care se
află costurile privind energia electrică în cuantum de 7.256,99 lei) nu pot fi
reținute decât în sarcina intimaților-pârâți.
Pe de altă parte,
contrar opiniei instanței de apel, cheltuielile de șantier în valoare de
124.387 lei sunt datorate de intimatul de rangul 1 în temeiul convenției
încheiate cu C. SA, deoarece aceste cheltuieli urmau a fi facturate către
intimatul-pârât liceul Ș.O.I.
Astfel, în motivarea
deciziei recurate, instanța nu a avut în vedere aspectele esențiale cu privire
la suma de 124.387 lei suportată de C. SA cu titlu de cheltuieli de șantier.
În fapt, lucrările de
organizare șantier (prospecțiuni și pregătire teren, transport și amplasare
barăci pentru muncitori, instalarea rețelei de energie electrică, organizarea
și instalarea fluxurilor de lucru etc. - în valoare mult mai mare decât cea
rămasă) au fost executate înainte de începerea lucrărilor, iar valoarea totală
a fost împărțită și inclusă în valoarea facturilor emise, proporțional cu
valoarea facturii raportat la valoarea întreagă a lucrării contractate.
Lucrările nefiind finalizate, nu s-au emis facturi pentru întreaga valoare,
astfel încât suma de 124.387,00 lei nu a putut fi cuprinsă în facturile ce urmau
a fi emise până la finalizarea lucrării.
Recurenta arată că C.
SA a achiziționat pentru lucrarea contractată o macara turn în valoare de
105.135.00 lei. Această macara a fost achiziționată exclusiv pentru această
lucrare, ea nefiind necesară pentru alte lucrări ale societății reclamante. Din
cauza întreruperii lucrărilor la primul nivel al construcției contractate,
macaraua nu a fost utilizată, iar costul acesteia nu a putut fi inclusă (în
limitele valorilor contractate) în facturile ce urmau a fi emise după
edificarea nivelelor superioare.
Cu privire la
respingerea pretențiilor în cuantum de 207.902,3 lei, cu titlu de
contravaloarea materialelor achiziționate și deteriorate din cauza întreruperii
lucrărilor de construcții, consideră că această soluție este neîntemeiată.
Astfel, apreciază că nota de constatare din 18 iunie 2013 întocmită de Curtea
de Conturi a României nu are nicio relevanță în speță, deoarece acest document
a fost întocmit cu mult timp după încetarea de către C. SA a lucrărilor de construcții
în baza Contractului nr. 1331/2007.
Mai mult, nota de
constatare din 18 iunie 2013 a Curții de Conturi a României nu a fost
comunicată societății reclamante, motiv pentru care prevederile acesteia nu îi
sunt opozabile și, prin urmare, nu constituie un motiv întemeiat pentru
respingerea pretențiilor sus menționate.
Pe de altă parte, în
cuprinsul deciziei recurate, instanța nu motivează în fapt și în drept soluția
de respingere a pretențiilor în cuantum de 66.580,20 lei reprezentând
cheltuieli de personal (salarii) cu paza obiectivului în perioada octombrie
2008 - martie 2011, după cum au fost detaliate în cuprinsul cererii
introductive. Mai precis, în motivarea hotărârii atacate, instanța de apel nu
face nicio referire cu privire la respingerea acestui capăt de cerere, fapt
care reprezintă o altă încălcare a prevederilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ.,
în conformitate cu care hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde motivele
de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru
care s-au înlăturat cererile părților.
Apreciază ca fiind
incident și motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc.
civ., motivat de împrejurarea că Inspectoratul Școlar Județean Brașov și U.A.T.
Orașul Rupea au calitate procesuală pasivă în prezenta cauză și, prin urmare,
au obligația de a achita, în solidar cu intimatul-apelant liceul Ș.O.I. Rupea,
penalitățile de întârziere de 1.779.668,9 lei.
Prin decizia
recurată, instanța a reținut că doar liceul Ș.O.I. Rupea are calitate procesuală
pasivă, nu și intimații-pârâți Inspectoratul Școlar Județean Brașov și U.A.T.
Orașul Rupea.
Consideră că decizia
recurată este pronunțată cu greșita aplicare a prevederilor H.G. nr. 454/2007
și cu încălcarea dispozițiilor art. 105 alin. (1) și (2) din Legea nr. 1/2011,
ale art. 167 alin. (2) și alin. (4) din Legea nr. 84/1995 (în vigoare la data
semnării contractului de execuție de lucrări), coroborate cu dispozițiile ale
art. 63 alin. (1) lit. c) și alin. (4) din Legea nr. 215/2001 și ale art. 20 și
art. 21 din Legea nr. 500/2002.
Potrivit prevederilor
Legii nr. 1/2011 și Legii nr. 84/1995 (în vigoare la data de 14 noiembrie 2007,
data semnării Contractului de execuție de lucrări nr. 1331/2007), unitatea
administrativ-teritorială în a cărei rază teritorială se află instituția de
învățământ, precum și inspectoratul școlar județean în subordinea căruia se
află instituția de învățământ, au obligația de a vira către intimatul liceul
Ș.O.I. sumele necesare în vederea acoperirii contravalorii lucrărilor efectuate
de C. SA în baza contractului de execuție de lucrări din 14 noiembrie 2007.
Reclamanta solicită
admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate și, în
consecință, admiterea apelului C. SA împotriva Sentinței Tribunalului Brașov
nr. 1625/C din 1 noiembrie 2011, astfel cum a fost formulat și precizat,
respectiv obligarea intimaților liceul Ș.O.I. Rupea, Inspectoratul Școlar al
Județului Brașov și Orașul Rupea, în solidar, la plata sumei de 1.779.668,9
lei, reprezentând penalități contractuale de întârziere calculate până la data
de 10 decembrie 2013, data achitării debitului principal.
Obligarea
intimaților, în solidar, la plata daunelor materiale în valoare de 406.126,49
lei, după cum urmează:
- 7.256,99 lei
contravaloarea energiei electrice consumate la iluminatul nocturn (în perioada
octombrie 2008 - martie 2010) a obiectivului a cărui realizare s-a contractat;
- 66.580,20 lei
reprezentând cheltuieli de personal (salarii) cu paza obiectivului în perioada
octombrie 2008 - martie 2011;
- 207.902,30 lei
reprezentând valoarea materialelor deteriorate din cauza sistării lucrărilor la
obiectivul contractat și valoarea macaralei achiziționate exclusiv pentru a fi
folosită la acel obiectiv;
- 124.387,00 lei
reprezentând parte din cheltuielile de organizare de șantier (aferent
lucrărilor ce nu au putut fi executate din culpa pârâtei);
Obligarea
intimaților, în solidar, la plata unor daune-interese compensatorii în cuantum
de 480.000,00 lei.
Invocând în drept
dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., pârâtul liceul Ș.O.I. Rupea a
criticat decizia recurată pentru nelegalitate, susținând, în esență, că
instanța de apel, în rejudecare, nu a ținut cont de dispozitivul deciziei de
casare, mai mult, nu a analizat culpa pârâtului, iar în întregul ei, a
pronunțat o decizie criticabilă, nelegată, sub aspectul reținerii
penalităților, mult mai mari, raportat la cuantumul debitului principal, dar și
nefondată, prin respingerea excepțiilor formulate de pârât, care fie nu au fost
analizate, fie au fost respinse nefondat.
La data de 18
februarie 2015, recurentul-pârât liceul Ș.O.I. Rupea a transmis la dosar note
scrise prin care a învederat instanței că înțelege să nu mai susțină recursul
declarat în cauză.
Examinând decizia
recurată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile
formulate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul
declarat de reclamanta SC C. SA prin administrator judiciar H.B.R. I.P.U.R.L.
Târgu Mureș nu este fondat, motiv pentru care acesta va fi respins, pentru
următoarele considerente:
Art. 304 pct. 7 C.
proc. civ. invocat vizează nemotivarea hotărârii, precum și motivarea
contradictorie, dar decizia atacată cuprinde elementele obligatorii prevăzute
de dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., respectiv motivele de
fapt și de drept care au format convingerea instanței, motivarea fiind clară și
concisă, instanța de control judiciar motivându-și hotărârea cu argumente
pertinente pe aspectul situației de fapt reținute, raportat la voința părților
semnatare ale contractului de lucrări din 14 noiembrie 2007, ținând cont,
totodată, de îndrumările deciziei de casare.
Criticile recurentei
nu susțin nici contradictorialitatea sau motivarea străină de natura pricinii,
ci vizează exclusiv aspecte ce țin de modalitatea în care instanța a înțeles
să-și argumenteze soluția adoptată, dar argumentele instanței se constituie
într-o înlănțuire logică a faptelor și a regulilor de drept pe baza cărora s-a
fundamentat soluția adoptată, decizia instanței de apel fiind legală sub
aspectul prevederilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Este de necontestat
că în speță pretențiile deduse judecății derivă din contractul de execuție de
lucrări din 14 noiembrie 2007 încheiat în temeiul O.U.G. nr. 34/2006 privind
atribuirea contractelor de achiziție publică, între Grupul Școlar Industrial
"Ș.O.I." Rupea - în calitate de autoritate contractantă (achizitor),
actualmente Liceul "Ș.O.I. Rupea - succesor în drepturi al Grupului Școlar
Industrial, urmare a reorganizării unităților școlare, și trei operatori
economici printre care și reclamanta SC C. SA Sighișoara.
Pornind de la cadrul
legal instituit de art. 969 C. civ., conform căruia convențiile legal făcute au
putere de lege între părțile contractante, este în obligația instanței de apel
să examineze în mod real voința părților semnatare ale contractului încheiat,
or, în cauză, în acest mod a procedat și instanța de apel.
Argumentat și legal
motivat, s-a reținut cu justețe că în speță SC C. SA are calitate procesuală
activă, întrucât este parte în contract în calitate de achizitor pentru partea
de lucrări executată de această societate, conform acordului de asociere, iar
pretențiile deduse judecății privesc lucrări efectuate doar de SC C. SA,
calitatea procesuală pasivă aparținând, potrivit O.G. nr. 34/2006 autorității
contractante care, în speță, este Liceul Teoretic "Ș.O.I. Rupea.
Contrar susținerilor
recurentei, s-a reținut în mod legal că Inspectoratului Județean Brașov și UAT
Rupea nu au calitatea procesuală pasivă, întrucât calitatea lor de ordonatori
secundari de credite, conform H.G. nr. 454/2007 în baza căreia a fost decisă și
aprobată investiția "Școala de Arte și Meserii" din cadrul Grupului
Școlar Industrial Rupea, nu constituie temei legal pentru calificarea obligației
de plată rezultată din contractual de achiziție publică, ca fiind o obligație
solidară, astfel cum pretinde recurenta.
Așa fiind, s-a arătat
în mod corect că pretențiile constând în penalități de întârziere în sumă
totală de 1.779.688,60 lei au fost calculate și sunt datorate, conform art.
13.2 din contractul din 14 noiembrie 2007 după împlinirea temeiului contractual
de 28 de zile de la data comunicării celor două facturi (nr. 543/2008 și nr.
643/2009) și până la data stingerii debitului principal prin compensarea unor
creanțe reciproce (10 decembrie 2013).
În speță, nu se poate
face abstracție de principiul esențial în dreptul civil al libertății de
voință, astfel că acordul părților cu privire la contravaloarea energiei
electrice și la cheltuielile de șantier fie ele chiar și în perioada
întreruperii din vina pârâtului a lucrării achiziționate, nu poate fi complinit
de instanța de judecată, întrucât ar presupune o încălcare a dispozițiilor art.
969 C. civ., câtă vreme părțile au convenit expres la art. 12 alin. (2) din
convenția încheiată "costurile pentru consumul de utilități precum și cel
al contoarelor sau al altor aparate de măsurat se suportă de către
executant", respectiv de reclamanta SC C. SA.
Este de amintit că
instanța de apel, ca instanță devolutivă, are plenitudine de apreciere în ceea
ce privește probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra
oportunității administrării probelor în proces din perspectiva utilității,
concludenței și pertinenței acestora, iar instanța de recurs nu poate să
procedeze la reinterpretarea probelor administrate.
Din expunerea
argumentelor evocate de recurenta-reclamantă rezultă cu evidență că s-au readus
în discuție chestiuni de fond care depășesc sfera de analiză a motivelor de
nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.
Astfel, apelul, prin
efectul său devolutiv, a permis instanței de apel să concluzioneze că în ceea
ce privește suma de 207.902,30 lei reprezentând materiale achiziționate și
deteriorate din cauza întreruperii din vina pârâtului a lucrării, față de data
încheierii procesului-verbal din 3 decembrie 2007 prin care autoritatea
contractantă s-a obligat să păstreze în custodie o serie de materiale de
construcție "până la punerea efectivă în operă" și data întocmirii facturilor
ce stau la baza pretențiilor deduse judecății 13 octombrie 2008 și 17 aprilie
2009 reiese că materialele date în custodie au fost puse în operă, aspect ce
rezultă și din nota de constatare din 18 iunie 2013 întocmită de Curtea de
Conturi a României, Camera de Conturi Brașov în urma auditării conturilor de
execuție bugetară de la UAT Rupea către Liceul Ș.O.I. Rupea.
În condițiile în care
restabilirea situației de fapt și interpretarea probelor aflate la dosar exced
competenței instanței de recurs, se impune respingerea de plano a criticilor de
netemeinicie, care nu satisfac exigențele impuse de art. 304 C. proc. civ.
Fără a reitera
considerentele anterior expuse, se constată că niciuna dintre cele două ipoteze
ale art. 304 pct. 9 C. proc. civ. (hotărârea recurată este lipsită de temei
legal sau hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a
legii) nu a fost demonstrată.
Pentru rațiunile
înfățișate, constatând că nu se confirmă motivele de nelegalitate instituite de
pct. 7 și 9 ale art. 304 C. proc. civ., invocate de recurentă, hotărârea
recurată fiind la adăpost de orice critică, în raport de argumentele evocate și
cu aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va
respinge recursul declarat de reclamanta SC C. SA prin administrator judiciar
H.B.R. I.P.U.R.L Târgu Mureș împotriva Deciziei civile nr. 107/Ap din 17 martie
2014 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu
minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, ca nefondat,
menținând decizia instanței de apel ca fiind legală.
Cum problema
timbrajului se analizează prioritar oricăror cereri, excepții, motive de
casare, Înalta Curte, conform dispozițiilor art. 137 C. proc. civ. raportat la
art. 11 și 20 alin. (1) - (3) din Legea nr. 146/1997 modificată și completată
și la art. 3 și 9 din O.G. nr. 32/1995, ținând cont și de dispozițiile art. 302
alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora "la cererea de recurs se va atașa
dovada achitării taxei de timbru", a luat în examinare excepția
netimbrării cererii de recurs formulată de pârâtul liceul Ș.O.I. Rupea și a
reținut:
Prin art. 1 din Legea
nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul
potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești
sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe
datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice care se
plătesc anticipat sau în mod excepțional, până la termenul stabilit de
instanță, de regulă primul termen de judecată.
Potrivit art. 20
alin. (3) din Legea nr. 146/1997 "neîndeplinirea obligației de plată până
la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii",
iar conform dispozițiilor art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar
"cererile pentru care se datorează timbru judiciar, nu vor fi primite și
înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător. În cazul nerespectării
dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale în
vigoare referitoare la taxa de timbru".
Se constată că în
sarcina recurentului-pârât a fost stabilită o taxă judiciară de timbru în
cuantum de 10.954 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei, iar la data de 18
februarie 2015 recurentul a transmis la dosar note scrise prin care a învederat
instanței că înțelege să nu mai susțină recursul declarat în cauză.
Este de reținut că
accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu
promovarea unei acțiuni sau căi de atac, dar și respectarea dispozițiilor imperative
vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la
analiza cererilor formulate în fața instanței, aceasta nefiind legal învestită.
Prin urmare,
constatând că prezenta cerere de recurs nu a fost timbrată anticipat, că în
cauză nu operează scutirea de obligația timbrării, iar recurentul nu s-a
conformat obligației de timbrare nici la acest termen de judecată, Înalta Curte
urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr.
146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de
aplicare a legii și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 și va anula ca netimbrată
cererea de recurs formulată de pârâtul liceul Ș.O.I. Rupea împotriva Deciziei
civile nr. 107/Ap din 17 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Brașov,
secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și
asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de reclamanta SC C. SA prin administrator judiciar H.B.R. I.P.U.R.L.
Târgu Mureș împotriva Deciziei civile nr. 107/Ap din 17 martie 2014 pronunțată
de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de
familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, ca nefondat.
Anulează ca
netimbrată cererea de recurs formulată de pârâtul liceul Ș.O.I. Rupea împotriva
Deciziei civile nr. 107/Ap din 17 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel
Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de
muncă și asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 18 februarie 2015.
Procesat
de GGC - NN