ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1849/2015

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată la

Tribunului Alba la data de 6 septembrie 2012,

așa cum a fost precizată, reclamantul I.F. a chemat în

judecată pârâtul Statul Român prin M.F.P. solicitând ca, prin hotărârea ce se

va pronunța, sa se dispună obligarea acestuia ia plata daunelor materiale în

sumă de 27.950.366 lei, compusă din suma de 6.166.493 lei, reprezentând

pierderile suferite de grupul de societăți l., corespunzător procentelor

deținute de reclamant în fiecare societate (SC T.I. SRL, SC V. SA, SC I. SRL si

I.D., SC C. SRL), suma de 21.777.052 lei, reprezentând pierderile suferite prin

neparticiparea la licitații, suma de 6.821 lei, reprezentând drepturile

salariale cuvenite și neacordate reclamantului pe perioada arestării nelegale,

precum și suma de 500.000 euro, cu titlu de daune morale pentru repararea

prejudiciului cauzat prin erori judiciare.

În drept, invocă prevederile art.

504-506 C. proc. pen. Prin Sentința civilă nr. 1194 din 14 mai 2014, pronunțată

de Tribunalul Alba, secția I civilă, a fost admisă, în parte, acțiunea civilă

formulată de reclamantul I.F. împotriva pârâtului Statul Român prin M.F.P. și,

în consecință, a fost obligat pârâtul la plata, în favoarea, reclamantului, a

sumei de 6.821 lei cu titlu de daune materiale și a sumei de 50.000 euro cu

titlu de daune morale. A fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de

judecată în favoarea reclamantului, In sumă de 340 lei.

Împotriva acestei sentințe au declarat

apel toate părțile.

Prin

încheierea din 18 decembrie 2014, Curtea de Apel Alba Iulia,

secția I civilă, a recalificat calea

de atac declarată de părți în cauză, ca fiind recurs, iar nu apel.

Prin Decizia civilă nr. 1 din 8

ianuarie 2015, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă,

a admis recursurile declarate de

pârâții Statui Român, prin M.F.P. și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă

Tribunalul Alba împotriva Sentinței civile nr. 1149/2014, pronunțată de

Tribunalul Alba, secția civilă, și în consecință, a modificat în parte sentința

atacată, sub aspectul daunelor morale, pe care le-a stabilit la contravaloarea

în Iei, Ia data plății, a sumei de 25.000 euro, menținând în rest dispozițiile

sentinței atacate, A respins recursul declarat de reclamantul I.F. împotriva

aceleiași sentințe.

Prin recursul declarat împotriva

hotărârii pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă,

reclamantul I.F. a solicitat, în

principal, casarea deciziei atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare Ia

Curtea de Apel Alba Iulia, întrucât prin încheierea din 18 decembrie 2014,

pronunțata de Curtea de Apel Alba Iulia, este greșit recalificată calea de atac

ca fiind recurs, iar nu apelul, și, prin urmare, Decizia nr. 1/2015 a fost

pronunțată cu nerespectarea prevederilor referitoare la compunerea completului

de judecata, respectiv în complet de 3 judecători, alcătuire corespunzătoare

recursurilor, iar nu în complet de 2 judecători, potrivit art. 54 alin. (2) din

Legea nr. 304/2004 privind reorganizarea judiciară.

În subsidiar, în cazul în care înalta

Curte va reține cauza spre judecarea recursului, a solicitat să fie modificată

în parte decizia atacată, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost

formulată și precizată de reclamant în fata instanței de fond.

Analizând cu

prioritate excepția inadmisibilități recursului, în temeiul ort. 137 alin. (1)

C. proc. civ., Înalta Curte urmează a o admite având în vedere următoarele

considerente:

Înalta Curte constată că recursul de

față este declarat împotriva unei decizii irevocabile, pronunțată în

soluționarea recursului promovat împotriva sentinței civile nr. 1194 din 14 mai

2014 pronunțată de Tribunalul Alba, secția I civilă.

Se reține că, deși părțile au declarat

apel împotriva respectivei sentințe, prin încheierea pronunțată la data de 18

decembrie 2014, Curtea de Apel Alba Iulia a calificat calea de ataca declarată

împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, ca fiind recurs, iar nu

apel, hotărârea fiind criticată de recurent sub acest aspect.

Înalta Curte reține că, potrivit art.

506 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/20101,

privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor din 25

octombrie 2010, pronunțată în Monitorul Oficial nr. 714/2010, în vigoare la

data pronunțării sentinței civile nr. 1194/2014 a Tribunalului Aibă, secția I

civilă, în cazul acțiunilor în repararea pagubei materiale sau a daunei morale

în cazul condamnării pe nedrept sau a privării ori restrângerii de libertate în

mod nelegal.

„Acțiunea pentru repararea pagubei

poate fi pornită de persoana îndreptățită, potrivit art. 504, iar după moartea

acesteia poate fi continuată sau pornită de către persoanele care se aflau în

întreținerea sa.

Acțiunea poate fi introdusă în termen

de 18 luni de la data rămânerii definitive, după caz, a hotărârilor instanței

de judecată sau a ordonanțelor procurorului, prevăzute în art. 504.

Pentru obținerea reparării pagubei,

persoana îndreptățită se poate adresa tribunalului în a cărui circumscripție

domiciliază, chemând în judecată civilă statul, care este citat prin Ministerul

Finanțelor Publice.

Acțiunea este scutită de taxa

judiciară de timbru, Hotărârea este supusă numai recursului.

”

Textul art. 506 C. proc. pen. a fost

abrogat prin N.C.P.P., adoptat prin Legea nr. 135/2010, intrat în vigoare la

data de 1 februarie 2014.

Înalta Curte reține că dispozițiile de

procedură civilă cuprinse în art. 506 C. proc. pen. anterior, nu au fost nici

preluate, nici modificate prin dispozițiile N.C.P.P., reglementarea acțiunilor

privind repararea pagubei materiale sau a daunei morale în cazul condamnării pe

nedrept sau a privării ori restrângerii de libertate în mod nelegal,

regăsindu-se în prevederile legii de procedură civilă.

Or, potrivit dispozițiilor art. 24 din

C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, intrat în vigoare la data de 15

februarie 2013, „Dispozițiile legii noi de procedură civilă, se aplică numai

proceselor și executărilor silite începute după intrarea în vigoare acesteia în

vigoare”.

În consecință, față de data

introducerii acțiunii, respectiv 6 septembrie 2012 și în raport de abrogarea

dispozițiilor art. 506 C.proc.pen,, sunt aplicabile în speță dispozițiile

Codului de Procedură Civilă adoptat în anul 1865.

Înalta Curte reține că, potrivit

prevederilor art. 282

1

alin. (1) C. proc. civ., în forma introdusă

prin Legea nr. 71/2011, „nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date

în prima instanță în cererile introduse pe cale principală (...) asupra

cererilor privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare

săvârșite în procese penale (...).

În consecință, față de data

introducerii cererii de chemare în judecată și de obiectul acesteia, în temeiul

art. 282

1

alin. (1) C. proc. civ. adoptat în anul 1865, hotărârea

pronunțată de instanța de fond este supusă numai căii de atac a recursului la

curtea de apel.

Fata de aceste dispoziții, recursul

declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs este

inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibila de a mai fi atacata cu

recurs.

Această concluzie derivă din regula

unicității dreptului de a folosi o cale de atac.

Cum un asemenea drept este unic,

epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai

multe ori în aceeași cale de atac.

Hotărârea recurată este irevocabilă,

fiind pronunțata de o instanță de recurs, astfel ca recursul declarat împotriva

ei este inadmisibil și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de reclamantul I.F. împotriva Deciziei civile nr. 1 din 08 ianuarie

2015 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

24 septembrie 2015.