ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2304/2015

Decizia nr. 2304/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată, reclamanta SC A. SRL Galați, prin reprezentanții săi legali, a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Sănătății - Direcția Farmaceutică și Dispozitive Medicale București, solicitând pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună anularea deciziei de clasare a cererii de emitere a unei autorizații de funcționare farmacie pentru deschiderea unei farmacii comunitare în orașul Galați, str. x, județul Galați, respectiv obligarea pârâtei la eliberarea unei autorizații de funcționare pentru deschiderea de către reclamantă a unei farmacii comunitare la adresa menționată.

Prin sentința nr. 100 din 17 aprilie 2014, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a dispus următoarele:

- a admis cererea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății - Direcția Farmaceutică și Dispozitive Medicale;

- a dispus anularea deciziei de clasare a cererii de emitere a unei autorizații de funcționare farmacie, formulată de petentă către intimată prin răspunsul din 12 noiembrie 2013, pentru deschiderea unei farmacii comunitare în orașul Galați, str. x, și obligarea Ministerului Sănătății - Direcția Farmaceutică și Dispozitive Medicale la eliberarea unei autorizații de funcționare pentru deschiderea de către reclamantă a unei farmacii comunitare în orașul Galați, str. x, județul Galați;

- a dispus sesizarea Curții Constituționale a României cu privire la:

a) neconstituționalitatea prevederilor art. 1 pct. 2 din O.U.G. nr. 130 din 28 decembrie 2010 pentru modificarea Legii farmaciei nr. 266/2008, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 890 din 30 decembrie 2010, cu modificările și completările ulterioare;

b) neconstituționalitatea dispozițiilor articolului unic din Legea nr. 215/2012, prin care se aprobă prevederile din O.U.G. nr. 130 din 28 decembrie 2010 pentru modificarea Legii farmaciei nr. 266/2008, care modifică dispozițiile art. 42 din Legea nr. 266/2008, în sensul prelungirii termenului de aplicare al criteriului demografic stabilit în art. 12 din Legea nr. 266/2008, până la data de 31 decembrie 2014;

c) neconstituționalitatea dispozițiilor art. 12 și 42 din Legea farmaciei nr. 266/2008.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Sănătății.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare și excepția tardivității declarării recursului.

Recurentul nu a depus răspuns la întâmpinare.

Prin raportul întocmit la data de 05 ianuarie 2015, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., completul de filtru învestit cu soluționarea dosarului de față a apreciat că recursul nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d), coroborate cu prevederile art. 486 alin. (3) din noul C. proc. civ., deoarece cererea de recurs nu cuprinde motive de nelegalitate care să poată fi încadrate în cele prevăzute de art. 488 din noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 25 martie 2015 completul a dispus comunicarea raportului întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., prin care s-a apreciat ca fiind fundamentată soluția de anulare a recursului.

Intimata-reclamantă a depus la dosar punct de vedere față de raportul întocmit în cauză, apreciind că soluția de anulare a recursului, propusă prin raport, este legală și temeinică.

Examinând cererea de recurs prin prisma dispozițiilor incidente, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

În speță, astfel cum s-a reținut și în raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, cererea de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din același cod.

În cauză, recurentul-pârât nu a formulat motive de casare care să poată fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 din noul C. proc. civ.

Astfel, recurentul nu a indicat și nu a dezvoltat vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 488 C. proc. civ. și nu a adus sentinței atacate vreo critică ce ar putea fi încadrată într-unul din motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., partea exprimându-și doar nemulțumirea față de soluția primei instanțe.

Prin urmare, susținerile recurentului nu reprezintă critici împotriva sentinței recurate și ca atare nu pot fi apreciate ca fiind motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, astfel cum prevăd dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., republicat.

Dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., republicat, prevăd că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., republicat, recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Pentru

considerentele

expuse, în temeiul art. 493 alin. (5), coroborat cu art. 486 alin. (3), art. 489 alin. (2) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, constituită în complet de filtru, va anula recursul formulat, ținând seama și de prevederile art. 499 din același cod, decizia urmând a fi comunicată părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul Ministerul Sănătății împotriva sentinței nr. 100 din 17 aprilie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 iunie 2015.