ÎCCJ, decizie (scj.ro #82593)

Apel. Nerespectarea caracterului devolutiv al apelului.Consecințe În raport cu dispozițiile art.294-298 C.proc.civ., instanța de apel, când consideră necesar, poate, ea însăși, să refacă o parte din mijloacele de probă sau să completeze probatoriul, prin administrare de noi probe, urmând, în final, să pronunțe o hotărâre pe fondul pricinii, iar nu să trimită cauza la instanța de fond, în acest scop. Secția civilă, decizia nr.635 din 19 februarie 2003 Reclamantul M.G. a chemat în judecată pe pârâta Regia Autonomă de Administrarea Fondului Locativ de Stat Craiova pentru a fi obligată să îi plătească echivalentul în lei a sumei de 34.080 USD reprezentând contravaloarea lucrărilor de consolidare și reparații efectuate la parte dintr-o construcție situată în Craiova, aparținând pârâtei.

Reclamantul și-a motivat acțiunea arătând că, după ce a dobândit dreptul de proprietate asupra parterului imobilului, în baza autorizațiilor administrative necesare și cu acordul RAADPFL, a efectuat pe cheltuiala sa exclusivă lucrările necesare pentru consolidarea și repararea întregului imobil, inclusiv a părților ce aparțin în proprietate pârâtei, cheltuind pentru lucrările ce reveneau RAADPFL suma de 34.080 USD, așa cum s-a stabilit prin expertiza efectuată în dosarul de partaj soluționat de Judecătoria Drăgășani.

Pârâta Regia Autonomă de Administrare a Domeniului Public și Fondului Locativ Craiova a formulat o cerere reconvențională și a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța reclamantul să fie obligat să-i plătească suma de 45.220.378 lei reprezentând contravaloarea folosinței fără titlu a spațiului cu destinație de locuință, în perioada martie 1998 – decembrie 2000. Pe parcursul judecării cauzei, a fost introdus în cauză la cererea RAADPFL Craiova, în calitate de pârât Consiliul Județean Dolj – Sector Servicii Publice. După administrarea probelor cu acte și expertiză solicitate de părți, prin sentința civilă nr. 7 din 24 ianuarie 2002 Tribunalul Dolj – secția civilă a admis în parte acțiunea și a fost obligată pârâta Regia Autonomă de Administrare a Domeniului Public și Fondului Locativ Craiova să îi plătească reclamantului suma de 72.167.854 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de consolidare a părții din imobil aparținând regiei.

Acțiunea a fost respinsă față de Consiliul Județean Dolj – Sector Servicii Publice. Prin aceeași hotărâre s-a admis cererea reconvențională formulată de pârâta RAADPFL Craiova și a fost obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 45.222.378 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pentru spațiul ocupat și folosit fără titlu de reclamant. Împotriva sentinței civile au declarat apel reclamantul M.G. și pârâta Regia Autonomă de Administrare a Domeniului Public și Fondului Locativ Dolj. Prin decizia nr. 87/14 iunie 2002, Curtea de Apel Craiova – secția civilă a admis apelurile a casat sentința atacată și a trimis cauza spre soluționare în fond la Judecătoria Craiova.

Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut că, față de probatoriul administrat în cauză, se impune trimiterea dosarului spre rejudecare la instanța de fond pentru a se stabili, prin administrarea unei noi expertize valoarea tuturor lucrărilor efectuate la imobilul în litigiu, și data când au fost efectuate pentru a se verifica dacă reclamantul a fost constructor de bună sau de rea credință. Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamantul imputând instanței de apel că a încălcat prevederile 296 – 297 C.proc.civ. dispunând greșit trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond în vederea completării probelor, deși instanța de apel trebuia să administreze ea aceste probe dacă considera că sunt necesare pentru pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.

Recursul este fondat. Calea de atac a apelului este reglementată în Titlul IV Capit. I și II art. 282 – 298 din C.proc.civ. astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 138/2000 și O.U.G. nr. 59/2001. Din ansamblul acestor prevederi ale Codului de procedură civilă rezulta că în procesul civil, apelul este mijlocul procesual prin care partea, nemulțumită de hotărârea primei instanțe, solicită instanței superioare ierarhic reformarea hotărârii, apelul fiind, sub acest aspect, o cale de atac ordinară, suspensivă, de reformare și devolutivă. Cel mai semnificativ și caracteristic efect al apelului este “efectul devolutiv” și constă într-o reînnoire sau reeditare a judecății pricinii în fond, astfel că problemele de fapt și de drept dezbătute în fața primei instanțe sunt repuse în discuția instanței de apel.

Trebuie subliniat faptul că, totuși, caracterul devolutiv al apelului nu este absolut el fiind limitat de două reguli restrictive exprimate prin adagiile “tantum devolutum quantum appellatum” și “tantum devolutum quantum judicatum”. În sensul celor ce preced, art. 295 C.proc.civilă dispune că “instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță. Motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu. Instanța va putea încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, precum și administrarea probelor noi propuse în condițiile art. 292, dacă consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei.

Rezultă, din textul citat, multitudinea de mijloace puse de legiuitor la dispoziția instanței de apel, în sensul că aceasta poate soluționa litigiul în baza probelor administrate de prima instanță, ori poate să refacă o parte din aceste mijloace de probă sau să completeze probatoriul cauzei prin administrarea de noi probe. În final, instanța de apel va pronunța propria sa hotărâre prin care, potrivit art. 296 C.proc.civ. poate păstra ori schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, observând desigur respectarea principiului “non reformatio in peius”. Oricum, instanța de apel este obligată să examineze toate motivele invocate de apelant prin cererea sa și să răspundă criticilor aduse hotărârii atacate cu apel.

Pentru considerentele arătate, soluția adoptată de Curtea de Apel Craiova, de a “schimba sentința și trimite cauza spre soluționare în fond la Judecătoria Craiova”, nu își găsește un fundament legal în prevederile art. 294 – 298 C. proc.civ. prin care este reglementată judecata în apel, hotărârea pronunțată fiind nelegală. De asemeni, neanalizarea motivelor de apel invocate în apelurile declarate de părți, afectează hotărârea sub aspectul legalității potrivit motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.proc.civ. impunându-se admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei la aceeași instanță de apel în vederea rejudecării apelului cu observarea prevederilor legale care reglementează judecata în apel.