AFFAIRE KORKMAZ c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

24.01.2008

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de P1-1

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE KORKMAZ c. TURQUIE (CtEDO, 2008)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL KORKMAZ c. TURCIA (solicitarea nr. 35758/03) HOTĂRÂREA STRASBURG 24 ianuarie 2008 DEFINIF 24/04/2008 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din Convenție. În cauza Korkmaz c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Francoise Tulkens, președinte, Ireneu Cabral Barreto, Riza Türmen, Mindia Ugrekhelidze, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, judecători și Sally Dolle Greffière de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 4 ianuarie 2008, Renunță hotărârea adoptată la această dată de procedură La originea cazului (n 35758/03) îndreptat împotriva Republicii Turcia și al cărui resortisant al acestui stat, dl Hamam Korkmaz ( La 12 iulie 2006, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. În conformitate cu art. 29 alineatul (3) din Convenție, Curtea a decis să examineze în același timp admisibilitatea și fondul cauzei. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANȚELOR SPĂLĂȚII Reclamantul s-a născut în 1937 și își are reședința în Șanlurga. La 29 martie 2000, Hotărârea Generală a Apelor (adică administrația . .) a expropriat un teren aparținând reclamantului. La 20 iulie 2000, în dezacord cu suma plătită de administrație, reclamantul a intentat o acțiune în creștere a indemnizației de expropriere la tribunalul de mari instanțe din Birecik, tribunalul. Prin hotărârea din 21 decembrie 2000, după ce a dispus două expertize, Tribunalul l-a despăgubit parțial pe reclamant cu cererea sa. Prin hotărârea din 14 ianuarie 2002, Curtea de Casație a infirmat hotărârea de primă instanță pe motiv că metoda de calcul a valorii terenului era greșită. La 21 mai 2002, instanța a condamnat administrația să plătească reclamantului o indemnizație suplimentară de 4 448 386 000 de lire turce (TRL) [aproximativ 3 506 euro (EUR) ] însoțită de dobânzi moratorii la rata legală începând cu 10 iulie 2000 10. La 27 ianuarie 2003, Curtea de Casație a confirmat această hotărâre și a respins acțiunea prin rectificarea hotărârii la 28 aprilie 2003. 11. La 27 iunie 2005, administrația a vărsat reclamantului suma de 12 260 de noi cărți turcești (TRY) [aproximativ 7 430 EUR]. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNĂ PERTINENTE 12. În temeiul articolului 82 din Legea nr. 2004 din 9 iunie 1932 privind urmărirea penală a datoriilor și falimentului, bunurile aparținând statului și bunurile destinate uzului public sunt insesibile. 13. Dreptul și practica internă relevantă sunt descrise în Hotărârile Akkuș c. Turcia (9 iulie 1997, Rec., 1997, Rec., 1997-IV, p. 1305-1306, § 13-16) și Aka c. Turcia (23 septembrie 1998, Rec., 1998 VI, p. 2674 2676, § 17-25). Reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului său la respectarea proprietăților sale din cauza întârzierii administrației în plata indemnizației suplimentare de expropriere, însoțită de dobânzi moratoriu insuficiente în raport cu rata inflației foarte ridicată în Turcia. În acest sens, solicită încălcarea art. 1 din Protocolul nr. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru reglementarea utilizării bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Cu privire la admisibilitate 15. Guvernul invită Curtea să respingă plângerea pentru lipsa de calitate a victimei reclamantului, precum și pentru lipsa evidentă a temeiului juridic. Acesta susține că indemnizația suplimentară de expropriere în cauză a fost plătită integral de către administrație și că, în cazul în care ar exista un prejudiciu cauzat de întârzierea efectuării plății, aceasta ar fi conformă cu criteriile prevăzute de jurisprudența relevantă 16. Curtea constată că argumentele invocate de guvern în cadrul excepției sale de inadmisibilitate se confundă în realitate cu fondul cauzei, în măsura în care, pentru a determina calitatea de victimă a reclamantului, prejudiciul rezultat din întârzierea plății compensației suplimentare de expropriere trebuie evaluat prin efectuarea unui calcul care ia în considerare datele economice relevante. Prin urmare, excepția guvernului ar trebui anexată la fond. 17. Curtea consideră că, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa (a se vedea în special Hotărârea Aka, citată anterior), și având în vedere toate elementele aflate în posesia sa, acest motiv trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. În plus, Curtea constată că nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate. Curtea a tratat în repetate rânduri cazuri care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Aka, citată anterior, p. 2682 alineatul 50-51, și Akkuș, citată anterior, p. 1317 alineatul 31). Curtea a examinat prezenta cauză și consideră că guvernul nu a furnizat niciun fapt sau argument convingător care ar putea conduce la o concluzie diferită în speță. Întradevăr, potrivit metodei adoptate deja în cauza Akac Turcia. (hotărâre citată mai sus), Curtea consideră că, pentru a aprecia prejudiciul material suferit de solicitant, trebuie să se ia în considerare decalajul dintre suma plătită efectiv reclamantului și cea pe care ar fi încasat-o dacă creanța sa ar fi fost ajustată pentru a ține seama de eroziunea monetară de la exproprierea proprietății sale 20. În cazul de față, ținând cont de indicii incluși în lista publicată de Instituția de Statistică din Turcia la data plății, valoarea compensației suplimentare plătite reclamantului corespunde la aproximativ 86% din suma pe care ar fi trebuit să o atingă. Cu alte cuvinte, prejudiciul suferit de reclamant este de ordinul a 14%. Potrivit jurisprudenței Curții, această rată este cu mult peste marja de imprecisitate cauzată de metoda de calcul (a se vedea Arabac, (dec.) menționată anterior 21. Curtea arată, de asemenea, că întârzierea legată de plata indemnizației suplimentare de expropriere acordate de instanțele interne este imputabilă administrației expropriante, care i-a cauzat reclamantului un prejudiciu distinct, adăugat exproprierii proprietății sale. Această întârziere, dublată de durata efectivă totală a procedurilor în cauză, determină Curtea să considere că reclamantul a trebuit să suporte o sarcină specială și exorbitantă care a încălcat echilibrul corect care trebuie realizat între cerințele de interes general și protejarea dreptului la respectarea bunurilor. 22. Prin urmare, Curtea respinge excepția guvernului întemeiat pe lipsa de calitate a victimei reclamantului și concluzionează că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ A ARTICOLULUI 6 alineatul (1) DIN CONVENȚIE 23. Reclamantul se plânge, de asemenea, că durata efectivă a procedurilor a încălcat art. 6 alineatul (1) din Convenție 24. Curtea subliniază că acest motiv este legat de cel examinat mai sus și, prin urmare, trebuie declarat admisibil. Cu toate acestea, având în vedere constatarea referitoare la art. 1 din Protocolul nr. 1 (punctul 22 de mai sus), Curtea consideră că nu este necesar să se examineze separat dacă, în speță, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție. III. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 25. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Reclamantul susține că trebuie să fie despăgubit pentru un prejudiciu material pe care îl evaluează la 30 000 de dolari americani (USD) și solicită, de asemenea, repararea unei daune morale pe care o evaluează la 10 000 USD. 27. Guvernul contestă aceste pretenții. 28. Având în vedere modul de calcul adoptat în Hotărârea Aka (citată anterior, §§ 55-56) și având în vedere datele economice relevante, Curtea acordă reclamantului drept daune materiale 1 385 EUR. 29. Curtea consideră că această sumă este echivalentă cu decontarea definitivă a tuturor cererilor prezentate la nivel intern de către reclamant și examinate în speță (a se vedea Dildar c. Turcia, nr. 773661/01, § 47, 12 decembrie 2006). 30. În ceea ce privește prejudiciul moral suferit de solicitant, Curtea consideră că, în circumstanțele cazului, constatarea încălcării articolului 1 din Protocolul nr 1 constituie în sine o satisfacție echitabilă suficientă. Cheltuieli și cheltuieli de judecată 31. Reclamantul susține că nu solicită rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale de judecată. Guvernul se opune cererii reclamantului. 33. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor. În cazul de față, Curtea constată că reclamantul nu și-a ventilat pretențiile în măsura în care nu furnizează o numărătoare a activității efectuate de avocatul său. Prin urmare, Curtea consideră că nu este necesar să i se aloce o sumă pentru onorariile de avocat. Interese moratoriu 34. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, plus trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, LA UNANIMITATE, îmbină în fond excepția preliminară a guvernului trasă din calitatea de victimă a reclamantului și o respinge Declară cererea admisibilă A se vedea faptul că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 afirmă că nu este necesar să se examineze separat motivul întemeiat pe art. 1 din Convenție afirmă că constatarea încălcării articolului 1 din Protocolul nr 1 constituie, în sine, o satisfacție echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral suferit de reclamant arată că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, 1 385 EUR (o mie trei sute optzeci și cinci de euro) pentru daune materiale, plus orice sumă care poate fi datorată ca impozit, care poate fi convertită în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului că, de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. 24 ianuarie 2008 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Sally Dolle Françoise Tulkens Grefier Președinte