ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 966/2014

Decizia nr. 966/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., C., anularea Dispoziției zilnice a rectorului B. nr. S/183 din 19 septembrie 2011, prin care s-a dispus exmatricularea sa din A. pentru

nepromovarea anului universitar 2010 - 2011, cu obligația restituirii cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării.

Totodată, reclamantul a solicitat și suspendarea actului administrativ până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004, iar ca efect al suspendării, reînmatricularea sa în A. - C., în anul III de studii, cu obligarea pârâtei la plata sumei de 10000 lei daune morale și la plata sumelor achitate cu titlu de taxă de școlarizare și c/valoare chirie achitate până la reintegrarea sa în anul școlar menționat.

Prin precizarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a solicitat și anularea Deciziei de imputare nr. 3741677 din 22 august 2011 prin care i s-a imputat suma de 13.352,59 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere pe timpul școlarizării, suportate de D., ca act subsecvent actului administrativ atacat.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin comunicarea efectuată de pârâtă la data de 20 septembrie 2011 i s-a adus la cunoștință că a fost exmatriculat,

susținând că actul administrativ atacat a fost emis

cu încălcarea dispozițiilor legale referitoare la aplicarea Sistemului european de credite transferabile, care este obligatorie începând cu anul universitar 2005-2006 în toate universitățile, iar în opinia sa, potrivit situației școlare, a obținut pe parcursul anului II de studii un număr suficient de credite pentru promovarea în anul II, prin urmare dispoziția prin care s-a dispus exmatricularea sa și decizia de imputare subsecventă sunt nelegale.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat prevederile art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleași motive, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii, arătând, în esență, că reclamantul a fost exmatriculat pentru nepromovarea anului II de studii, întrucât nu a promovat două discipline, respectiv dreptul penal partea generală și tehnica criminalistică.

Având în vedere Regulamentul privind activitatea profesională a studenților din B., situația reclamantului a fost supusă analizei comisiei de disciplină, iar Hotărârea nr. 3729309 din 16 septembrie 2011 a acestei comisii a fost pronunțată potrivit Regulamentului, după ascultarea studentului și studierea situației școlare. Fapta a fost încadrată în dispozițiile art. 42 alin. (1) și (3) și art. 57 lit. b) din Regulament, constatându-se lipsa de interes în pregătire pe timpul anului universitar și a sesiunilor de examene și propunându-se exmatricularea reclamantului, căruia i s-au asigurat accesul la lucrările comisiei și a documentelor pe care aceasta și-a întemeiat hotărârea.

1.3. Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 347 din 9 aprilie 2012, a respins acțiunea formulată de reclamant, ca nefondată.

1.4. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Reclamantul a fost înscris la B. începând cu anul 2009-2010 la forma de învățământ zi, cursuri cu frecvență, C., specializarea „Ordine și siguranță publică”, iar în anul universitar 2010-2011 (anul II de studii) acesta nu a obținut promovarea la disciplinele „Drept penal, partea generală” și „Tehnică criminalistică”.

Prin Dispoziția zilnică a rectorului B. nr. S/183 din 19 septembrie 2011 s-a dispus exmatricularea reclamantului, cu suportarea de către acesta a cheltuielilor de școlarizare, conform art. 42, 57 lit. b), 58 alin. (1) și (2), art. 59 alin. (1) și art. 60 din Regulamentul privind activitatea profesională a studenților din A., nr. 3727284 din 15 iunie 2011, contestația formulată de reclamant împotriva acestei dispoziții fiind respinsă.

Prima instanță a reținut că actele administrative atacate au fost întocmite cu respectarea Regulamentului de ordine interioară (Regulamentul privind activitatea profesională a studenților din B.), H.G. nr. 294/2007 și Legii nr. 288/2004.

Începând cu anul universitar 2005-2006, Sistemul European de Credite Transferabile este utilizat în toate universitățile românești, atât în evidența rezultatelor profesionale ale propriilor studenți, cât și în operarea transferului de rezultate profesionale obținute de studenți ca urmare a frecventării și promovării unor discipline cuprinse în planurile de învățământ ale altor universități din țară și străinătate sau ale altor programe de studii din propria universitate.

Față de scopul și principiile Sistemului European de Credite Transferabile care se aplică în toate instituțiile de învățământ superior din România, prima instanță a reținut că acest sistem nu exclude incidența Regulamentului de ordine interioară unității de învățământ universitar, în speță B.

Regulamentul privind aplicarea Sistemului European de Credite Transferabile și Regulamentul privind activitatea profesională a studenților din cadrul B. sunt documente ce reglementează situații distincte, astfel că ambele își găsesc aplicabilitatea.

În speță, întrucât reclamantul a fost înmatriculat la forma de învățământ zi în C., cursuri cu frecvență, seria 2009- 2012, prima instanță a reținut că pentru anul universitar 2010 - 2011, când reclamantul a urmat cursurile anului II de studii, era în vigoare Regulamentul nr. 3058 din 26 noiembrie 2008, înlocuit ulterior prin Regulamentul nr. 3727284 din 15 iunie 2011.

Susținerea reclamantului în sensul că potrivit Regulamentului aflat în vigoare la începutul anului universitar 2010-2011 și la momentul susținerii examenelor și colocviilor se făcea distincția clară între examene și colocvii, neputând fi primită.

Regulamentul nr. 3058/2008 era în vigoare la începutul anului universitar 2010 - 2011 și la momentul susținerii examenelor și colocviilor de către reclamant, iar potrivit art. 22 din acest regulament, numărul de restanțe este dat de numărul examenelor și colocviilor nepromovate, conform planului de învățământ.

Cum potrivit situației școlare, reclamantul avea două restanțe, neobținând nota de promovare la disciplinele drept penal - partea generală și tehnică criminalistică, s-a reținut incidența dispozițiilor din Regulament care stabilesc sancțiunea exmatriculării ca urmare a nepromovării anului de studii din motive imputabile (art. 21 alin. (1) teza II-a din Regulamentul nr. 3058/2008, respectiv art. 45 alin. (3) din Regulamentul nr. 3727284/2011).

Așa fiind, reținând că norma de drept ce stabilește obligativitatea aplicării sistemului, respectiv art. 15 din Legea nr. 288/2004, promovează posibilitatea recunoașterii academice a studenților români în afara țării și transferabilitatea creditelor de studii între facultățile aceleiași instituții de învățământ superior, între instituțiile românești de învățământ superior, precum și între acestea și universitățile din alte țări, în raport cu scopul legii, instanța a apreciat că, în speță, aplicarea necorespunzătoare, sau chiar lipsa aplicării sistemului nu ar afecta legalitatea actelor administrative atacate. În cauză fiind incidente dispozițiile cuprinse în Regulamentul privind activitatea profesională a studenților din cadrul B.

Prin urmare, actele contestate au fost emise în baza și în executarea art. 57 alin. (3) lit. b) din Regulamentul de ordine interioară al B., precum și art. 17 din Legea nr. 288/2004.

Împotriva sentinței nr. 347/2012 a Curții de Apel Craiova, apreciată ca netemeinică și nelegală, a formulat recurs reclamantul A., invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost precizată.

În esență, recurentul a adus următoarele critici sentinței recurate:

- instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de anulare a Deciziei de imputare nr. 3741677 din 22 august 2011;

- instanța a omis să se pronunțe asupra tuturor motivelor de nelegalitate invocate, respectiv: nulitatea actului administrativ atacat, pentru lipsa termenului în care poate fi atacat și a instanței competente; actul administrativ este semnat de o persoană care nu îndeplinea calitatea legală de reprezentare, ca rector, întrucât nu a fost confirmată în această calitate printr-un ordin al Ministrului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului; actele premergătoare care au stat la baza actului administrativ contestat au fost semnate de o persoană care nu avea legal calitatea de decan al facultății pârâte;

- soluția pe fondul cauzei este greșită pentru că s-a reținut eronat că reclamantul nu a promovat două examene, în realitate, fiind vorba de un examen și un colocviu.

Recurentul arată că în prezent, întrucât măsura dispusă nu operează, fiind suspendată, a fost reînmatriculat în anul II de studii și a promovat colocviul la disciplina „Tehnica Criminalistică”.

Regulamentul privind activitatea profesională a studenților din B., în baza căruia a fost exmatriculat, nu îi este opozabil, nefiindu-i adus la cunoștință. De asemenea, la nicio universitate europeană nu există regula obținerii maximului de puncte-credit pentru promovare, ci a unui minim pe care l-a îndeplinit.

Ulterior recurentul a formulat precizări la motivele de recurs, învederând că actul administrativ nu a produs efecte întrucât în sesiunea iulie 2013 a absolvit C., Specializarea Ordine și Siguranță Publică, a promovat examenul de licență cu media 9,28 și, implicit toate examenele la disciplinele cuprinse în planul de învățământ pe fiecare an de studiu.

De asemenea, a reiterat faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii sale privind anularea deciziei de imputare.

Intimata-pârâtă B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând legalitatea și temeinicia sentinței recurate și combătând criticile recurentului.

Se arată că în contextul suspendării efectelor măsurii exmatriculării urmare a sentinței nr. 74/2012 a Curții de Apel Craiova, irevocabilă, recurentul a absolvit cursurile C. din cadrul B., pierzând calitatea de student și dobândind-o pe cea de absolvent al acestei instituții de învățământ, astfel că schimbarea situației juridice nu mai permite exmatricularea.

Recurentul a depus la dosarul cauzei adeverința privind absolvirea C., în sesiunea iulie 2013 și a menționat că este angajat al D.

De asemenea, prin precizările și concluziile scrise depuse la dosar, a precizat că își menține criticile referitoare la faptul că instanța de fond în mod greșit a apreciat că Regulamentul privind activitatea profesională a studenților din B., în vigoare la momentul susținerii examenului și al emiterii actului administrativ contestat este prioritar față de Legea educației naționale și față de Sistemul european de credite transferabile.

Cu privire la decizia de imputare, se arată că întrucât instanța de fond a respins acțiunea, nu se mai impune trimiterea cauzei pentru rejudecare pe motivul că în dispozitiv nu este menționată în mod expres și respingerea petitului având ca obiect anularea deciziei de imputare. Indiferent de conținutul dispozitivului, minuta are prioritate cu atât mai mult cu cât instanța de fond a analizat în considerente și petitul având ca obiect anularea deciziei de imputare.

Înalta Curte, analizând recursul formulat, apreciază că acesta este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Înalta Curte va analiza criticile formulate de recurentul-reclamant, astfel cum acestea au fost restrânse prin precizările și concluziile scrise depuse la dosarul cauzei.

În cauză, recurentul-reclamant prin Dispoziția rectorului autorității pârâte nr. S/183 din 19 septembrie 2011 a fost exmatriculat începând cu 19 ianuarie 2011 din B. pentru nepromovarea din motive imputabile a anului universitar 2010-2011, cu obligația restituirii cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării.

În fapt, recurentul-reclamant, în anul universitar 2010-2011 nu a promovat examenele la disciplinele „Drept penal” și „Tehnica criminalistică”, nefiindu-i permisă reexaminarea pentru examenele nepromovate, conform art. 42 din Regulamentul nr. 3227284 din 25 iunie 2011.

Potrivit art. 4 alin. (1)-(3) din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare, „(1) Studiile universitare de licență corespund unui număr cuprins între minimul 180 și maximum 240 de credite de studiu transferabile, conform Sistemului European de Credite de Studiu Transferabile. (2) În sensul prezentei legi, creditele de studiu transferabile sunt valori numerice alocate unor unități de cursuri și altor activități didactice. Prin creditele de studiu transferabile se apreciază, în medie, cantitatea de muncă, sub toate aspectele ei, efectuată de student pentru însușirea unei discipline. (3) La învățământul de zi, durata normală a studiilor universitare de licență este de 3-4 ani și corespunde unui număr de 60 credite de studiu transferabile pentru un an de studiu (…)”.

Conform art. 15 alin. (1) din aceeași lege, „Aplicarea în toate universitățile a Sistemului European de Credite de Studiu Transferabile este obligatorie”.

Potrivit art. 1 din Ordinul ministrului Educației și Cercetării nr. 3617/2005, „Această măsură se aplică în ciclul de studii universitare de licență, cât și în ciclul de studii de masterat, începând cu anul universitar 2005-2006”.

În cuprinsul art. 41 din Regulamentul privind activitatea profesională a studenților din B. nr. 3727284 din 15 iunie 2011 emis în cel de-al doilea semestru al anului universitar 2010-2011 s-a prevăzut că „Promovarea unui an de studiu este condiționată de realizarea a minimum 60 de puncte/credit aferente disciplinelor obligatorii și opționale din planul de învățământ”.

Față de dispozițiile regulamentare menționate anterior, rezultă că autoritatea pârâtă a prevăzut că numărul minim de credite obținut pentru promovare este numărul maxim de credite pentru un an de studii.

Stabilirea numărului de credite minim pentru promovare care să fie egal cu numărul maxim de credite de studiu transferabile pentru un an de studiu nu înseamnă respectarea dispozițiilor art. 15 alin. (1) din Legea nr. 288/2004, nefiind nici în spiritul acestor dispoziții și nici al celor privind Sistemul European de Credite de Studii Transferabile.

Din punct de vedere logic și fizic, numărul maxim și minim de credite nu poate să coincidă.

Mai mult, numărul de 180 de credite de studiu transferabile pentru studiile universitare de licență Ciclul I se impun a fi realizate/ obținute pe durata studiilor de maxim 3 ani, care, cumulate pe ani universitari, să conducă la recunoașterea studiilor universitare de licență, neexistând dispoziții legale care să prevadă/ condiționeze înmatricularea/ promovarea în anul universitar următor de obținerea numărului de 60 de credite de studiu transferabile.

Faptul că nu a fost în intenția legiuitorului să impună un număr de credite necesar promovării anului universitar și implicit că acesta nu poate fi în nici un caz egal cu numărul de credite de studiu transferabile stabilit pentru un an de studiu (60) rezultă și din interpretarea logică-juridică a dispozițiilor art. 148 alin. (1)-(3) din Legea nr. 1/2011 a educației naționale.

Real este că potrivit art. 176 alin. (5) din Legea nr. 1/2011, autoritatea publică recurentă poate emite regulamente proprii, însă acestea pot fi emise numai în condițiile și în spiritul legii.

Prin urmare, față de toate considerentele expuse, este evident că dispozițiile regulamentare emise de intimată în ceea ce privește impunerea unui număr minim de 60 de credite de studiu transferabile pentru promovarea unui an de studiu nu corespund nici literei și nici scopului dispozițiilor Legii nr. 288/2004, Legii nr. 1/20101, Ordinului Ministrului, Economiei și Cercetării nr. 36147/2005 și Sistemului European de Credite de Studiu Transferabile, astfel că toate criticile din cererea de recurs ce vizează aceste aspecte sunt fondate.

Mai mult, nu poate fi ignorată situația actuală confirmată de părți, potrivit căreia reclamantul a absolvit facultatea, are calitatea de angajat D., ceea ce demonstrează promovarea tuturor examenelor aferente anilor de studii.

Întrucât reclamantul nu mai are calitatea de student, Dispoziția rectorului nr. S/183 din 19 septembrie 2011 nu-și mai poate produce nici efectele în vederea cărora a fost emisă.

Față de toate aceste considerente, se impune admiterea în parte a acțiunii reclamantului așa cum a fost precizată și anularea Dispoziției nr. S/183/2011. Cererea de reînmatriculare a recurentului-reclamant a rămas fără obiect, urmând a fi respinsă ca atare.

În altă ordine, Decizia de imputare nr. 3741677/2011 este un act juridic administrativ care poate fi atacat la instanța de contencios administrativ potrivit art. 6 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată.

Această decizie este lipsită de efecte juridice, având în vedere reînmatricularea reclamantului și situația de fapt actuală, de absolvent și angajat al D., cât și soluția asupra Dispoziției nr. S/183/2011.

Prin urmare, în mod greșit instanța de fond a reținut ca fiind nefondată cererea privind anularea Deciziei de imputare nr. 3741677 din 22 august 2011.

În consecință, față de cele reținute, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I, art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, va admite recursul formulat de reclamant, va casa sentința recurată, va admite acțiunea precizată, în parte, în sensul anulării Dispoziției nr. S/183/2011 și a Deciziei de imputare nr. 3741677/2011. Cererea privind reînmatricularea va fi respinsă ca rămasă fără obiect.

Se va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 347 din 9 aprilie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată.

Admite acțiunea precizată, în parte, în sensul că dispune anularea Dispoziției zilnice a rectorului B. nr. S/183/2011 și a Deciziei de imputare nr. 3741677/2011.

Respinge cererea privind reînmatricularea recurentului-reclamant, ca rămasă fără obiect.

Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2014.