SECȚIUNEA 2 CAUZA CAN ȘI ALTE C. TURCIA (solicitarea nr. 29189/02) HOTĂRÂREA STRASBURG 24 ianuarie 2008 DEFINITIVF 24/04/2008 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Can și alții c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Francoise Tulkens, președinte, András Baka, Riza Türmen, Mindia Ugrekhelidze, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, judecători, Sally Dolle graffière de secțiune După ce a intenționat în camera Consiliului la 4 ianuarie 2008, Renunță hotărârea pe care aceasta a adoptat-o la această dată de procedură La originea cazului (n 29189/02) îndreptată împotriva Republicii Turcia și în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Yusuf Karataș, avocat la Șanl Reclamanții, domnul Emine Gümüș și domnii Kadir Can, Ekrem Can, Kaspem Can, Hüseyin Ateș, Mehmet Ateș, Mehmet Arar și Müslüm Arar, sunt resortisanți turci, născuți în 1933, 1933, 1962, 1958, 1957, 1959, 1968 și 1966 și reședința la data faptelor în Birechik-Șanlüm Arar. În 1990, Ministerul Energiei și Resurselor Naturale (începând din 1990, Ministerul Energiei și Resurselor Naturale) La exproprierea terenului care aparținea reclamanților din Birecik (Sanl Electroluxurfa) pentru construirea unui baraj. Reclamanții, în dezacord cu sumele plătite de către administrație, au introdus recursuri în creștere la indemnizația de expropriere la Tribunalul de Mare Instanță din Birecik. Instanța le-a acordat compensații suplimentare de expropriere care erau însoțite de dobânzi moratoriu simple la rata legală de 30 % pe an, care urmează să fie calculată de la data cedării terenurilor către administrație. (în cărți turcești (TRL) DATELE ARRETE ALE CURȚII DE CASSAȚIE DATA PLĂȚILOR PLĂȚILOR (TRL) Emine Gümüș Parcelle n Cerere depusă la: 27 mai 2002 24.7.1999 5 953 610 000 27.3.2000 13.12.2001 13 962 948 521 Emine Gümüș Parcelle n Cerere depusă la: 27 mai 2002 29.4.1999 6 145 692 000 13.12.1999 29.11.2001 14 921 455 147 Emine Gümüș Parcelle n Cerere depusă la: 27 mai 2002 29.4.1999 6 145 692 000 13.12.1999 14 921 455 147 Emine Gümüș Parcelle n : 27 mai 2002 24.7.1999 4 305 938 500 27.3.2000 13.12.2001 10 098 679 223 Emine Gümüș Parcelle n 644 Cerere introdusă la: 13 mai 2002 28.4.1999 1 412 942 000 15.11.1999 15.11.2001 3 524 251 Hüseyin Ateș Mehmet Ateș Parcelle n 129 Cerere introdusă la: 27 mai 2002 24.7.1999 12 738 732 000 27.3.2000 2.1.2002 29 876 034 732 Kadir Can Ekrem Can Kas : 27 mai 2002 29.4.1999 19 340 011 000 22.11.1999 29.11.2001 46 935 159 186 Mehmet Arar Müslüm Arar Parcelle n 134 Cerere introdusă la data de: 27 mai 2002 29.4.1999 37 937 432 900 13.12.1999 13.12.2001 93 410 144 930 II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNĂ PERTINENTĂ Dreptul și practica internă relevantă sunt descrise în Hotărârile Akkuș c. Turcia (9 iulie 1997, Recuperarea hotărârilor și deciziilor 1305-1306, § 13-16) și Aka c. Turcia (23 septembrie 1998, Rec., 1998-VI, p. 2674-2676, § 17-25). Reclamanții se plâng de o pierdere a valorii compensației suplimentare de expropriere, din cauza întârzierii statului în plata acestei indemnizații și a insuficienței dobânzilor moratorii în raport cu rata inflației foarte ridicată în Turcia. În acest sens, aceștia invocă art. 1 din Protocolul nr. 1, astfel cum a fost formulat Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru reglementarea utilizării bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. 10. Reclamanții se plâng, de asemenea, că perioada de timp scursă între sesizarea Tribunalului de Mare Instanță și plata efectivă a încălcat dreptul lor de a-și asculta cauza într-un termen rezonabil în sensul articolului 6 din convenție. PRIVIND RECEVABILITATEA 11. Curtea apreciază, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa (a se vedea în special Akkuș, menționat anterior) și ținând cont de toate elementele aflate în posesia sa, că cererea trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond, aceasta constată într-adevăr că nu se confruntă cu nici un alt motiv de inadmisibilitate. II. PE FOND Despre presupusa încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 12. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică întrebări similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea hotărârile citate anterior Akkuș, p. 1310, § 30-31 și Aka, p. 2682.§ 50-51). În cazul de față, Comisia observă că, în observațiile sale, guvernul nu a furnizat niciun fapt sau argument convingător care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față. Comisia constată că întârzierea legată de plata despăgubirii suplimentare acordate de instanțele interne se datorează numai administrației expropriante, care le-a cauzat proprietarilor un prejudiciu distinct care se adaugă la exproprierea bunurilor lor. Această întârziere determină Curtea să considere că reclamanții au trebuit să suporte o sarcină specială și exorbitantă care a încălcat echilibrul corect care trebuia să domine între cerințele de interes general și protecția dreptului la respectarea bunurilor. 14. Prin urmare, s-a încălcat art. 1 din Protocolul nr. privind presupusa încălcare a articolelor 6 din Convenție 15. Având în vedere constatarea încălcării la care a ajuns pentru art. 1 din Protocolul nr 1 (punctul 14 de mai sus), Curtea consideră că a examinat problema juridică principală adresată prin prezenta cerere. Având în vedere toate faptele cauzei și argumentele părților, Curtea consideră că nu mai este necesar să se ia o decizie separată cu privire la fondul motivului întemeiat pe art. 6 din convenție. III. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 16. art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Reclamanții solicită următoarele sume pentru prejudiciul lor material - pentru parcela n: 4 296 USD (USD) (3 364 EUR (EUR) aproximativ, sume convertite în conformitate cu cursul din 8 decembrie 2006, adică la data prezentării pretențiilor reclamanților) - pentru parcela n: 5 425 USD (4 aproximativ 250 EUR) - pentru parcela n: 3 425 USD (2 aproximativ 680 EUR) - pentru parcela nr 644 : 1 230 USD (aproximativ 965 EUR) - pentru parcela n 129 : 4 296 USD (3 370 EUR) - pentru parcela n: 18 692 USD (aproximativ 640 EUR) - pentru parcela nr 134 : 32 544 USD (aproximativ 25 480 EUR). Reclamanții solicită 14 000 USD (10 aproximativ 100 EUR) pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 19. Având în vedere jurisprudența sa și având în vedere calculul său propriu, Curtea consideră că este rezonabil să se acorde următoarele sume reclamanților sau titularilor de drepturi ai reclamanților pentru prejudiciul material - 2 350 EUR pentru parcela nr 48, 3 910 EUR pentru parcela nr 50, 1 700 EUR pentru parcela nr 51 și 340 EUR pentru parcela n 644, adică în total 8 300 EUR pentru reclamanta Emine Gümüș 370 EUR, împreună cu reclamanții Hüseyin și Mehmet Ateș, pentru parcela nr 129 - 6 148 EUR, împreună cu reclamanții Kadir, Ekrem și Kasäm Can, pentru parcela n - 14 330 EUR, împreună cu reclamanții Mehmet și Müslüm Arar, pentru parcela nr. 134 20. În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea consideră că constatarea unei încălcări oferă în sine o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral. Cheltuieli și cheltuieli de judecată 21. Reclamanții solicită 14 000 USD (10 950 EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. 22. Potrivit jurisprudenței constante a Curții, alocarea cheltuielilor și cheltuielilor în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea și, în plus, caracterul rezonabil al ratei lor (Iatridis Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], n 31107/96, § 54, CEDO 2000-XI). Curtea constată că pretențiile reclamanților cu titlu de cheltuieli și cheltuieli de judecată nu sunt însoțite de documentele justificative necesare; prin urmare, această cerere ar trebui eliminată. Interesele moratorii 23. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, LA UNANIMITATE, Declară cererea admisibilă A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. faptul că nu este necesar să se pronunțe separat cu privire la motivul întemeiat pe art. 6 din convenție afirmă că constatarea încălcării constituie, în sine, o satisfacție echitabilă suficientă în ceea ce privește prejudiciul moral suferit de recurentele menționate la litera (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamanților sau titularilor acestora de drepturi în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, următoarele sume care urmează să fie convertite în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data plății i. 8300 EUR (opt mii trei sute de euro) recurentei Emine Gümüș ii. 3 370 EUR (trei mii trei sute șaptezeci de euro) împreună cu reclamanții Hüseyin Ateș și Mehmet Ateș iii. 6 148 EUR (șase mii o sută patruzeci și opt de euro) împreună cu reclamanții Kadir Can, Ekrem Can și Kas. 14 330 EUR (patrusprezece mii trei sute treizeci de euro) împreună cu reclamanții Mehmet Arar și Müslüm Arar v. plus orice sumă care poate fi datorată din sumele de mai sus cu titlu de impozite decât de la expirarea termenului respectiv și până la plată, aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respins cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 24 ianuarie 2008 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Sally Dolle Françoise Tulkens Modulul Președinte
DEUXIÈME SECTION
CAN ET AUTRES c. TURQUIE
(Requête n
o
29189/02)
ARRÊT
24 janvier 2008
24/04/2008
Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article
44 §
2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme.
En l'affaire Can et autres c. Turquie,
La Cour européenne des Droits de l'Homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de
:
Françoise Tulkens,
présidente,
András Baka,
Riza Türmen,
Mindia Ugrekhelidze,
Vladimiro Zagrebelsky,
Danutė Jočienė,
Dragoljub Popović,
juges,
et
de
Sally Dollé
,
greffière de section
,
Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 4 janvier 2008,
Rend l'arrêt que voici, adopté à cette date
:
1.
A l'origine de l'affaire se trouve une requête (n
o
29189/02) dirigée contre la République de Turquie et en vertu de l'article 34 de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales («
la Convention
») et introduite par les ressortissants de cet État («
les requérants
») dont les noms figurent dans le tableau ci-dessous.
2.
Les requérants sont représentés devant la Cour par M
e
Yusuf Karataș, avocat à Șanlıurfa. Le gouvernement turc («
le Gouvernement
») est représenté par son agent.
3.
Le 12 septembre 2006, la Cour a décidé de communiquer la requête au Gouvernement. Se prévalant des dispositions de l'article 29 § 3 de la Convention, elle a décidé que seraient examinés en même temps la recevabilité et le bien-fondé de l'affaire.
I.
LES CIRCONSTANCES DE L'ESPÈCE
4.
Les requérants, M
me
Emine Gümüș et MM. Kadir Can, Ekrem Can, Kasım Can, Hüseyin Ateș, Mehmet Ateș, Mehmet Arar et Müslüm Arar, sont des ressortissants turcs, nés respectivement en 1933, 1933, 1962, 1958, 1957, 1959, 1968 et 1966 et résidant à l'époque des faits à Birecik-Șanlıurfa.
5.
En 1990, le Ministère de l'énergie et des ressources naturelles («
l'Administration
»), procéda à l'expropriation des terrains appartenant aux requérants sis à Birecik (Șanlıurfa) pour la construction d'un barrage.
6.
Les requérants, en désaccord avec les montants payés par l'Administration, introduisirent des recours en augmentation de l'indemnité d'expropriation auprès du tribunal de grande instance de Birecik. Le tribunal leur accorda des indemnités complémentaires d'expropriation qui étaient assorties d'intérêts moratoires simples au taux légal de 30 % l'an à calculer à partir de la date de cession des terrains à l'Administration.
7.
Des détails figurent dans le tableau suivant.
(en livres turques
(TRL)
Emine Gümüș
Parcelle n
o
48
Requête introduite le
: 27 mai 2002
24.7.1999
5 953 610 000
27.3.2000
13.12.2001
13 962
948 521
Emine Gümüș
Parcelle n
o
50
Requête introduite le
: 27 mai 2002
29.4.1999
6 145 692 000
13.12.1999
29.11.2001
14 921 455 147
Emine Gümüș
Parcelle n
o
51
Requête introduite le
: 27 mai 2002
24.7.1999
4 305 938 500
27.3.2000
13.12.2001
10 098 679 223
Emine Gümüș
Parcelle n
o
644
Requête introduite le
: 13 mai 2002
28.4.1999
1 412 942 000
15.11.1999
15.11.2001
3 524 251 930
Hüseyin Ateș
Mehmet Ateș
Parcelle n
o
129
Requête introduite le
: 27 mai 2002
24.7.1999
12 738 732 000
27.3.2000
2.1.2002
29 876 034 732
Kadir Can
Ekrem Can
Kasım Can
Parcelle n
o
16
Requête introduite le
: 27 mai 2002
29.4.1999
19 340 011 000
22.11.1999
29.11.2001
46 935 159 186
Mehmet Arar
Müslüm Arar
Parcelle n
o
134
Requête introduite le
: 27 mai 2002
29.4.1999
37 937 432 900
13.12.1999
13.12.2001
93 410 144 930
II.
8.
Le droit et la pratique internes pertinents sont décrits dans les arrêts
Akkuș c. Turquie
(9 juillet 1997,
Recueil des arrêts et décisions
1997-IV, pp. 1305-1306, §§ 13-16) et
Aka c. Turquie
(23 septembre 1998,
Recueil
1998-VI, pp. 2674-2676, §§ 17-25).
9.
Les requérants se plaignent d'une perte de la valeur de l'indemnité complémentaire d'expropriation, en raison du retard pris par l'État dans le paiement de cette indemnité et de l'insuffisance des intérêts moratoires par rapport au taux d'inflation très élevé en Turquie. Ils invoquent à cet égard l'article 1 du Protocole n
o
1, ainsi libellé
:
«
Toute personne physique ou morale a droit au respect de ses biens. Nul ne peut être privé de sa propriété que pour cause d'utilité publique et dans les conditions prévues par la loi et les principes généraux du droit international.
Les dispositions précédentes ne portent pas atteinte au droit que possèdent les Etats de mettre en vigueur les lois qu'ils jugent nécessaires pour réglementer l'usage des biens conformément à l'intérêt général ou pour assurer le paiement des impôts ou d'autres contributions ou des amendes.
»
10.
Les requérants se plaignent également que le laps de temps qui s'est écoulé entre la saisine du tribunal de grande instance et le paiement effectif a méconnu leur droit à ce que leur cause soit entendue dans un délai raisonnable au sens de l'article 6 de la Convention.
I.
11.
La Cour estime, à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence (voir, notamment,
Akkuș,
précité) et compte tenu de l'ensemble des éléments en sa possession, que la requête doit faire l'objet d'un examen au fond. Elle constate en effet qu'elle ne se heurte à aucun autre motif d'irrecevabilité.
II.
A.
Sur la violation alléguée de l'article 1 du Protocole n
o
1
12.
La Cour a traité à maintes reprises d'affaires soulevant des questions semblables à celles du cas d'espèce et a constaté la violation de l'article
1 du Protocole n
o
1 (voir les arrêts précités
Akkuș
, p. 1310, §§ 30-31, et
Aka
, p.
2682, §§ 50-51).
13.
En l'espèce, elle note que, dans ses observations, le Gouvernement n'a fourni aucun fait ni argument convainquant pouvant mener à une conclusion différente dans le cas présent. Elle constate que le retard pris dans le paiement de l'indemnité complémentaire accordée par les juridictions internes n'est imputable qu'à l'administration expropriante, qui a ainsi fait subir aux propriétaires un préjudice distinct s'ajoutant à l'expropriation de leurs biens. C'est ce retard qui amène la Cour à considérer que les requérants ont eu à supporter une charge spéciale et exorbitante qui a rompu le juste équilibre devant régner entre les exigences de l'intérêt général et la sauvegarde du droit au respect des biens.
14.
Par conséquent, il y a eu violation de l'article 1 du Protocole n
o
1.
B.
Sur la violation alléguée des articles 6 de la Convention
15.
Eu égard au constat de violation auquel elle est parvenue pour l'article
1 du Protocole n
o
1 (paragraphe
14 ci-dessus), la Cour estime avoir examiné la question juridique principale posée par la présente requête. Compte tenu de l'ensemble des faits de la cause et des arguments des parties, elle considère qu'il ne s'impose plus de statuer séparément sur le fond du grief tiré de l'article 6 de la Convention.
III.
SUR L'APPLICATION DE L'ARTICLE 41 DE LA CONVENTION
16.
Aux termes de l
'
article 41 de la Convention,
«
Si la Cour déclare qu'il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d'effacer qu'imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s'il y a lieu, une satisfaction équitable.
»
A.
Dommage
17.
Les requérants réclament les sommes suivantes au titre de leur dommage matériel
:
- pour la parcelle n
o
48
: 4 296 dollars américains (USD) (3 364 euros (EUR) environ, montants convertis selon le cours du 8 décembre 2006, soit à la date de la présentation des prétentions des requérants)
- pour la parcelle n
o
50
: 5 425 USD (4 250 EUR environ)
;
- pour la parcelle n
o
51
: 3 425 USD (2 680 EUR environ)
;
- pour la parcelle n
o
644
: 1 230 USD (965 EUR environ)
;
- pour la parcelle n
o
129
: 4 296 USD (3 370 EUR environ)
;
- pour la parcelle n
o
16
: 18 692 USD (14 640 EUR environ)
;
- pour la parcelle n
o
134
: 32 544 USD (25 480 EUR environ).
18.
Les requérants demandent 14 000 USD (10 100 EUR environ) pour le préjudice moral qu'ils auraient subis.
19.
A la lumière de sa jurisprudence et ayant procédé à son propre calcul, la Cour estime raisonnable d'accorder les sommes suivantes aux requérants ou aux ayants droit des requérants au titre de leur dommage matériel
:
- 2
350 EUR pour la parcelle n
o
48, 3 910 EUR pour la parcelle n
o
50, 1
700 EUR pour la parcelle n
o
51 et 340 EUR pour la parcelle n
o
644, soit au total 8 300 EUR à la requérante Emine Gümüș
;
-
3
370
EUR conjointement aux requérants Hüseyin et Mehmet Ateș,
pour la parcelle n
o
129
;
- 6
148 EUR conjointement aux requérants Kadir, Ekrem et Kasım Can, pour la parcelle n
o
16
;
- 14
330 EUR conjointement aux requérants Mehmet et Müslüm Arar, pour la parcelle n
o
134
;
20.
Quant au préjudice moral, la Cour estime que le constat d'une violation fournit en soi une satisfaction équitable pour le dommage moral.
B.
Frais et dépens
21.
Les requérants sollicitent 14 000 USD (10 950 EUR environ) pour les frais et dépens.
22.
Selon la jurisprudence constante de la Cour, l'allocation de frais et dépens au titre de l'article 41 présuppose que se trouvent établis leur réalité, leur nécessité et, de plus, le caractère raisonnable de leur taux (
Iatridis
c.
Grèce
(satisfaction équitable) [GC], n
o
La Cour observe que les prétentions des requérants au titre des frais et dépens ne sont pas accompagnées des justificatifs nécessaires. Il convient donc d'écarter cette demande.
C.
Intérêts moratoires
23.
La Cour juge approprié de baser le taux des intérêts moratoires sur le taux d'intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage.
PAR CES MOTIFS, LA COUR, À l'UNANIMITÉ,
1.
Déclare
la requête recevable
;
2.
Dit
qu'il y a eu violation de l'article 1 du Protocole n
o
1
;
3.
Dit
qu'il n'est pas nécessaire de statuer séparément sur le grief tiré de l'article 6 de la Convention
;
4.
Dit
que le constat de violation constitue en soi une satisfaction équitable suffisante quant au préjudice moral subi par les requérants
;
5.
Dit
a) que l
'
État défendeur doit verser aux requérants, ou à leurs ayants droit, dans les trois mois à compter du jour où l'arrêt sera devenu définitif conformément à l'article
44
§
2 de la Convention, les sommes suivantes à convertir en nouvelles livres turques au taux applicable à la date du versement
:
i. 8
300 EUR (huit mille trois cents euros) à la requérante Emine Gümüș
;
ii. 3
370 EUR (trois mille trois cent soixante-dix euros) conjointement aux requérants Hüseyin Ateș et Mehmet Ateș
;
iii. 6
148 EUR (six mille cent quarante-huit euros) conjointement aux requérants Kadir Can, Ekrem Can et Kasım Can
;
iv. 14
330
EUR (quatorze mille trois cent trente euros) conjointement aux requérants Mehmet Arar et Müslüm Arar
;
v. plus tout montant pouvant être dû sur les sommes ci-dessus au titre d'impôts
;
b)
qu'à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement, ces montants seront à majorer d'un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage
;
6.
Rejette
la demande de satisfaction équitable pour le surplus.
Fait en français, puis communiqué par écrit le 24 janvier 2008 en application de l'article 77 §§ 2 et 3 du règlement.
Sally Dollé
Françoise Tulkens
Greffière
Présidente