ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1401/2015

Decizia nr. 1401/2015

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și în contradictoriu cu Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională Accize și Operațiuni Vamale București, a solicitat obligarea Direcției Regionale Accize și Operațiuni Vamale București - A.N.V., în calitate de autoritate vamală teritorială, la emiterea deciziei de soluționare a cererilor de restituire accize și comunicarea acestora conform legii, și respectiv obligarea Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili - A.N.A.F., în calitate de autoritate fiscală teritorială, la comunicarea deciziilor emise de către D.R.A.O.V. București și restituirea accizelor aferente cererilor de restituire accize, solicitate începând cu data de 12 iunie 2012, conform Listei anexate, în valoare de 4.489.887 lei, acciză plătită în conformitate cu prevederile art. 260

60

alin. (1) lit. b) C. fisc. și pct. 113 alin. (20) - (22

3

) din Nomele metodologice de aplicare a Codului fiscal aprobate prin H.G. nr. 44/2004; obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale de 0,04% pe zi de întârziere cuvenite începând cu ziua imediat următoare expirării termenului la care ar fi trebuit restituită contravaloarea accizei conform cererilor menționate în capătul I al cererii, în conformitate cu prevederile art. 124 C. proc. fisc. și pct 119.1 din Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. coroborat cu prevederile art. 70 și art. 120 alin. (7) (C. proc. fisc.); obligarea pârâtelor la plata daunelor cominatorii datorate pentru fiecare zi de întârziere în caz de neexecutare a obligației de emitere a deciziilor de restituire și comunicării acestora de către autoritatea vamală teritorială, și respectiv restituirii accizelor de către autoritatea fiscală teritorială; obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 2070 din 19 iunie 2013, Curtea de Apel București a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.A.F. - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili pe capătul de cerere privind obligarea la emiterea deciziei de soluționare a cererii de restituire accize, a admis excepția inadmisibilității capetelor de cerere privind obligarea la restituirea accizelor și la plata dobânzii legale aferente, a respins ca nefondate excepția prematurității și excepția rămânerii fără obiect, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC A. SA, a obligat pârâta ANV - D.R.A.O.V.B. să emită decizie de soluționare a cererii de restituire a accizelor și să o comunice conform dispozițiilor legale, a obligat pârâta A.N.A.F. - D.G.A.M.C. să comunice decizia ce va fi emisă conform alineatului de mai sus reclamantei, a respins, ca inadmisibile, capetele de cerere privind obligarea la restituirea accizelor și la plata dobânzii legale aferente, a respins capătul de cerere privind obligarea la emiterea deciziei de soluționare a cererii de restituire accize, formulat în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - D.G.A.M.C., ca fiind introdus împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă și a respins cererea de acordare a daunelor cominatorii, ca nefondată.

2.1. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a declarat recurs Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii în tot a acțiunii.

Împotriva aceleași sentințe a declarat recurs și SC A. SA solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței atacate și acordarea daunelor cominatorii așa cum a fost solicitate prin cererea de chemare în judecată.

Recursul declarat de DGFP București

Consideră recurenta că soluția pronunțată de instanța de fond este nefondată întrucât există deja o sentință civilă nr. 121 din 15 martie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Galați, în Dosarul nr. x/44/2011, prin care a fost respinsă acțiunea formulată de SC A. SA.

Se mai arată că în cauza dedusă judecății, în Dosarul nr. x/44/2011 a fost contestat actul administrativ fiscal reprezentat de Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare ale intimatei cu nr. 8888 din 50 din 17 iunie 2011, prin care se individualizează și creanța fiscală de 2.831.828 lei, reprezentând accize de plată în vamă la punerea mărfurilor în libera circulație în spațiul comunitar.

În concluzie, se arată că întrucât actul administrativ fiscal a fost menținut de instanța de fond, consideră că la acest moment suma de 2.831.828 nu poate fi restituită în baza cererii anterior menționate.

Recursul declarat de SC A. SA

În motivarea căii de atac se arată că nici până la data formulării recursului nu a primit Decizia cu privire la cererile de restituire a accizelor, deși a solicitat acest lucru prin cererile/notificările menționate, astfel încât cererea de acordare a daunelor cominatorii este pe deplin îndreptățită, iar față de pasivitatea autorităților care au refuzat emiterea deciziilor inițiale mai mult de un an de zile și mai mult de 15 zile după data comunicării sentinței, prezumarea intenției autorității de neexecutare conformă a hotărârii judecătorești consideră că este pe deplin dovedită, astfel încât se impune adăugarea unui coercitiv pecuniar pentru obligarea autorității la îndeplinirea obligațiilor de a face: respectiv de emitere a deciziei cu privire la cererile de restituire a accizelor.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

În ceea ce privește recursul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, instanța de control judiciar urmează să-l admită cu consecința modificării sentinței recurate și respingerii capetelor de cerere privind obligarea autorităților fiscale să emită și respectiv să comunice decizia de soluționare a cererii de restituire a accizei, în considerarea următoarelor argumente.

Astfel, în ceea ce privește primul capăt din cererea de chemare în judecată, referitor la obligarea ANV - D.R.A.O.V.B. la emiterea deciziei de soluționare a cererii de restituire a accizelor și comunicarea acesteia, soluția instanței de fond, pe acest capăt de cerere, este nefondată întrucât există deja o sentință judecătorească, în acest sens, Sentința civilă nr. 121 din 15 martie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/44/2011, prin care a fost respinsă definitiv și irevocabil prin Decizia nr. 2668 din 5 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție acțiunea formulată de SC A. SA.

În Dosarul nr. x/44/2011 a fost contestat actul administrativ fiscal reprezentat de Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile fiscale suplimentare ale intimatei-reclamante cu nr. 8888 din 50 din 17 iunie 2011,prin care se individualizează și creanța fiscală de 2.831.828 lei lei, reprezentând accize de plată în vamă la punerea mărfurilor în libera circulație în spațiul comunitar.

Astfel, având în vedere că actul administrativ fiscal - Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile fiscale suplimentare nr. 8888 din 50 din 17 iunie 2011 a fost menținută de instanța de fond competentă,ca legal și temeinic întocmit, se apreciază că suma de 2.831.828 nu poate fi restituită în baza cererii anterior menționate.

Mai mult decât atât, așa cum, în mod corect, a reținut și instanța de fond, o cerere de restituire formulată de aceeași reclamantă a fost deja soluționată în sensul respingerii, în cadrul Dosarului nr. x/44/2011, cerere care are același obiect, ca și în speța de față, restituirea sumei de 2.831.828 lei, reprezentând accize ce trebuie plătite în vamă și nu restituite întrucât nu au fost respectate prevederile legale.

În ceea ce privește recursul declarat de SC A. SA, acesta urmează să fie respins ca nefondat pentru următoarele motive.

Instanța de fond corect a argumentat soluția de respingere a capătului de cerere privind acordarea de daune cominatorii, întrucât recurenta-reclamantă nu a indicat în concret motivele de fapt și de drept ale cererii sale; astfel, recurenta-reclamantă nu a demonstrat de ce simpla emitere a unei hotărâri judecătorești de obligare la soluționarea cererii nu este suficientă ca forță juridică, fără a mai fi nevoie de adăugarea unui coercitiv pecuniar.

Trebuie subliniat faptul că intenția de neexecutare conformă a hotărârilor judecătorești nu se prezumă, recurenta-reclamantă trebuind să indice sumar, dar concret care sunt motivele pentru care solicită acordarea daunelor cominatorii.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul declarat de SC A. SA, va admite recursul declarat de D.G.R.F.P. București, va modifica sentința atacată în sensul respingerii capetelor de cerere privind obligarea autorităților fiscale să emită și respective să comunice decizia de soluționare a cererii de restituire a accizei cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A. SA împotriva Sentinței nr. 2070 din 19 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Admite recursul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București împotriva Sentinței nr. 2070 din 19 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința recurată în sensul că respinge capetele de cerere privind obligarea autorităților fiscale să emită și, respectiv, să comunice decizia de soluționare a cererii de restituire a accizei.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 martie 2015.

Procesat de GGC - GV