ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 252/2016
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 252/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 252/2016
Prin acțiunea
înregistrată la data de 26 august 2011 pe rolul Tribunalului Gorj, reclamanta
SC A. SRL a chemat în judecată pârâta Asociația B., solicitând obligarea
acesteia la plata sumei de 562.242,66 lei, din care 259.098 lei reprezintă
contravaloarea facturii din 04 aprilie 2011, ca urmare a prestării serviciilor
conform contractului din 02 august 2010 constând în furnizarea de material
lemnos brut pe picior 995 mc, conform APV-urilor și art. 2 din contract,
respectiv pentru material lemnos net prelucrat 550 mc, conform art. 5 alin. (1)
din contract, debitat, fasonat și predat la Asociația B. Cărpinișeni pe bază de
procese-verbale de predare-primire, iar suma de 303.144.66 lei reprezintă
contravaloarea penalităților calculate conform prevederilor art. 8 alin. (2)
din contract. Penalitățile au fost calculate pentru 117 zile calendaristice de
întârziere, privind perioada 15 aprilie 2011 - 10 august 2011.
Prin aceeași cerere,
a mai solicitat obligarea pârâtei la plata sumelor rezultate din actualizarea
debitului de 259.098 lei cu indicele de inflație până la plata integrală a
acestuia, la plata penalităților de întârziere până la achitarea integrală a
debitului, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul de
judecată din 21 septembrie 2011, reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că
a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 259.098 lei reprezentând debit
datorat pentru serviciile prestate în baza Contractului din 2 august 2010
încheiat de părți și a facturii fiscale din 4 aprilie 2011. Totodată, a
solicitat obligarea pârâtei la plata contravalorii penalităților calculate
potrivit art. 8 alin. (2) din contract, începând cu data de 15 aprilie 2011 și
până la zi, al căror cuantum a fost stabilit inițial la suma de 303.144,66 lei
doar pentru perioada 15 aprilie 2011 - 10 august 2011, urmând să se calculeze
penalitățile și pentru perioada ulterioara datei de 10 august 2011 - la zi.
Pârâta a formulat
cerere reconvențională, prin care a solicitat constatarea nulității absolute a
Contractului de prestări servicii din 02 august 2010, susținând că perfectarea
contractului și semnarea acestuia din partea Asociației B. Cărpinișeni s-a
făcut de către o persoana fără capacitatea de a contracta. Totodată, în temeiul
art. 274 C. proc. civ., a solicitat obligarea reclamantei pârâte la plata
cheltuielilor de judecată, reprezentând onorarii de avocat, taxa de timbru și
timbrul judiciar.
În susținerea
cererii, Asociația B. Cărpinișeni a arătat că acest contract de
prestări-servicii este lovit de nulitate absolută, perfectarea lui fiind
realizată cu nesocotirea dispozițiilor art. 948 și urm. C. civ. în materia
condițiilor de validitate, care sunt esențiale pentru validitatea oricărei
convenții, contractul fiind semnat din partea asociației reclamante
reconvențional de către o persoana care nu avea mandat în acest sens.
S-a mai susținut că,
manifestarea de voință în sensul perfectării contractelor este valabil
exprimată prin organele de conducere ale Obștei, actele juridice încheiate de
aceste organe, în conformitate cu statutul și în limitele puterilor ce le-au
fost atribuite, fiind considerate încheiate de însăși persoana juridică pe care
o obligă.
În speță, se arată că
acest contract de prestări servicii nu a fost semnat de către președintele
Consiliului de Administrație, respectiv de către C., iar potrivit art. 43 din
Legea nr. 21/1924, Asociația este reprezentată în raporturile cu terțele
persoane de către Consiliul de Administrație, limitele reprezentării fiind
stabilite prin Statut și prin deciziile Adunării Generale.
În consecință,
susține că, întrucât contractul a fost semnat de către o persoană care nu avea
mandat în acest sens, se impune lipsirea de efecte juridice a contractului,
prin constatarea nulității absolute a acestuia.
Prin încheierea din
12 iunie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a
admis cererea de strămutare a judecării cauzei formulată de pârâta reclamantă
reconvențional, păstrând actele procedurale îndeplinite și a strămutat
judecarea cauzei la Tribunalul Alba, secția a II-a civilă, de contencios
administrativ și fiscal.
Prin Sentința civilă
nr. 142/COM/2012 din 2 noiembrie 2012, Tribunalul Alba a respins cererile de
repunere pe rol a cauzei formulate de pârâta reclamantă reconvențional
Asociația B. Cărpinișeni și a admis acțiunea reconvențională, în sensul
constatării nulității absolute a Contractului de prestări servicii nr. 37 din
02 august 2010, pretins perfectat între reclamanta reconvențional, în calitate
de beneficiar și pârâta reconvențional în calitate de prestator de servicii.
Totodată, a fost respinsă ca lipsită de obiect excepția de neexecutare a
Contractului de prestări servicii din 02 august 2010, invocată de pârâta
reclamantă reconvențional Asociația B. Cărpinișeni.
Au fost respinse
acțiunea introductivă în pretenții precizată, exercitată de reclamanta SC A.
SRL, precum și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată. A fost obligată
pârâta reconvențional SC A. SRL să achite reclamantei reconvențional Asociația
B. Cărpinișeni suma de 6027,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța
această hotărâre, prima instanță a reținut că președintele Consiliului de
Administrație al Asociației trebuia să convoace Consiliul de Administrație
pentru a hotărî asupra oportunității încheierii contractului de
prestări-servicii ce formează obiectul litigiului, iar ulterior, în baza unei
hotărâri a Consiliului de Administrație să se procedeze la semnarea
contractului, fără ca președintele Consiliului de Administrație să-și poată
delega un împuternicit la semnarea contractului.
Pentru a ajunge la
aceasta concluzie, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 12 alin. (2),
art. 16, art. 22, art. 26, art. 30 din Statului Obștei, dispozițiile Legii nr.
21/1924, O.G. nr. 26/2000 privind asociațiile și fundațiile.
Tribunalul Alba a
apreciat că, în speță, nu s-a făcut dovada că președintele Consiliului de
Administrație ar fi fost împuternicit de către Consiliul de Administrație să
încheie contractul de prestări servicii în litigiu, în numele și pe seama
Asociației, iar în lipsa unei permisiuni exprese de delegare a atribuțiilor
sale, președintele Consiliului de Administrație al Asociației nu poate mandata
un alt reprezentant al acesteia în relațiile cu terții, întrucât ar însemna să
treacă unilateral peste voința societară stabilită pe bază de acord și
consacrată prin statutul Asociației.
Instanța reține că,
din actele și lucrările dosarului nu rezultă că numitul E. ar fi fost mandatat
de Obște, prin voința Consiliului de Administrație, în ceea ce privește
implicarea acestuia în asumarea proceselor-verbale de predare-primire a
materialului lemnos debitat de la SC D. SRL, să preia cantitatea de material
lemnos debitată în sensul prevederilor art. 26 teza II, V și IX din Statut.
S-a constatat că
Asociația B. a fost înființată și funcționează în baza unui Statut cu privire
la care nu au fost semnalate modificări în dosarul cauzei, motiv pentru care se
apreciază că desfășurarea activității ei și implicit încheierea contractului de
prestări servicii trebuia să se circumscrie exigențelor impuse în primul rând
de statutul ei.
În acest sens se
reține că, în speță, competențele și atribuțiile președintelui Consiliului de
Administrație sunt expres și limitativ prevăzute de art. 30 din Statut,
potrivit căruia, acesta are îndatorirea de a semna corespondența obștei și alte
acte necesare bunului mers al Asociației, de a rezolva și trimite la termenele
stabilite toate documentele cerute de forurile superioare, de a supraveghea
casa și contabilitatea, a elibera documente de plată, de a convoca Consiliul de
Administrație și a reprezenta Asociația în justiție.
În consecință, a
reținut tribunalul că, prin raportare la momentul încheierii Contractului de
prestări servicii din 02 august 2010, voința Asociației nu a fost valabil
exprimată, contractul fiind încheiat cu eludarea dispozițiilor legale și
statutare ce reglementează imperativ funcționarea Asociației, astfel încât
contractul este lovit de nulitate absolută.
În fine, se susține
că, în speță, nu poate fi aplicat principiul error comunis facit jus, întrucât
reclamanta SC A. SRL putea și trebuia să se asigure că încheie contractul de
prestări servicii cu organismul/persoana abilitată potrivit legii să reprezinte
voita juridică a Asociației, aspect pe care-l putea verifica și printr-o simplă
accesare a Registrului Asociațiilor și Fundațiilor de la Tribunalul Gorj, unde
reclamanta reconvențională era înregistrată.
Prin anularea
contractului de prestări servicii, tribunalul a constatat că acțiunea
introductivă a devenit lipsită de fundament juridic, întrucât pretențiile
formulate împotriva pârâtei reclamante reconvențional au fost întemeiate pe
răspunderea contractuală și, ca atare, ele derivau din executarea
necorespunzătoare sau chiar neexecutarea obligațiilor contractuale de plată a
serviciilor furnizate de reclamanta introductivă, astfel că, având în vedere și
principiul de drept potrivit căruia ceea ce este nul nu poate produce efecte
juridice, instanța a respins acțiunea introductivă în pretenții precizată,
exercitata de reclamanta SC A. SRL.
Împotriva acestei
sentințe, reclamanta SC A. SRL Târgu Jiu a formulat apel, solicitând admiterea
acestuia, schimbarea sentinței atacate, în sensul respingerii cererii
reconvenționale și admiterii acțiunii în pretenții, respectiv obligarea pârâtei
la plata sumei de 259.098 lei reprezentând debit datorat, precum și
contravaloarea penalităților calculate la suma de 303.144,66 lei în
conformitate cu prevederile art. 8 alin. (2) din contract, începând cu data de
15 aprilie 2011 și până la data de 10 august 2011, cu cheltuieli de judecată în
ambele faze procesuale.
În motivarea cererii
de apel, reclamanta a susținut că sentința atacată este nelegală și netemeinică
întrucât prima instanță a interpretat greșit probatoriul administrat în cauză
și a făcut o greșită aplicare a legii prin admiterea cererii reconvenționale și
respingerea acțiunii în pretenții, solicitând totodată și respingerea ca
neîntemeiată a excepției neexecutării contractului.
Prin Decizia nr.
281/2015 din 10 iunie 2015, Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, a
admis apelul declarat de reclamanta SC A. SRL Târgu Jiu și, în consecință, a
schimbat parțial sentința atacată, în sensul că a admis în parte acțiunea
precizată, formulată de reclamanta SC A. SRL împotriva pârâtei Asociația B.
Cărpinișeni și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 259.098 lei
reprezentând contravaloarea serviciilor prestate, precum și penalitățile de
întârziere de 1% pe zi aplicate debitului, începând cu data de 04 iulie 2011 și
până la achitarea integrală a acestuia. Prin aceeași decizie a fost respinsă în
rest acțiunea precizată, precum și cererea reconvențională formulată de
pârâta-reclamantă reconvențional Asociația B. Cărpinișeni și a fost înlăturată
obligarea pârâtei reconvențional SC A. SRL la plata sumei de 6.027,3 lei cu
titlu de cheltuieli de judecată. Au fost menținute în rest dispozițiile
sentinței atacate și a fost obligată intimata Asociația B. Cărpinișeni să
plătească apelantei SC A. SRL suma de 13.538,43 lei cu titlu de cheltuieli de
judecată în primă instanță și suma de 4877,71 lei reprezentând cheltuieli de
judecată în apel.
În considerentele
deciziei, instanța de apel a reținut că, la momentul încheierii contractului de
prestări-servicii Asociația B. Cărpinișeni era reprezentată de președintele
acesteiea, C., care l-a împuternicit pe F., secretarul Asociației să reprezinte
Obștea în relațiile cu orice instituție și să semneze orice document. În speță,
contractul de prestări servicii a fost semnat de către F., care potrivit
procesului-verbal din 25 ianuarie 2009 al Consiliului de Administrație al
Obștii, a fost împuternicit, alături de C., să poarte discuții în vederea
încheierii de contracte cu terții și să semneze orice document în numele
Asociației.
Ca urmare a
înscrierii în fals a pârâtei Asociația B. Cărpinișeni, instanța de apel, prin
încheierea din 3 aprilie 2013, a dispus sesizarea Parchetului de pe lângă
Judecătoria Novaci pentru a efectua cercetări sub aspectul săvârșirii de către
F. a infracțiunii de fals, prevăzută de art. 290 C. pen.
Soluția Parchetului a
fost în sensul clasării cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în
înscrisuri sub semnătură privată, constatându-se că fapta nu există. Parchetul
de pe lângă Judecătoria Novaci a constatat că, în raport de concluziile
expertizei grafoscopice efectuate în cauză, C. și F. au fost împuterniciți
pentru a purta discuții în vederea încheierii de contracte cu terții și
semnarea de orice document, reținându-se că împuternicirea avea efecte fără
consultarea Consiliului de Administrație al Obștii.
În raport de
ordonanța Parchetului, instanța de apel a concluzionat că soluția primei
instanțe de constatare a nulității absolute a contractului apare ca netemeinică
și nelegală.
Mai mult decât atât,
s-a mai reținut că, în speță, contractul de prestări servicii a fost executat,
reclamanta SC A. SRL a exploatat, prin SC D. SRL, în favoarea pârâtei cantitatea
de 995 mc material lemnos brut, respectiv 561,997 mc material lemnos debitat,
astfel cum rezultă și din adresa din 14 februarie 2012 eliberată de
Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Râmnicu Vâlcea, care
se raportează la datele furnizate de sistemul centralizat de urmărire a
materialului lemnos "G.". Potrivit acesteia, pârâta a înregistrat
intrările de material lemnos livrate de SC D. SRL.
S-a mai constatat
faptul că, în raport de actele dosarului, nu poate fi reținută susținerea potrivit
căreia numitul E. nu ar fi avut cunoștință despre exploatarea lemnului la locul
numit "Obârșia Lotrului", precum și faptul că factura din 04 aprilie
2011 în valoare de 259.098 lei, de care reclamanta se prevalează, poartă
semnătura reprezentantului pârâtei și ștampila Asociației, iar debitul este
confirmat și prin expertiza contabilă întocmită în cauză.
În ceea ce privește
penalitățile de întârziere, instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor
art. 6 și 8 alin. (2) din contractul de prestări servicii, în sensul acordării
de 1% pe zi de întârziere aplicate asupra debitului, începând cu data de 4
iulie 2011 și până la achitarea integrală a acestuia, reținând totodată că
potrivit art. 969 C. civ. convenția are putere de lege între părțile contractante.
Împotriva acestei
decizii, a declarat recurs pârâta Asociația B. Cărpinișeni, întemeiat pe
dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., prin care a solicitat
admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii
apelului promovat de reclamantă, cu consecința menținerii ca legale și
temeinice a soluției pronunțate de Tribunalul Alba privind admiterea cererii
reconvenționale și constatarea nulității absolute a Contractului de
prestări-servicii nr. 37 din 2 august 2010 și respingerea acțiunii introductive
în pretenții precizată, exercitată de reclamanta SC A. SRL.
În subsidiar, a
solicitat casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare
instanței de apel, pentru stabilirea caracterului fondat al criticilor sale
care vizează soluția recurată, aceasta fiind rezultatul unei necercetări a
fondului cauzei. Susține că stabilirea executării sau nu a contractului
necesită administrarea de noi probatorii pe fondul constatării inadvertențelor
reținute prin concluziile raportului de expertiză efectuat în primă instanță și
omologat în apel.
În motivarea
recursului depus la data de 2 septembrie 2015, pârâta a arătat că, în mod
greșit, instanța de apel a reținut incidența executării contractului în
considerarea unui probatoriu incomplet, concluziile fiind formulate în temeiul
unor deducții și interpretări eronate ale înscrisurilor aflate la dosar.
S-a susținut că
societatea reclamantă, care a pretins executarea obligației de plată născută în
baza Contractului de prestări servicii nr. 37 din 2 august 2010, nu și-a
îndeplinit obligația de predare a unei cantități de material lemnos ori de
produse debitate, precum și plata în numerar a diferențelor în minus pentru
produsele nelivrate. Aceste aspecte nu au fost analizate în cuprinsul deciziei
recurate, instanța de apel reținând întocmai concluziile raportului de
expertiză extrajudiciară efectuat la solicitarea Inspectoratului de Poliție
Gorj - Serviciul de Investigare a Fraudelor, fără a realiza o analiză proprie
cu privire la această probă.
Apreciază că
neexecutarea conformă a obligației de exploatare a masei lemnoase ori de
predare a masei lemnoase debitate, sub aspectul cantității reale, înlătură
caracterul exigibil al obligației de plată, conferind creanței un caracter
incert. Susține că această chestiune are relevanță și cu privire la penalități
sub aspectul momentului nașterii lor și a cuantumului debitului principal la
care sunt calculate.
Astfel, invocă
nelegalitatea soluției de respingere a cererii reconvenționale având ca obiect
constatarea nulității absolute a contractului de prestări servicii, având în
vedere argumentele străine de natura pricinii menite să justifice soluția de
respingere și implicit existența unui mandat conferit semnatarului contractului
în numele Asociației.
Recurenta-pârâtă
susține că instanța de apel a acordat valoare de mandat procesului-verbal din
25 ianuarie 2009 prin raportare la concluziile organelor de cercetare penală,
fără o analiză proprie în sensul de a argumenta dacă acel proces-verbal este
sau nu un mandat și dacă este legal conferit potrivit normelor statutare.
Procedura de
atribuire a unui contract se realizează prin licitație, și nu prin negociere
directă, nefiind atributul președintelui Consiliului de Administrație, și cu
atât mai puțin al unei persoane desemnate de acesta sau de Consiliu de a
stabili beneficiarul unui contract de vânzare a masei lemnoase.
Recurenta-pârâtă
consideră că obligativitatea unei împuterniciri dată de către Consiliul de
Administrație președintelui acestuia în vederea încheierii contractului de
prestări servicii în numele și pe seama Asociației trebuia să fie analizată de
către instanța de apel prin raportare la prevederile statutare și în
considerarea dispozițiilor O.U.G. nr. 26/2000.
S-a mai susținut că,
în speță, contractul de prestări servicii a fost încheiat în lipsa unui mandat
conferit în acest sens, fapt ce echivalează cu lipsa consimțământului și
conduce la lipsirea de efecte juridice a actului juridic încheiat.
Cu privire la
motivele de ordine publică depuse de recurenta-pârâtă la termenul din 24
noiembrie 2016 și care au fost constatate de instanță ca fiind de ordine
publică la termenul de astăzi, se rețin următoarele aspecte:
Recurenta a arătat
că, prin hotărârea recurată, instanța de apel a încălcat formele de procedură
prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., prin
încălcarea principiilor nemijlocirii și al contradictorialității, motiv de
recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 același Cod.
În dezvoltarea
acestui motiv de nelegalitate, recurenta-pârâtă susține că hotărârea recurată
este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea principiului nemijlocirii și a
principiului contradictorialității.
Cu privire la cel
dintâi, se arată că instanța de apel și-a întemeiat în integralitate soluția pe
opinia procurorului exprimată în Ordonanța penală din 9 noiembrie 2014 și pe
opiniile raportului de expertiză efectuat în dosarul penal, fără a realiza o
analiză și o cenzură proprie, cu toate că aspectele din dosarul penal nu
priveau și nu influențau în vreun mod procedura statutară a pârâtei de formare
a consimțământului și nici nu puteau invalida constatarea primei instanțe cu
privire la inexistența consimțământului. Se mai arată că raportul de expertiză
a fost întocmit în cadrul dosarului penal, fiind deci un mijloc de probă
extrajudiciară.
Mai susține
recurenta-pârâtă că acest raport de expertiză extrajudiciară nu a fost pus în
discuția părților, aspect care duce la încălcarea principiului
contradictorialității.
Totodată, s-a arătat
că hotărârea recurată este nelegală, potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
întrucât nu cuprinde motivele pe care se sprijină în ceea ce privește
respingerea cererii reconvenționale și este insuficient motivată cu privire la
admiterea acțiunii formulate de reclamantă.
Cu privire la acest
motiv de nelegalitate, pârâta Asociația B. Cărpinișeni învederează că decizia
atacată este nelegală întrucât soluția de respingere a cererii reconvenționale
nu a fost motivată în drept.
Susține recurenta că
instanța de apel nu a motivat în drept hotărârea atacată și nu a avut în vedere
o anumită normă legală, pronunțându-se exclusiv pe baza faptelor, fără a se
apleca asupra dreptului incident în speță. Astfel, instanța de apel avea
obligația să arate în mod explicit de ce existența procesului-verbal din 25
ianuarie 2009 validează contractul, care sunt efectele lui, de ce acest
proces-verbal poate să fie asimilat unui mandat și de ce acest proces-verbal
poate să substituie și să suplinească inexistența consimțământului la momentul
formării contractului.
Recurenta-pârâtă
învederează că nu există un consimțământ valabil exprimat printr-o decizie a
Consiliului de Administrație privind stabilirea prețului contractului și nici
exprimarea unei voințe a Asociației privind încheierea contractului.
Instanța de apel
trebuia să arate în ce fel prima instanță și-a întemeiat hotărârea pe existența
sau inexistența unui mandat și în ce fel constatarea existenței unui mandat ar
invalida soluția juridică a primei instanțe. Totodată, instanța de apel trebuia
să arate în temeiul cărei norme de drept un proces-verbal dă naștere dreptului
de reprezentare, cu toate că el nu reprezintă voința organului colegial al
Asociației, precum și normele de drept în virtutea cărora limitele mandatului
pot fi extinse și în vederea încheierii de contracte. În opinia sa, contractul
de prestări-servicii ce formează obiectul litigiului se poate încheia doar pe
bază de mandat special, și nu pe bază de mandat general.
Mai arată pârâta că,
potrivit art. 26 din Statut, un contract poate fi încheiat doar în cazul în
care există o decizie a Consiliului de Administrație privind stabilirea
prețului, atribuție care nu poate fi în niciun caz delegată, iar vânzarea de
material lemnos se face doar în baza unei licitații publice.
În ceea ce privește
critica de nelegalitate întemeiată pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ. referitoare
la insuficienta motivare a admiterii acțiunii reclamantei, recurenta arată ca
instanța de apel și-a întemeiat soluția prin raportare la trei circumstanțe de
fapt, respectiv înregistrarea unei intrări de material lemnos de către
Asociație în Sumal, semnarea proceselor-verbale de predare-primire, precum și
pe faptul că factura din 4 aprilie 2011 în valoare de 259.098 lei, de care
reclamanta se prevalează, poartă semnătura reprezentantului pârâtei și ștampila
Asociației.
Cu referire la cel
din urmă aspect, recurenta susține că această factură nu a fost însușită de
Asociație având în vedere lipsa calității de reprezentant a persoanei
semnatare, precum și lipsa unei aparențe în acest sens și folosirea unei
ștampile fără drept.
S-a susținut și
faptul că hotărârea recurată este lipsită de temei legal, fiind dată cu
încălcarea sau aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304
pct. 9 C. proc. civ.
Cu privire la
respingerea cererii reconvenționale, s-a arătat că instanța a ignorat aplicarea
principiului specialia generalibus derogant, întrucât s-a raportat la O.G. nr.
26/2000 privind asociațiile și fundațiile, ignorând astfel aplicarea unei norme
juridice de ordine publică privind regimul general al proprietății, în speță,
art. 28 alin. (1
5
) și art. 27
6
din Legea nr. 1/2000
pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și
celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.
18/1991 și ale Legii nr. 169/1997. Totodată, s-a precizat că instanța a ignorat
prevederile de ordine publică ale art. 95 alin. (1) și (3
7
) C.
silvic, privind modalitatea de organizare și de funcționare a obștilor de
moșneni care fac parte din tezaurul istoric al României.
În ceea ce privește
admiterea acțiunii intimatei, recurenta-pârâtă susține că în speță erau
aplicabile prevederile art. 1, art. 3 și art. 62 alin. (1) C. silvic, art. 4
alin. (1) și (4) din Instrucțiunile din 30 septembrie 2008, privind termenele,
modalitățile și perioadele de colectare, scoatere și transport al materialului
lemnos, art. 20 alin. (4) din Normele din 27 august 2008 referitoare la
proveniența, circulația și comercializarea materialelor lemnoase, la regimul
spațiilor de depozitare a materialelor lemnoase și al instalațiilor de
prelucrare a lemnului rotund.
Tot cu privire la
criticile de nelegalitate întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.
civ., recurenta-pârâtă a susținut că instanța de apel în mod greșit a reținut
că existența mandatului ar putea avea relevanță prin raportare la prevederile
O.U.G. nr. 26/2000, învederând că în opinia sa temeiul de drept aplicabil
litigiului este cel prevăzut de art. 2 al Statutului Asociației.
Mai mult, se arată
că, în speță, contractul a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor Statutului
Asociației și a normelor prevăzute de Legea nr. 1/2000.
Ca o consecință a
stabilirii corecte a cadrului procesual, singura modalitate în care voința
Asociației putea fi angajată era în cadrul unei adunări deliberative și
colegiale a Consiliului de Administrație, în cadrul căreia se stabilea prețul
pentru vânzarea de material lemnos, ca element esențial al contractului.
În concluzie,
recurenta-pârâtă susține că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii
atunci când a invocat dispozițiile Codului civil, fără a lua în considerare
normele speciale și derogatorii ale regimului silvic, motiv pentru care
apreciază că hotărârea recurată se impune a fi anulată.
Intimata-reclamantă a
depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului,
care însă a fost respinsă la termenul de astăzi, iar în subsidiar a solicitat
respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca fiind
legală și temeinică.
Analizând actele dosarului,
precum și decizia atacată, prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de
recurentă, Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit art. 261
alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea se dă în numele legii și trebuie să
cuprindă, printre alte mențiuni, motivele de fapt și de drept care au format
convingerea instanței și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Un proces civil
finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garanțiile date de art. 6.1
din Convenția europeană privind Drepturile Omului, include printre altele
dreptul părților de a fi în mod real ascultate, adică în mod corect examinate
de către instanța sesizată. Aceasta implică mai ales în sarcina instanței
obligația de a proceda la un examen efectiv, real și consistent al mijloacelor,
argumentelor și elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le
aprecia pertinența în determinarea situației de fapt. Obligația de motivare
impune o apreciere întotdeauna atașată de natura cauzei, de circumstanțele
acesteia, stilul judiciar și tipologia actului de justiție. Motivarea unei
hotărâri este înțeleasă ca un silogism logic, de natură a explica inteligibil
hotărârea luată, ceea ce nu înseamnă un răspuns exhaustiv la toate argumentele
aduse de parte, dar nici ignorarea lor, ci la cele fundamentale, care sunt
susceptibile, prin conținutul lor, să influențeze soluția.
Această concluzie se
impune, deoarece numai printr-o motivare clară, precisă și necontradictorie,
din care să rezulte justețea soluției pronunțate, se poate înlătura arbitrariul
și se poate efectua controlul judiciar.
Însă, Înalta Curte
constată că decizia instanței de apel nu îndeplinește aceste cerințe, întrucât
nu a fost motivată sub toate aspectele invocate, astfel încât, coroborat cu
principiile și regulile de drept substanțial și procesual, să conducă în mod
logic la soluția pronunțată și să permită realizarea controlului judiciar.
În realitate,
hotărârea instanței de prim control judiciar apare doar sub forma unei expuneri
de afirmații, fără a fi întemeiate în drept, astfel încât ele nu creează
transparența asupra silogismului judiciar care a condus la admiterea apelului.
Decizia atacată nu
cuprinde nicio referire cu privire la motivele care au dus la respingerea
cererii reconvenționale, instanța de apel nu a dat dezlegare problemelor
referitoare la lipsa totală a consimțământului Asociației B. Cărpinișeni la
încheierea Contractului de prestări servicii nr. 37 din 2 august 2010, precum
și aspectelor referitoare la lipsa mandatului pârâtei pentru angajarea valabilă
a Asociației, aspect care echivalează cu lipsa consimțământului.
Instanța de apel nu a
expus raționamentul în urma căruia a apreciat că se impune respingerea cererii
reconvenționale prin indicarea temeiurilor de drept care au dus la formarea
convingerii instanței în acest sens.
De asemenea, nu a
fost analizată nici excepția de neexecutare a Contractului de prestări servicii
nr. 37 din 2 august 2010 invocată de pârâtă, în sensul stabilirii, prin
administrarea de probatorii, a îndeplinirii obligației asumate de reclamanta SC
A. SA prin contractul evocat și care are ca obiect prestarea de servicii de
exploatare, transport și debitare a materialului lemnos din partizile enumerate
în contract la art. 2, nefiind analizate nici aspectele referitoare la
nulitatea contractului de prestări servicii invocate de pârâtă.
Considerentele expuse
mai sus impun concluzia că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304
pct. 7 C. proc. civ., motivarea instanței de apel echivalând unei necercetări
corespunzătoare a fondului.
În considerarea celor
ce preced, Înalta Curte, constatând că decizia recurată este susceptibilă de a
fi cenzurată din perspectiva criticilor formulate în raport de art. 304 pct. 7
C. proc. civ. ceea ce face de prisos examinarea celorlalte critici, în temeiul
art. 312 C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia recurată și va
trimite cauza, spre rejudecare, instanței de apel, care, cu ocazia rejudecării,
va avea în vedere și celelalte susțineri din recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de pârâta Asociația B. Cărpinișeni împotriva Deciziei nr. 281/2015 din
10 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, pe
care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 9 februarie 2016.
Procesat
de GGC - NN