ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1849/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunului Alba la data de 6 septembrie 2012, așa cum a fost precizată, reclamantul I.F. a chemat în judecată pârâtul Statul Român prin M.F.P. solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, sa se dispună obligarea acestuia ia plata daunelor materiale în sumă de 27.950.366 lei, compusă din suma de 6.166.493 lei, reprezentând pierderile suferite de grupul de societăți l., corespunzător procentelor deținute de reclamant în fiecare societate (SC T.I. SRL, SC V. SA, SC I. SRL si I.D., SC C. SRL), suma de 21.777.052 lei, reprezentând pierderile suferite prin neparticiparea la licitații, suma de 6.821 lei, reprezentând drepturile salariale cuvenite și neacordate reclamantului pe perioada arestării nelegale, precum și suma de 500.000 euro, cu titlu de daune morale pentru repararea prejudiciului cauzat prin erori judiciare.

În drept, invocă prevederile art. 504-506 C. proc. pen. Prin Sentința civilă nr. 1194 din 14 mai 2014, pronunțată de Tribunalul Alba, secția I civilă, a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamantul I.F. împotriva pârâtului Statul Român prin M.F.P. și, în consecință, a fost obligat pârâtul la plata, în favoarea, reclamantului, a sumei de 6.821 lei cu titlu de daune materiale și a sumei de 50.000 euro cu titlu de daune morale. A fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantului, In sumă de 340 lei. Împotriva acestei sentințe au declarat apel toate părțile. Prin încheierea din 18 decembrie 2014, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, a recalificat calea de atac declarată de părți în cauză, ca fiind recurs, iar nu apel.

Prin Decizia civilă nr. 1 din 8 ianuarie 2015, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, a admis recursurile declarate de pârâții Statui Român, prin M.F.P. și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba împotriva Sentinței civile nr. 1149/2014, pronunțată de Tribunalul Alba, secția civilă, și în consecință, a modificat în parte sentința atacată, sub aspectul daunelor morale, pe care le-a stabilit la contravaloarea în Iei, Ia data plății, a sumei de 25.000 euro, menținând în rest dispozițiile sentinței atacate, A respins recursul declarat de reclamantul I.F. împotriva aceleiași sentințe. Prin recursul declarat împotriva hotărârii pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, reclamantul I.F.

a solicitat, în principal, casarea deciziei atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare Ia Curtea de Apel Alba Iulia, întrucât prin încheierea din 18 decembrie 2014, pronunțata de Curtea de Apel Alba Iulia, este greșit recalificată calea de atac ca fiind recurs, iar nu apelul, și, prin urmare, Decizia nr. 1/2015 a fost pronunțată cu nerespectarea prevederilor referitoare la compunerea completului de judecata, respectiv în complet de 3 judecători, alcătuire corespunzătoare recursurilor, iar nu în complet de 2 judecători, potrivit art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind reorganizarea judiciară. În subsidiar, în cazul în care înalta Curte va reține cauza spre judecarea recursului, a solicitat să fie modificată în parte decizia atacată, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată de reclamant în fata instanței de fond.

Analizând cu prioritate excepția inadmisibilități recursului, în temeiul ort. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a o admite având în vedere următoarele considerente: Înalta Curte constată că recursul de față este declarat împotriva unei decizii irevocabile, pronunțată în soluționarea recursului promovat împotriva sentinței civile nr. 1194 din 14 mai 2014 pronunțată de Tribunalul Alba, secția I civilă. Se reține că, deși părțile au declarat apel împotriva respectivei sentințe, prin încheierea pronunțată la data de 18 decembrie 2014, Curtea de Apel Alba Iulia a calificat calea de ataca declarată împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, ca fiind recurs, iar nu apel, hotărârea fiind criticată de recurent sub acest aspect.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 506 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/20101, privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor din 25 octombrie 2010, pronunțată în Monitorul Oficial nr. 714/2010, în vigoare la data pronunțării sentinței civile nr. 1194/2014 a Tribunalului Aibă, secția I civilă, în cazul acțiunilor în repararea pagubei materiale sau a daunei morale în cazul condamnării pe nedrept sau a privării ori restrângerii de libertate în mod nelegal. „Acțiunea pentru repararea pagubei poate fi pornită de persoana îndreptățită, potrivit art. 504, iar după moartea acesteia poate fi continuată sau pornită de către persoanele care se aflau în întreținerea sa.

Acțiunea poate fi introdusă în termen de 18 luni de la data rămânerii definitive, după caz, a hotărârilor instanței de judecată sau a ordonanțelor procurorului, prevăzute în art. 504. Pentru obținerea reparării pagubei, persoana îndreptățită se poate adresa tribunalului în a cărui circumscripție domiciliază, chemând în judecată civilă statul, care este citat prin Ministerul Finanțelor Publice. Acțiunea este scutită de taxa judiciară de timbru, Hotărârea este supusă numai recursului. ” Textul art. 506 C. proc. pen. a fost abrogat prin N.C.P.P., adoptat prin Legea nr. 135/2010, intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014. Înalta Curte reține că dispozițiile de procedură civilă cuprinse în art. 506 C. proc.

pen. anterior, nu au fost nici preluate, nici modificate prin dispozițiile N.C.P.P., reglementarea acțiunilor privind repararea pagubei materiale sau a daunei morale în cazul condamnării pe nedrept sau a privării ori restrângerii de libertate în mod nelegal, regăsindu-se în prevederile legii de procedură civilă. Or, potrivit dispozițiilor art. 24 din C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013, „Dispozițiile legii noi de procedură civilă, se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea în vigoare acesteia în vigoare”. În consecință, față de data introducerii acțiunii, respectiv 6 septembrie 2012 și în raport de abrogarea dispozițiilor art. 506 C.proc.pen,, sunt aplicabile în speță dispozițiile Codului de Procedură Civilă adoptat în anul 1865. Înalta Curte reține că, potrivit prevederilor art. 282 1 alin. (1) C. proc.

civ., în forma introdusă prin Legea nr. 71/2011, „nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în prima instanță în cererile introduse pe cale principală (...) asupra cererilor privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârșite în procese penale (...). În consecință, față de data introducerii cererii de chemare în judecată și de obiectul acesteia, în temeiul art. 282 1 alin. (1) C. proc. civ. adoptat în anul 1865, hotărârea pronunțată de instanța de fond este supusă numai căii de atac a recursului la curtea de apel. Fata de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibila de a mai fi atacata cu recurs.

Această concluzie derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac. Cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac. Hotărârea recurată este irevocabilă, fiind pronunțata de o instanță de recurs, astfel ca recursul declarat împotriva ei este inadmisibil și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul I.F. împotriva Deciziei civile nr. 1 din 08 ianuarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2015.