ÎCCJ, decizie (scj.ro #82593)

Apel.

Nerespectarea caracterului devolutiv al apelului.Consecințe

În

raport cu dispozițiile art.294-298 C.proc.civ., instanța de apel, când

consideră necesar, poate, ea însăși, să refacă o parte din mijloacele de probă

sau să completeze probatoriul, prin administrare de noi probe, urmând, în

final, să pronunțe o hotărâre pe fondul pricinii, iar nu să trimită cauza la

instanța de fond, în acest scop.

Secția

civilă, decizia nr.635 din 19 februarie 2003

Reclamantul M.G. a chemat în judecată

pe pârâta Regia Autonomă de Administrarea Fondului Locativ de Stat Craiova

pentru a fi  obligată să îi plătească echivalentul în lei a sumei de

34.080 USD reprezentând contravaloarea lucrărilor de consolidare și reparații

efectuate la parte dintr-o construcție situată în Craiova,

aparținând pârâtei.

Reclamantul și-a motivat acțiunea arătând

că, după ce a dobândit dreptul de proprietate asupra parterului imobilului, în

baza autorizațiilor administrative necesare și cu acordul RAADPFL, a efectuat

pe cheltuiala sa exclusivă lucrările necesare pentru consolidarea și repararea

întregului imobil, inclusiv a părților ce aparțin în proprietate pârâtei,

cheltuind pentru lucrările ce reveneau RAADPFL suma de 34.080 USD, așa cum s-a

stabilit prin expertiza efectuată în dosarul de partaj soluționat de

Judecătoria Drăgășani.

Pârâta Regia Autonomă de Administrare a

Domeniului Public și Fondului Locativ Craiova a formulat o cerere

reconvențională și a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța reclamantul

să fie obligat să-i plătească suma de 45.220.378 lei reprezentând

contravaloarea folosinței fără titlu a spațiului cu destinație de locuință, în

perioada martie 1998 – decembrie 2000.

Pe parcursul judecării cauzei, a fost

introdus în cauză la cererea RAADPFL Craiova, în calitate de pârât Consiliul

Județean Dolj – Sector Servicii Publice.

După administrarea probelor cu acte și

expertiză solicitate de părți, prin sentința civilă nr. 7 din 24 ianuarie 2002

Tribunalul Dolj – secția civilă a admis în parte acțiunea și a fost obligată

pârâta Regia Autonomă de Administrare a Domeniului Public și Fondului Locativ

Craiova să îi plătească reclamantului suma de 72.167.854 lei reprezentând

contravaloarea lucrărilor de consolidare a părții din imobil aparținând regiei.

Acțiunea a fost respinsă față de Consiliul

Județean Dolj – Sector Servicii Publice.

Prin aceeași hotărâre s-a admis cererea

reconvențională formulată de pârâta RAADPFL Craiova și a fost obligat

reclamantul să plătească  pârâtei suma de 45.222.378 lei reprezentând contravaloarea

lipsei de folosință pentru spațiul ocupat și folosit fără titlu de reclamant.

Împotriva sentinței

civile  au declarat apel reclamantul M.G. și pârâta Regia Autonomă de

Administrare a Domeniului Public și Fondului Locativ Dolj.

Prin decizia nr. 87/14 iunie 2002, Curtea

de Apel Craiova – secția civilă a admis apelurile  a casat sentința

atacată și a trimis cauza spre soluționare în fond la Judecătoria Craiova.

Pentru a pronunța această decizie instanța

de apel a reținut că, față de probatoriul administrat în cauză, se impune

trimiterea dosarului spre rejudecare la instanța de fond pentru a se stabili,

prin administrarea unei noi expertize valoarea tuturor lucrărilor efectuate la

imobilul în litigiu, și data când au fost efectuate pentru a se verifica dacă

reclamantul a fost constructor de bună sau de rea credință.

Împotriva deciziei curții de apel a

declarat recurs reclamantul imputând instanței de apel că a încălcat

prevederile 296 – 297 C.proc.civ. dispunând greșit trimiterea cauzei spre

rejudecare la instanța de fond   în vederea completării probelor,

deși instanța de apel trebuia să administreze ea aceste probe dacă considera că

sunt necesare pentru pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.

Recursul este fondat.

Calea de atac a apelului este reglementată

în Titlul IV Capit. I și II art. 282 – 298 din C.proc.civ. astfel cum a fost

modificat prin O.U.G. nr. 138/2000 și O.U.G. nr. 59/2001. Din ansamblul acestor

prevederi ale Codului de procedură civilă rezulta că în procesul civil, apelul

este mijlocul procesual prin care partea, nemulțumită de hotărârea primei

instanțe, solicită instanței superioare ierarhic reformarea hotărârii, apelul

fiind, sub acest aspect, o cale de atac ordinară, suspensivă, de reformare și

devolutivă.

Cel mai semnificativ și caracteristic efect

al apelului este “efectul devolutiv” și constă într-o reînnoire sau reeditare a

judecății pricinii în fond, astfel că problemele de fapt și de drept dezbătute

în fața primei instanțe sunt repuse în discuția instanței de apel.

Trebuie subliniat faptul că, totuși,

caracterul devolutiv al apelului nu este absolut el fiind limitat de două

reguli restrictive exprimate prin adagiile “tantum devolutum quantum

appellatum” și “tantum devolutum quantum judicatum”.

În sensul celor ce preced, art. 295

C.proc.civilă dispune că “instanța de apel va verifica, în limitele cererii de

apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.

Motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu. Instanța va putea

încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță,

precum și administrarea probelor noi propuse în condițiile art. 292, dacă

consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei.

Rezultă, din textul citat, multitudinea de

mijloace puse de legiuitor la dispoziția instanței de apel, în sensul că

aceasta poate soluționa litigiul în baza probelor administrate de prima

instanță, ori poate să refacă o parte din aceste mijloace de probă sau să

completeze probatoriul cauzei prin administrarea de noi probe.

În final, instanța de apel va pronunța

propria sa hotărâre prin care, potrivit art. 296 C.proc.civ. poate păstra ori

schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, observând desigur respectarea

principiului “non reformatio in peius”.

Oricum, instanța de apel este obligată să

examineze toate motivele invocate de apelant prin cererea sa și să răspundă

criticilor aduse hotărârii atacate cu apel.

Pentru considerentele arătate, soluția

adoptată de Curtea de Apel Craiova,   de a “schimba sentința și

trimite cauza spre soluționare în fond la Judecătoria Craiova”, nu își găsește

un fundament legal în prevederile art. 294 – 298 C. proc.civ. prin care este

reglementată judecata în apel, hotărârea pronunțată fiind nelegală.

De

asemeni, neanalizarea motivelor de apel invocate în apelurile declarate de

părți, afectează hotărârea sub aspectul legalității potrivit motivului de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.proc.civ. impunându-se admiterea

recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei la aceeași instanță

de apel în vederea rejudecării apelului cu observarea prevederilor legale care

reglementează judecata în apel.