ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1525/2014

Decizia nr. 1525/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Prin cererea adresată Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 27 septembrie 2011 și înregistrată sub nr. x/54/2011, reclamanta SC A. SA prin administrator special B. a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 249 din 28 iunie 2011 emisă de ANAF - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor prin care s-a respins ca nemotivată contestația formulată împotriva deciziei de nemodificare a bazei de impunere din 18 martie 2011 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt - Activitatea de Inspecție Fiscală; s-a suspendat soluționarea contestației formulate de SC A. SRL împotriva deciziei de impunere din 18 martie 2011 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată emisă de DGFP Olt.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin decizia contestata s-a respins contestația formulata împotriva deciziei de nemodificare din 18 martie 2011 pe motiv că aceasta nu a fost motivată, iar decizia de nemodificare a bazei de impunere este un act care a fost emis în baza raportului de inspecție fiscală din 18 martie 2011 a cărui anulare a solicitat-o prin contestație și totodată și motivat.

S-a susținut că decizia respectivă nu este un act de sine stătător, ci este un derivat al raportului de inspecție fiscală, mod greșit fiind respinsă contestația ca nemotivată.

În ceea ce privește suspendarea soluționării contestației, s-a arătat că decizia emisă de ANAF DGS București din 28 iunie 2011 se referă doar la decizia de impunere și decizia de nemodificare fără să facă vreo mențiune cu privire la celelalte acte a căror anulare s-a solicitat.

De asemenea, față de dispozițiile art. 214 alin. (1) O.G. nr. 92/2003, s-a arătat că nu trebuia aplicată măsura suspendării, ci trebuia soluționată contestația pe fond având în vedere faptul că societatea contestatoare este în procedura specială prevăzută de Legea nr. 85/2006, procedură.

S-a susținut că măsura suspendării în mod netemeinic a fost aplicată, cu atât mai mult cu cât cererea de înscriere a DGFP Olt în tabelul suplimentar cu suma stabilită prin actele a căror anulare se cere, a fost contestată pe motiv că suma nu este certă, fiind contestate actele respective, contestație ce formează obiectul Dosarului nr. x/104/2009/a1 cu termen de judecată la data de 26 septembrie 2011.

În ce privește fondul contestației, s-a arătat că în mod greșit s-a prezumat de către echipa de control că operațiunile ar fi fost fictive, pentru motivul că societățile de la care s-a cumpărat produsul nu au declarat facturile pe declarația 394.

Pârâta ANAF a depus la dosar "Întâmpinare" prin care în primul rând, a solicitat instanței introducerea în cauză a Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului Olt, autoritatea administrativă care a emis decizia de impunere.

Pe cale de excepție pârâta a invocat lipsa calității procesuale active a reclamantei în raport de dispozițiilor art. 47 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 și la împrejurarea că pe rolul Tribunalului Olt se află Dosarul nr. x/104/2009 având ca obiect procedura insolvenței.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii, decizia atacată fiind emisă cu respectarea prevederilor art. 214 alin. (1) lit. a) din C. proc. fisc.

Intimata pârâtă DGFP Olt a depus la dosar întâmpinare prin care, pe cale de excepție, la rândul său a invocat excepția lipsei calității de reprezentat a fostului administrator a societății, B.

Pe fond, s-a arătat că organele administrative nu se pot pronunța înainte de finalizarea soluționării penale.

Hotărârea instanței de fond.

Prin Sentința nr. 556/2012 din data de 17 mai 2012, pronunțată de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA prin lichidator judiciar C. în contradictoriu cu pârâții ANAF - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, în ceea ce privește solicitarea reclamantei de anulare a măsurii suspendării soluționării contestației cu consecința obligării organului fiscal de a o soluționa pe fond, măsura suspendării este facultativă ea putând fi dispusă întemeiat atunci când organul de soluționare a contestației apreciază că rezultatul cercetărilor penale influențează decisiv soluția ce se va adopta în procedura administrativă, în același mod statuând și Curtea Constituțională.

S-a reținut că prin Decizia nr. 249 din 28 iunie 2011 DGFP Olt a dispus suspendarea soluționării contestației referitoare la suma de 4.141.268 lei reprezentând diferență suplimentară impozit pe profit și diferență suplimentară taxa pe valoare adăugată suplimentară, sumă stabilită prin decizia de impunere din 18 martie 2011, procedura urmând a fi reluată la încetarea cu caracter definitiv a motivului care a determinat suspendarea, respectiv finalizarea cercetărilor penale începute la sesizarea organului de control financiar fiscal cu privire la săvârșirea unor infracțiuni de către reprezentanții societății reclamante.

S-a reținut, de asemenea, că din adresa din 12 aprilie 2012 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a rezultat că Plângerea penală nr. x/2011 formulată de DGFP Olt împotriva SC A. SRL a fost înregistrată la parchet sub nr. x/P/2011 și se află în lucru la IPJ Olt din data de 25 martie 2011.

Apreciind că există o strânsă legătură între stabilirea obligațiilor bugetare datorate de reclamantă și stabilirea caracterului infracțional al faptelor imputabile reprezentanților societății, nefiind necesar ca organul de cercetare penală să fi început urmărirea penală, s-a constatat că în mod legal și întemeiat organul de soluționare a contestației a reținut legătura dintre stabilirea obligațiilor bugetare prin decizia de impunere și caracterul infracțional al faptelor săvârșite de către reprezentanții societății.

Cu privire la respingerea contestației formulate împotriva deciziei de nemodificare a bazei de impunere, au fost apreciate nefondate criticile formulate de reclamantă referitoare la faptul că motivarea contestației s-a realizat implicit prin contestarea raportului de inspecție fiscală care a stat la baza emiterii acestei decizii iar pe de altă parte, organul fiscal ar fi trebuit să aplice aceeași soluție de suspendare a soluționării contestației până la finalizarea cercetărilor penale întrucât motivarea contestației împotriva unui act administrativ fiscal trebuie realizată în mod direct și trebuie să cuprindă atât temeiurile de fapt cât și cele de drept pe care se sprijină, conform prev. art. 206 lit. c) C. proc. fisc.

Totodată, s-a constatat că nu poate fi reținută nici susținerea reclamantei în sensul că organul fiscal ar fi trebuit să adopte aceeași măsură a suspendării soluționării contestației, întrucât este vorba de acte administrativ fiscale distincte ce vizează categorii de obligații și intervale de timp diferite, fiind exclusă interdependența de soluții în procedura administrativ jurisdicțională fiscală.

Recursul

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta SC A. SA prin lichidator judiciar C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs în esență reclamanta SC A. SA prin lichidator judiciar, a arătat următoarele:

- În cauză au fost ridicate excepția lipsei calității procesuale pasive și cea a lipsei calității de reprezentant a administratorului social, excepții pe care instanța de fond nu s-a pronunțat și care presupune casarea sentinței cu rejudecare.

- În ce privește fondul cauzei se precizează că instanța de fond nu a avut în vedere motivele invocate în cererea de chemare în judecată, raportat la dispozițiile legii privind procedura insolvenței.

Prin soluționarea contestației de către Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt, se stabilește dacă cele reținute în cuprinsul procesului-verbal de inspecție sunt în mod corect reținute de către agentul constatator, sub aspectul înregistrărilor contabile și operațiunile contabile desfășurate de contribuabil.

Faptul că operațiunile contabile și comerciale, generatoare de prejudiciu la buget au fost făcute intenționat sau nu, dacă aceste fapte îmbracă forma unei infracțiuni, sunt aspecte care nu contribuie la stabilirea obligațiilor fiscale.

Legiuitorul nu a prevăzut, în mod imperativ prin "trebuie", sau "este obligatoriu", să fie aplicată măsura suspendării ci a prevăzut "poate" oferind doar posibilitatea organului de soluționare de a suspenda.

Apărările intimaților

Intimații-pârâți Agenția Națională de Administrare Fiscală și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt în numele și pentru Direcția Regională a Finanțelor Publice Craiova au formulat întâmpinare și au solicitat respingerea cererii de recurs ca nefondată.

Cererile și soluția instanței de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză și în conformitate cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată pentru următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 214 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc. "Organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când:

a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenta indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează sa fie dată în procedura administrativă".

De asemenea, potrivit prevederilor art. 214 alin. (3) C. proc. fisc. "Procedura administrativă este reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea (...)".

Alin. (4) al aceluiași articol prevede că "hotărârea definitivă a instanței penale prin care se soluționează acțiunea civilă este opozabilă organelor fiscale competente pentru soluționarea contestației, cu privire la sumele pentru care statul s-a constituit parte civilă".

În mod corect instanța de fond a reținut că în cauză sunt incidente prevederile art. 214 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc., având în vedere că organele fiscale au sesizat Parchetul pentru a verifica întreaga documentație întocmită în legătură cu realitatea și legalitatea operațiunilor desfășurate de societatea recurentă.

Se consideră că există o strânsă legătură între realitatea operațiunilor economice, în baza cărora au fost stabilite obligațiile bugetare contestate cuprinse în RIF și decizia de impunere și posibilul caracter infracțional al faptelor săvârșite de reprezentanții societății - cu referire la stabilirea existenței sau inexistența elementelor constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală.

Așa cum a arătat și pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, sunt de menționat în acest context și Decizia Curții Constituționale nr. 449 din 26 octombrie 2004 prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 183 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc. (ca temei al suspendării soluției contestației) precum și incidența art. 22 alin. (1) C. proc. pen., potrivit căruia hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Văzând că sentința civilă recurată este legală și temeinică în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A. SA prin lichidator judiciar C. împotriva Sentinței nr. 556 din 17 mai 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2014.

Procesat de GGC - NN