ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 380/RC/2015

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 102 din 18 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Oravița în Dosarul nr. x/273/2012, în baza art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, rap. la art. 270 alin. (1), (3) din Legea nr. 86/2006, privind Codul Vamal al României, a fost condamnat inculpatul A., la o pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen. și ar. 25 C. pen. din 1969, a fost condamnat inculpatul A., la o pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33, 34 C. pen. din 1969, urmare a aplicării dispozițiilor art. 5 din Noul C. pen., inculpatul A., urmând să execute pedeapsa cea mai grea și anume 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. din 1969, au fost interzise inculpatului A., drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen. din 1969, urmare a aplicării dispozițiilor art. 5 din Noul C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii, aplicate inculpatului A., pentru un termen de încercare de 4 ani, calculat, în condițiile art. 82 C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, a fost suspendată executarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969 și art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

S-a atras atenția inculpatului A. asupra dispozițiilor art. 83 - 84 C. pen. din 1969, a căror nerespectare, atrage revocarea măsurii suspendării condiționate a executării pedepsei dispuse.

În baza art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, rap. la art. 270 alin. (1), (3) din Legea nr. 86/2006, privind Codul Vamal al României, a fost condamnat inculpatul B. la o pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, a fost condamnat inculpatul B., la o pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 33, 34 C. pen. din 1969, urmare a aplicării dispozițiilor art. 5 din Noul C. pen., inculpatul B., va executa pedeapsa cea mai grea și anume 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. din 1969, au fost interzise inculpatului B. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen. din 1969, urmare a aplicării dispozițiilor art. 5 din Noul C. pen., s-a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei închisorii, aplicate inculpatului B., pentru un termen de încercare de 4 ani, calculat, în condițiile art. 82 C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, a fost suspendată executarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969 și art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

S-a atras atenția inculpatului B. asupra dispozițiilor art. 83 - 84 C. pen. din 1969, a căror nerespectare, atrage revocarea măsurii suspendării condiționate a executării pedepsei dispuse.

În baza art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, rap. la art. 270 alin. (1), (3) din Legea nr. 86/2006, privind Codul Vamal al României, a fost condamnat inculpatul C. la o pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, a fost condamnat inculpatul C., la o pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 33, 34 C. pen. din 1969, urmare a aplicării dispozițiilor art. 5 din Noul C. pen., inculpatul C., va executa pedeapsa cea mai grea și anume 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. din 1969, au fost interzise inculpatului C., drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen. din 1969, urmare a aplicării dispozițiilor art. 5 din Noul C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului C., pentru un termen de încercare de 4 ani, calculat, în condițiile art. 82 C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, a fost suspendată executarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969 și art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

S-a atras atenția inculpatului C., asupra dispozițiilor art. 83 - 84 C. pen. din 1969, a căror nerespectare, atrage revocarea măsurii suspendării condiționate a executării pedepsei dispuse.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 25 C. proc. pen. cu aplicarea art. 998 - 999 vechiul C. civ., au fost obligați în solidar A., B., C., la plata sumei de 75.499 lei, reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat, respectiv la plata majorărilor de întârziere aferente calculate pana la data plății integrale a sumei datorate.

În baza art. 118

1

alin. (1), lit. f), C. pen., cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen., s-a dispus confiscarea specială a cantității de 2000 pachete țigarete marca, depistate la data de 22 iunie 2011.

În baza art. 118

1

alin. (1), lit. a), C. pen., cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen., s-a dispus confiscarea specială a sumei de 36.000 lei obținută de inculpații A., B., C., în perioada 10 iunie 2011 - 21 iunie 2011, urmare a comercializării cantității de 120.000 țigarete, introduse ilegal în țară, inculpații răspunzând în solidar cu privire la această sumă.

În baza art. 118

1

alin. (1), lit. d), C. pen., cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen., s-a dispus confiscarea specială, de la inculpatul C., a sumei de 840 lei obținută de către inculpat, pentru participarea la săvârșirea faptelor din perioada 10 iunie 2011 - 21 iunie 2011.

În baza art. 249 C. proc. pen. a fost menținută măsura asiguratorie a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților A., B., C., până la concurența sumei de 112.339 lei.

În baza art. 275 C. proc. pen., au fost obligați inculpații în solidar și la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Oravița a reținut în urma probatoriului administrat în cauză că în cursul lunii iunie 2011 inculpatul A. (care la acea dată avea calitatea de polițist și lucra ca agent de poliție în cadrul I.P.J. Caraș-Severin) a contactat pe inculpatul B. stabilind să introducă ilegal și în mod repetat cantități mari de țigarete achiziționate de la contrabandiștii din Republica Serbia. Țigările urmau să fie achiziționate cu sume de bani aparținând celor doi inculpați iar după introducerea în țară să fie deținute și transportate de cei doi dar și de coautori și complici în municipiul Reșița și de aici să fie plasate pe piața neagră din municipiile Reșița, Caransebeș și Bocșa.

În realizarea activității infracționale cei doi au mai contactat și determinat să participe și pe inculpatul C. și făptuitorii D. și E.

S-a mai reținut că activitatea infracțională se desfășura astfel: țigările erau achitate anterior livrării fie prin predarea banilor numerar fie prin depuneri în contul cetățeanului sârb, fondurile provenind de la inculpații A. și B. în proporții egale, după care inculpații se deplasau în zona de frontieră de pe raza com. Naidăș, jud. Caraș-Severin cu două autoturisme, primul condus de inculpatul A. în care erau pasageri inculpații B. și C., iar secundul condusă de făptuitorul D.

Inculpații B. și C. erau lăsați pe DN 57 în zona de frontieră din extravilanul com. Naidăș de unde se deplasau prin vegetația înaltă până la frontiera de stat cu Republica Serbia unde cu ajutorul unui cetățean sârb introduceau 40.000 de țigarete marcate cu timbru sârbesc încărcate în mai multe genți și rucsacuri pe care le transportau pe același traseu la DN 57.

În timp ce inculpații B. și C. se deplasau către și de la frontieră, inculpatul A. și D. se asigurau că în zonă nu se aflau polițiști de frontieră patrulând cu autoturismele pe DN 57. Țigările erau apoi încărcate în autoturismul condus de inculpatul A. unde urcau și inculpații B. și C. ca pasageri, cei trei deplasându-se în Reșița pe ruta Naidăș - Oravița - Grădinari - Reșița. Țigările erau astfel deținute și transportate de cei trei inculpați în mun. Reșița de unde erau comercializate pe piața neagră.

Pe traseu D. se deplasa în fața primului autoturism cu al doilea autoturism pe care-l deține și se asigura că nu sunt controale ale organelor de poliție.

În acest mod, în perioada 10 iunie 2011 - 21 iunie 2011 au fost introduse în trei rânduri 120.000 țigarete (ambalate în 6.000 pachete = 600 cartușe) cu timbru sârbesc care au fost comercializate la prețul de 60 - 65 lei cartușul obținându-se astfel un produs infracțional de cel puțin 36.000 lei (6.000 * 60 lei = 36.000 lei) care a fost împărțit de inculpații A. și B., proporțional cu contribuția acestora.

Pentru fiecare transport inculpatul C. era remunerat fie cu 4 cartușe de țigări fie cu contravaloarea acestora pe piața neagră 280 lei/transport acesta obținând un produs infracțional de 840 lei (280 lei * 3 = 840 lei).

În data de 22 iunie 2011, orele 20,00 pe direcția bornei Bl 19, la aproximativ 20 - 30 de metri de DN 57, comunicația Oravița - Moldova Nouă și la circa 150 de metri de linia de frontieră au fost reținuți inculpații B. și C., în timp ce se deplasau dinspre Republica Serbia spre DN 57, asupra acestora fiind descoperite patru genți de culoare kaki mozaicat și două genți de rafie de culoare alb-albastru, care conțineau cantitatea de 2.000 de pachete de țigări (40.000 țigarete) cu timbru sârbesc.

Chestionați asupra ceea ce urmau să facă cu țigările numiții B. și C. au declarat că pe DN 57, pe direcția lor de mers sunt așteptați de numitul A., care urma să-i transporte împreună cu întreaga cantitate de țigări în municipiul Reșița.

În câteva secunde după aceasta numitul B. a fost apelat pe telefonul mobil de către numitul A., care i-a comunicat că îi așteaptă pe DN 57, dar o să mai întârzie puțin deoarece a observat o persoană (n.n. polițist de frontieră care efectua supravegherea zonei) care se plimbă pe șosea și o să revină cu un apel telefonic.

Un echipaj al poliției de frontieră s-a deplasat pe direcția indicată de numiții B. și C., ca fiind locul unde sunt așteptați de către A., ocazie cu care au observat pe DN 57, la circa 3300 de metri de intersecția DN 57 cu DJ 571 C, autoturismul parcat pe marginea drumului, iar pe scaunul șoferului se afla o persoană de sex masculin care vorbea la telefonul mobil, prin dispozitiv hands-free. La solicitarea polițiștilor de a se legitima persoana a afirmat că este un coleg și s-a legitimat cu o legitimație tip M.A.I. pe numele agent de poliție A.

În momentul în care a fost întrebat dacă are legătură cu inculpații B. și C., inculpatul A. a smuls dispozitivul hands-free din telefonul mobil și a aruncat telefonul în vegetația de la marginea drumului, fără a răspunde la întrebările echipajului de poliției de frontieră.

Cu privire la inculpatul A., prima instanță a constatat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de contrabanda calificată și instigare la trecerea ilegală a frontierei de stat.

Astfel, s-a constatat că fapta inculpatului A., care, împreună cu ceilalți doi inculpați, B. și C., a deținut și a transportat, respectiv a vândut țigări cu timbru sârbesc, ce fac parte din categoria bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă calificată și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.

Cu privire la fapta inculpatului A. de a determina pe inculpații B. și C. să intre în țară prin trecerea ilegală a frontierei de stat, s-a reținut că aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 și pedepsite cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.

Totodată s-a reținut că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei.

În ceea ce-l privește pe inculpatul B., prima instanță a constatat că aceste se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de contrabandă calificată și trecerea ilegală a frontierei de stat. La fel și în cazul inculpatului C., prima instanță constatând că și acesta se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de contrabandă calificată și trecerea ilegală a frontierei de stat.

Prin prisma probelor administrate, prima instanță a reținut că inculpatul A. a prevăzut rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui reținându-se ca formă de vinovăție, intenția.

De asemenea, instanța a mai reținut și că inculpatul nu are antecedente penale și nu a recunoscut săvârșirea faptelor. În acest context, simpla lipsă a antecedentelor penale ale inculpatului față de fapta comisă și atitudinea inculpatului, nu a putut fi reținută de prima instanță drept o circumstanță atenuantă.

Totodată, s-a reținut nivelul de pregătire al inculpatului, precum și faptul că deși avea calitatea de polițist, nu s-a folosit de aceasta la momentul comiterii faptelor.

Constatând îndeplinite condițiile pentru tragerea la răspundere penală, prima instanță a aplicat, alături de pedeapsa închisorii și pedeapsa accesorie având ca obiect interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, interzicerea dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, conform dispozițiilor art. 71 alin. (2) C. pen. cu referire la dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, art. 64 lit. b) C. pen. din 1969.

În ce privește modalitatea de executare a pedepsei, prima instanță a apreciat ca scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia, motiv pentru care a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii, pentru un termen de încercare de 4 ani, astfel cum prevăd dispozițiile art. 81, 82 C. pen.

Instanța de fond a admis acțiunea civilă și a obligat în solidar inculpații A., B., C., la plata sumei de 75.499 lei reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat, respectiv la plata majorărilor de întârziere aferente calculate pana la data plății integrale a sumei datorate.

Totodată, prima instanță a dispus confiscarea specială a cantității de 2000 pachete țigarete, depistate la data de 22 iunie 2011, confiscarea specială a sumei de 36.000 lei obținută de inculpații A., B., C., în perioada 10 iunie 2011 - 21 iunie 2011, urmare a comercializării cantității de 120.000 țigarete, introduse ilegal în țară, inculpații răspunzând în solidar cu privire la această sumă și confiscarea specială, de la inculpatul C., a sumei de 840 lei obținută de către inculpat, pentru participarea la săvârșirea faptelor din perioada 10 iunie 2011 - 21 iunie 2011.

În baza art. 249 C. proc. pen. s-a menținut măsura asiguratorie a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților A., B., C., până la concurența sumei de 112.339 lei.

Împotriva Sentinței penale nr. 102 din 18 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Oravița în Dosarul nr. x/273/2012 au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Oravița și inculpatul A., criticând-o ca netemeinică și nelegală.

Prin Decizia penală nr. 627/A din 11 iunie 2015 Curtea de Apel Timișoara, secția penală în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oravița și inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 102 din 18 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Oravița în Dosarul nr. x/273/2012, a desființat în parte sentința atacată și, în rejudecare, a reținut:

- aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 pentru fiecare dintre infracțiunile săvârșite de inculpații A., B. și C.,

- aplicarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. din 1969 în privința inculpaților B. și C.

A redus de la 6 luni închisoare la 2 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului B. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen.

A menținut cuantumul de 2 ani închisoare al pedepsei rezultante aplicate inculpatului B. și modalitatea de executare.

A redus de la 6 luni închisoare la 2 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen.

A menține cuantumul de 2 ani închisoare al pedepsei rezultante aplicate inculpatului C.

În temeiul art. 72 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. durata reținerii și arestului preventiv de la data de 23 iunie 2011 până la data de 8 iulie 2011.

În temeiul art. 72 C. pen. a dedus din pedepsele aplicate inculpaților B. și C. durata reținerii din 23 iunie 2011.

A menținut în rest dispozițiile hotărârii penale atacate.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina statului.

Pentru a decide astfel, curtea a avut în vedere că starea de fapt reținută de Judecătoria Oravița corespunde evaluării corecte și complete a probelor administrate în cauză.

Cu referire la inculpatul A., instanța de apel a reținut că vinovăția acestuia a fost dovedită, probatoriul administrat relevând că acesta s-a aflat în zona unde au fost surprinși coinculpații B. și C. cu țigările trecute ilegal frontiera de stat; l-a sunat pe inculpatul B. pentru a-l avertiza că va reveni la locul stabilit pentru întâlnire și să stea ascunși în vegetație - convorbire realizată după prinderea celor doi; a fost depistat în locul indicat de coinculpați. Mai mult, apărările formulate de acesta sunt fie contrazise de probe, fie fără relevanță în stabilirea vinovăției.

Astfel s-a reținut că în procesul-verbal de constatare întocmit în data de 22 iunie 2011 (se menționează luna mai, eroarea materială fiind evidentă în raport cu faptele și declarațiile consemnate care se referă la 22 iunie 2011), ora 2005 este menționat: "Azi data de mai sus, în timp ce ne aflam în exercitarea atribuțiilor de serviciu, pe direcția bornei B 119, în jurul orelor 20,00, am observat la circa 150 de metri de linia de frontieră. Cum se furișau prin vegetație, dinspre Republica Serbia spre România coborând de pe deal două persoane de sex masculin, îmbrăcate în haine de culoare închisă care transportau în spate fiecare câte două rucsacuri de culoare kaki mozaicat și în mâini fiecare câte o sacoșă de rafie de culoare alb-albastru, imediat am procedat la interceptarea acestora și somarea prin voce a celor două persoane. (...) Chestionați asupra a ceea ce urmau să facă cu țigările cei doi au declarat că la baza dealului și anume pe DN 57, sunt așteptați de către numitul A., care urma să-i transporte în localitatea Reșița cu autoturismul de culoare albastru. La câteva secunde după această discuție, numitul B., a fost apelat pe telefonul mobil de către A., să vină lângă șosea, să se ascundă într-o tufa, el urmând să vină acolo cu mașina. În continuarea discuției telefonice A. a spus ca a observat o persoană care se plimba pe șosea și să mai așteptăm puțin, că o să sune el. Echipajul format din (...) s-a deplasat pe direcția indicată de către C. și B., pe DN 57, pe direcția Moldova Nouă unde la circa 300 de metri de intersecția DN 57 cu DJ 571 C, au observat autoturismul de culoare albastru, parcat pe marginea drumului, iar pe scaunul șoferului se afla o persoană de sex masculin care vorbea la telefonul mobil prin dispozitiv hands-free. Acesta a fost legitimat și întrebat dacă are legături cu cei doi, acesta s-a legitimat cu o legitimație de polițist, și imediat după aceasta A. a smuls dispozitivul hands-free din telefonul mobil și a azvârlit telefonul într-o râpă de la marginea drumului și a declarat că nu are nicio legătură cu cei doi pomeniți mai sus."

Curtea a reținut că potrivit art. 90 C. proc. pen. anterior (normă legală în vigoare la data întocmirii actului), procesul-verbal de constatare constituie mijloc de probă.

De asemenea, curtea a observat că în declarația dată în fața primei instanțe, inculpatul A. a prezentat o stare de fapt parțial diferită, încercând să dea un alt sens faptului că a fost depistat de organele judiciare în locul indicat de coinculpați.

S-a mai reținut că distanța la care se afla inculpatul A. în momentul depistării de către organele de poliție a fost rectificată prin procesul-verbal de îndreptare a erorii materiale din 11 februarie 2013, fiind de 3.300 metri și nu de 300 metri (dosar judecătorie).

Referitor la convorbirile telefonice dintre inculpați, instanța de apel a remarcat durata lor foarte scurtă, mai ales a primului apel, ceea ce presupune comunicarea unor informații conform unui plan anterior stabilit, la momentul respectiv C. și B. încercând să nu fie prinși de organele de frontieră.

În ceea ce privește martorii audiați în cauză, instanța de apel a constatat că martorul D. a arătat că îl cunoaște pe inculpatul A., iar martorul F. a recunoscut că a împrumutat inculpatului A. mașina proprietate personală, "în anul 2011, luna iunie, prin data de 20". S-a mai reținut că autoturismul a fost folosit de inculpat și în datele de 23 sau 24 iunie, ceea ce conduce la concluzia că autoturismul a fost la inculpatul A. o perioadă de mai multe zile anterior datei de 22 iunie 2011.

În urma analizei probatoriului instanța de apel a constatat că starea de fapt reținută în rechizitoriu și în sentința penală atacată este susținută de probele administrate, vinovăția inculpatului A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 270 alin. (1), (3) din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și prev. de art. 25 C. pen. din 1969 raportat la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 fiind stabilită cu caracter de certitudine.

Referitor la încadrarea juridică, instanța de apel a constatat că nu se impune schimbarea încadrării juridice dintr-o infracțiune prev. de art. 270 alin. (1), (3) din Legea nr. 86/2006 în două infracțiuni, respectiv prev. de art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 și prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006. În schimb, instanța de apel a apreciat că se impune a se reține forma continuată a tuturor infracțiunilor, respectiv art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

În ceea ce privește criticile vizând aplicarea unor pedepse sub minimul legal în cazul infracțiunii de contrabandă calificată deși nu s-au reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpaților, instanța de apel a constatat că sunt întemeiate, motiv pentru care în cazul inculpaților B. și C., a reținut circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. din 1969, menținând cuantumul pedepsei de 2 ani închisoare la care au fost condamnați pentru infracțiunea de contrabandă calificată.

În cazul inculpatului A., care pe tot parcursul procesului a încercat denaturarea realității și acreditarea ideii că ar fi victima unei înscenări; a îngreunat urmărirea penală; iar la data faptelor avea calitatea de polițist care îi impunea cu atât mai mult respectarea legii, s-a considerat că nu pot fi reținute circumstanțe atenuante.

Criticile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oravița privind omisiunea primei instanțe de a deduce perioada de reținere și arest preventiv, au fost apreciate întemeiate și, în consecință, au fost deduse din pedepsele aplicate, în cazul inculpatului A. perioada 23 iunie 2011 - 8 iulie 2011, iar în cazul inculpaților B. și C., perioada reținerii pentru inculpații, aceștia fiind reținuți pentru 24 de ore, de la 23 iunie 2011 la 24 iunie 2011.

Cu privire la criticile legate de competența organului de urmărire penală s-a constatat că este vorba de o competență teritorială care nu mai poate fi contestată în această etapă procesuală.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, admis în principiu prin Încheierea nr. 311/RC din 30 septembrie 2015 pronunțată de Înalta Curte, secția penală, în Dosar nr. x/273/2012.

Examinând recursul în casație prin prisma dispozițiilor legale, Înalta Curte constată că este fondat pentru următoarele considerente:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Conform art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, dacă "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Ministerul Public, în esență, a criticat ambele hotărâri, întrucât pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 274 rap. la art. 270 alin. (1) și (3) din Legea 86/2006 este nelegală.

Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., invocat de Ministerul Public, este corespondentul fostului art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. anterior, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013. Drept urmare, jurisprudența referitoare la acest caz de casare poate fi valorificată pentru a stabili incidența cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Din această perspectivă, se constată că pot fi încadrate în dispozițiile legale menționate, erorile care se produc în legătură cu aplicarea pedepsei de către instanța de fond prin stabilirea unei pedepse neprevăzută de lege sau prin depășirea limitelor legale.

În cauză, inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, rap. la art. 270 alin. (1), (3) din Legea nr. 86/2006 și de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001.

Prin Sentința penală nr. 102 din 18 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Oravița în Dosarul nr. x/273/2012, inculpatul a fost condamnat la în baza art. 274 rap. la art. 270 alin. (1), (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, la o pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 25 C. pen. anterior, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, iar în urma contopirii pedepselor aplicate s-a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare, care a fost suspendată condiționat.

Prin decizia instanței de control judiciar, au fost menținute pedepsele aplicate inculpatului, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare.

Înalta Curte, constată că dispozițiile art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României sancționează cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi, faptele prevăzute la art. 270 - 273, săvârșite de una sau mai multe persoane înarmate ori de două sau mai multe persoane împreună.

Conform art. 270 din același act normativ, "introducerea în sau scoaterea din țară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, constituie infracțiunea de contrabandă și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.

(3) Sunt asimilate infracțiunii de contrabandă și se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia".

Se observă că pentru infracțiunea prevăzută de art. 274 rap. la art. 270 alin. (1) și (3) din Legea nr. 86/2006, inculpatului A. i s-a aplicat o pedeapsă de 2 ani închisoare.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, instanța de fond a stabilit o pedeapsă nelegală, în condițiile în care aceasta putea fi coborâtă sub minimul special, conform art. 76 C. pen. anterior, doar în ipoteza reținerii circumstanțelor atenuante. Instanța de apel a perpetuat nelegalitatea, menținând pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 274 rap. la art. 270 alin. (1) și (3) din Legea nr. 86/2006, deși în considerentele deciziei a argumentat de ce nu se pot reține circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului A.

Potrivit dispozițiilor art. 79 C. pen. anterior, în situația în care se identifică împrejurări care pot constitui circumstanțe atenuante, instanța este obligată să le indice, să motiveze reținerea lor prin referire la probe și încadrarea fiecăreia în prevederile art. 74 alin. (1) lit. a), b) sau c) ori ale art. 74 alin. (2) C. pen.

Întrucât instanța de recurs nu poate proceda la o reindividualizare a pedepsei, față de scopul căii de atac a recursului în casație, respectiv judecarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, dar și față de împrejurarea că instanța de fond, în urma stabilirii situației de fapt și a vinovăției inculpatului s-a orientat către o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, va stabili pentru infracțiunea prev. de art. 274 rap. la art. 270 alin. (1) și (3) din Legea nr. 86/2006 o pedeapsă egală cu minimul special de 5 ani.

În urma contopirii pedepselor, conform art. 33, 34 C. pen. anterior, inculpatul urmează să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. din 1969.

În ce privește modalitatea de executare a pedepsei, se reține că dispozițiile C. pen. anterior, lege penală mai favorabilă, nu permit suspendarea condiționată a executării pedepsei în situația în care pedeapsa aplicată în caz de concurs de infracțiuni este de 5 ani închisoare (art. 81 alin. (2) C. pen. din 1969).

Ca atare, instanța va modifica modalitatea de executare a pedepsei și va dispune executarea pedepsei de 5 ani închisoare în regim de detenție.

Față de cele ce preced, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva Sentinței penale nr. 102 din 18 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Oravița în Dosarul nr. x/273/2012 și a Deciziei penale nr. 627/A din 11 iunie 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, privind pe inculpatul A.

Va casa în parte sentința și decizia atacate numai în ceea ce-l privește pe inculpatul A. și, în înlăturarea greșitei aplicări a legii, va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului A. în pedepsele componente de:

• 2 ani închisoare pentru art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, rap. la art. 270 alin. (1), (3) din Legea nr. 86/2006,

• 1 an închisoare pentru art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen. și art. 25 C. pen. din 1969 și va înlătura greșita aplicare a legii în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicată inculpatului A. pentru art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, rap. la art. 270 alin. (1), (3) din Legea nr. 86/2006 și stabilește pedeapsă legală 5 ani închisoare.

În baza art. 33, 34 C. pen. din 1969, urmare a aplicării dispozițiilor art. 5 din Noul C. pen., va contopi pedepsele aplicate inculpatului A. în pedeapsa cea mai grea și anume 5 ani închisoare cu executare.

În baza art. 71 C. pen. din 1969, interzice inculpatului A., drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale.

Va înlătura dispozițiile art. 81, 82, 83 C. pen.

Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație formulat de parchet vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva Sentinței penale nr. 102 din 18 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Oravița în Dosarul nr. x/273/2012 și a Deciziei penale nr. 627/A din 11 iunie 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, privind pe inculpatul A.

Casează în parte sentința și decizia atacate numai în ceea ce-l privește pe inculpatul A. și în înlăturarea greșitei aplicări a legii dispune:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului A. în pedepsele componente de:

• 2 ani închisoare pentru art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, rap. la art. 270 alin. (1), (3) din Legea nr. 86/2006,

• 1 an închisoare pentru art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen. și art. 25 C. pen. din 1969

Înlătură greșita aplicare a legii în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicată inculpatului A. pentru art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, rap. la art. 270 alin. (1), (3) din Legea nr. 86/2006 și stabilește pedeapsă legală 5 ani închisoare.

În baza art. 33, 34 C. pen. din 1969, urmare a aplicării dispozițiilor art. 5 din Noul C. pen., contopește pedepsele aplicate inculpatului A. în pedeapsa cea mai grea și anume 5 ani închisoare cu executare.

În baza art. 71 C. pen. din 1969, interzice inculpatului A., drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale.

Înlătură dispozițiile art. 81, 82, 83 C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație formulat de parchet rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 65 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 noiembrie 2015.

Procesat de GGC - CL