ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4502/2014

Decizia nr. 4502/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 17 august 2011 reclamanta SC A. SRL București a chemat în judecată Direcția Municipiului București pentru Accize și Operațiuni Vamale și Direcția Generală a Finanțelor Publice București - în prezent Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - solicitând anularea în parte a deciziei de impunere din 10 noiembrie 2010, precum și a deciziei din 14 februarie 2011 emise în soluționarea contestației, privind debitul de 391.863,45 RON diferență de plată a accizei și 167.304,45 RON accesorii aferente, în total sumă de 503.118,45 RON.

În motivarea cererii, reclamanta a învederat în esență că organele fiscale au dispus în mod eronat recalcularea accizelor pentru produsele de parfumerie achiziționate de societate în perioada 2007-2008, prin utilizarea unui curs de schimb valutar valabil la data recepției produselor, prin aplicarea prevederilor H.G. nr. 1618/2008.

Reclamanta a mai arătat că actele administrative fiscale sunt nelegale, societatea calculând și achitând accizele pentru operațiunile de import efectuate în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare la data plății, respectiv art. 218 C. fisc.

Prin sentința civilă nr. 7820 din 21 decembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta a achiziționat de pe teritoriul comunitar produse de parfumerie, supuse accizelor nearmonizate, la calculul cărora s-a utilizat cursul de schimb valutar prevăzut de art. 218 C. fisc., în forma în vigoare în perioada 2007-2009, potrivit cărora valoarea în lei a accizelor stabilite în echivalent euro pe unitatea de măsură se determină prin transformarea sumelor exprimate în echivalent euro la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României pentru prima zi lucrătoare a lunii octombrie din anul precedent.

Prima instanță a constatat că organele fiscale au dispus recalcularea accizelor datorate bugetului de stat cu respectarea prevederilor art. 207 lit. g) și art. 208 alin. (2) și (7), precum și anexa nr. 3 C. fisc., conform cărora modalitatea de calcul a accizelor pentru produsele de parfumerie cu codurile NC 3303.00.10 și 3303.00.90, incluse în Cap. 2 „Alte produse accizabile” din cod constă în aplicarea cotelor procentuale prevăzute de lege asupra bazei de impozitare, reprezentată în cazul produselor provenite din teritoriul comunitar de prețurile de achiziție.

Instanța a mai reținut aplicabilitatea normei generale în materie fiscală cuprinsă în art. 9 alin. (3) lit. b) și alin. (4) C. fisc., potrivit cărora înregistrarea în contabilitate a sumelor exprimate în valută se face la cursul de schimb valabil la data înregistrării, sumele convertindu-se în moneda națională prin utilizarea cursului de schimb valutar la data la care se primesc sau se plătesc acele sume.

În privința anului 2009, prima instanță a constatat că prin H.G. nr. 1618/2008, prin care s-au modificat normele de aplicare a codului fiscal, s-a prevăzut expres că în cazul produselor supuse accizelor nearmonizate pentru care acciza este stabilită în cotă procentuală, provenite din achiziții intracomunitare, transformarea în RON a prețurilor de achiziție exprimate în diverse valute - ca bază de impozitare pentru accize - se efectuează la cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României, utilizat la înregistrarea în contabilitate, și anume cursul de schimb valabil la data recepției produselor achiziționate.

Referitor la stabilirea accesoriilor aferente debitului principal pentru perioada 22 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 - aspect criticat de asemenea prin acțiunea introductivă - instanța de fond a reținut că motivele de nelegalitate nu au fost invocate și în procedura administrativă, nefiind analizate de organul de soluționare a contestației, astfel cum prevăd dispozițiile art. 206 și art. 213 C. proc. fisc.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta SC A. SRL București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în principal admiterea acțiunii, în sensul anulării parțiale a actelor administrative atacate și în subsidiar, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei expertize financiar contabile.

Astfel, reclamanta a învederat că instanța a reținut în mod eronat pentru întreaga perioadă 2007-2009 aplicabilitatea prevederilor H.G. nr. 1618 din 22 decembrie 2008 cu privire la modalitatea de calcul a accizei datorate, operațiunea intrând până în anul 2009 sub incidența dispozițiilor art. 218 C. fisc., potrivit cărora cursul de schimb valutar utilizat este cel stabilit în prima zi lucrătoare a lunii octombrie din anul precedent.

În aceste împrejurări, a arătat reclamanta, societatea a calculat corect acciza datorată pentru produsele importate, astfel încât diferența de plată stabilită de organele fiscale pentru accize, ca și pentru majorări și accesorii, aferente perioadei 2007-2008, nu se justifică.

Referitor la aplicabilitatea prevederilor art. 9 alin. (4) C. fisc., s-a precizat de către reclamantă că prima instanță a interpretat legea pe baza unor considerente neîntemeiate, aplicarea normei generale din textul din C. fisc. sus-menționat făcându-se în detrimentul normei speciale aferente accizelor, reprezentată de capitolul 4 din Secțiunea a 15-a Titlul VII C. fisc.

Reclamanta a criticat soluția și cu privire la neanalizarea cererii de anulare a sumelor reprezentând accesorii aferente accizelor pretins datorate, instanța de fond reținând în mod greșit că prin contestația administrativă nu s-ar fi formulat critici asupra stabilirii majorărilor de întârziere și dobânzilor aferente debitului.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Astfel, apărarea referitoare la aplicarea retroactivă a prevederilor H.G. nr. 1618/2008 privind calculul accizelor pentru produsele de parfumerie provenite din teritoriul comunitar a fost în mod întemeiat înlăturată de instanța de fond, care a conchis că, și pentru perioada anterioară anului 2009, la stabilirea în cotă procentuală a accizei transformarea în RON a prețului de achiziție exprimat în valută se efectuează la cursul de schimb valabil la data recepției produselor achiziționate.

Curtea nu poate primi susținerea reclamantei referitoare la aplicabilitatea prevederilor art. 218 C. fisc., potrivit cărora valoarea în lei a accizelor stabilite în echivalent euro se determină la cursul de schimb pentru prima zi lucrătoare a lunii octombrie din anul precedent, întrucât aceste dispoziții sunt aplicabile pentru conversia în lei a accizelor exprimate în echivalent euro pe unitatea de măsură, nu și în cazul accizei stabilite prin aplicarea cotei procentuale - de 35% pentru parfum și 25% pentru apă de parfum - asupra prețului de achiziție.

Sub acest aspect, instanța a constatat în mod corect că reclamanta nu a respectat prevederile art. 207 lit. g), art. 208 alin. (7) lit. b) și art. 212 alin. (2) C. fisc. potrivit cărora pentru produsele de parfumerie provenite din teritoriul comunitar, acciza se calculează prin aplicarea cotelor procentuale asupra prețurilor de achiziție, plata efectuându-se în ziua lucrătoare imediat următoare celei în care au fost recepționate bunurile.

Cât privește referirea cuprinsă în considerentele sentinței la prevederile art. 9 alin. (3) C. fisc., Curtea constată că nu este întemeiată apărarea reclamantei în sensul că prima instanță a făcut aplicarea regulii generale vizând moneda de plată și de calcul a impozitelor și taxelor și nu a normelor speciale din Titlul VII „Accize și alte taxe speciale” din cod.

Astfel, în lipsa unor prevederi exprese privind cursul valutar utilizabil la conversia în RON a accizelor stabilite în cote procentuale asupra prețurilor de achiziție-până la modificarea normelor de aplicare a codului fiscal prin H.G. nr. 1618/2008 - s-a făcut trimitere în mod justificat la dispozițiile generale din Titlul I ale C. fisc., respectiv ale art. 9 alin. (3) lit. b).

Potrivit acestor prevederi, corect aplicate de organele fiscale, sumele exprimate într-o monedă străină se convertesc în moneda națională prin utilizarea cursului de schimb valutar la data la care se primesc sau se plătesc sumele respective ori la altă dată prevăzută în norme.

Nici motivul referitor la soluția privind obligațiile fiscale accesorii nu este întemeiat în condițiile în care în contestația formulată în procedura administrativă reclamanta nu aduce critici cu privire la majorările de întârziere și dobânzile stabilite, solicitând doar recalcularea lor prin determinarea corectă a conversiei în lei a sumelor exprimate în euro pe unitatea de măsură.

De altfel, în raport de împrejurarea că debitul privind accizele pentru produsele achiziționate a fost corect stabilit, sunt datorate și obligațiile fiscale accesorii în cuantumul menționat în actele administrative contestate.

Față de cele expuse mai sus, sentința atacată fiind legală și temeinică, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A. SRL împotriva sentinței civile nr. 7820 din 21 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 noiembrie 2014.