ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 252/2016

Decizia nr. 252/2016 Prin acțiunea înregistrată la data de 26 august 2011 pe rolul Tribunalului Gorj, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pârâta Asociația B., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 562.242,66 lei, din care 259.098 lei reprezintă contravaloarea facturii din 04 aprilie 2011, ca urmare a prestării serviciilor conform contractului din 02 august 2010 constând în furnizarea de material lemnos brut pe picior 995 mc, conform APV-urilor și art. 2 din contract, respectiv pentru material lemnos net prelucrat 550 mc, conform art. 5 alin. (1) din contract, debitat, fasonat și predat la Asociația B. Cărpinișeni pe bază de procese-verbale de predare-primire, iar suma de 303.144.66 lei reprezintă contravaloarea penalităților calculate conform prevederilor art. 8 alin. (2) din contract.

Penalitățile au fost calculate pentru 117 zile calendaristice de întârziere, privind perioada 15 aprilie 2011 - 10 august 2011. Prin aceeași cerere, a mai solicitat obligarea pârâtei la plata sumelor rezultate din actualizarea debitului de 259.098 lei cu indicele de inflație până la plata integrală a acestuia, la plata penalităților de întârziere până la achitarea integrală a debitului, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul de judecată din 21 septembrie 2011, reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 259.098 lei reprezentând debit datorat pentru serviciile prestate în baza Contractului din 2 august 2010 încheiat de părți și a facturii fiscale din 4 aprilie 2011. Totodată, a solicitat obligarea pârâtei la plata contravalorii penalităților calculate potrivit art. 8 alin. (2) din contract, începând cu data de 15 aprilie 2011 și până la zi, al căror cuantum a fost stabilit inițial la suma de 303.144,66 lei doar pentru perioada 15 aprilie 2011 - 10 august 2011, urmând să se calculeze penalitățile și pentru perioada ulterioara datei de 10 august 2011 - la zi.

Pârâta a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat constatarea nulității absolute a Contractului de prestări servicii din 02 august 2010, susținând că perfectarea contractului și semnarea acestuia din partea Asociației B. Cărpinișeni s-a făcut de către o persoana fără capacitatea de a contracta. Totodată, în temeiul art. 274 C. proc. civ., a solicitat obligarea reclamantei pârâte la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorarii de avocat, taxa de timbru și timbrul judiciar. În susținerea cererii, Asociația B. Cărpinișeni a arătat că acest contract de prestări-servicii este lovit de nulitate absolută, perfectarea lui fiind realizată cu nesocotirea dispozițiilor art. 948 și urm. C. civ.

în materia condițiilor de validitate, care sunt esențiale pentru validitatea oricărei convenții, contractul fiind semnat din partea asociației reclamante reconvențional de către o persoana care nu avea mandat în acest sens. S-a mai susținut că, manifestarea de voință în sensul perfectării contractelor este valabil exprimată prin organele de conducere ale Obștei, actele juridice încheiate de aceste organe, în conformitate cu statutul și în limitele puterilor ce le-au fost atribuite, fiind considerate încheiate de însăși persoana juridică pe care o obligă. În speță, se arată că acest contract de prestări servicii nu a fost semnat de către președintele Consiliului de Administrație, respectiv de către C., iar potrivit art. 43 din Legea nr. 21/1924, Asociația este reprezentată în raporturile cu terțele persoane de către Consiliul de Administrație, limitele reprezentării fiind stabilite prin Statut și prin deciziile Adunării Generale.

În consecință, susține că, întrucât contractul a fost semnat de către o persoană care nu avea mandat în acest sens, se impune lipsirea de efecte juridice a contractului, prin constatarea nulității absolute a acestuia. Prin încheierea din 12 iunie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a admis cererea de strămutare a judecării cauzei formulată de pârâta reclamantă reconvențional, păstrând actele procedurale îndeplinite și a strămutat judecarea cauzei la Tribunalul Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin Sentința civilă nr. 142/COM/2012 din 2 noiembrie 2012, Tribunalul Alba a respins cererile de repunere pe rol a cauzei formulate de pârâta reclamantă reconvențional Asociația B. Cărpinișeni și a admis acțiunea reconvențională, în sensul constatării nulității absolute a Contractului de prestări servicii nr. 37 din 02 august 2010, pretins perfectat între reclamanta reconvențional, în calitate de beneficiar și pârâta reconvențional în calitate de prestator de servicii. Totodată, a fost respinsă ca lipsită de obiect excepția de neexecutare a Contractului de prestări servicii din 02 august 2010, invocată de pârâta reclamantă reconvențional Asociația B. Cărpinișeni. Au fost respinse acțiunea introductivă în pretenții precizată, exercitată de reclamanta SC A. SRL, precum și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.

A fost obligată pârâta reconvențional SC A. SRL să achite reclamantei reconvențional Asociația B. Cărpinișeni suma de 6027,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că președintele Consiliului de Administrație al Asociației trebuia să convoace Consiliul de Administrație pentru a hotărî asupra oportunității încheierii contractului de prestări-servicii ce formează obiectul litigiului, iar ulterior, în baza unei hotărâri a Consiliului de Administrație să se procedeze la semnarea contractului, fără ca președintele Consiliului de Administrație să-și poată delega un împuternicit la semnarea contractului. Pentru a ajunge la aceasta concluzie, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 12 alin. (2), art. 16, art. 22, art. 26, art. 30 din Statului Obștei, dispozițiile Legii nr. 21/1924, O.G.

nr. 26/2000 privind asociațiile și fundațiile. Tribunalul Alba a apreciat că, în speță, nu s-a făcut dovada că președintele Consiliului de Administrație ar fi fost împuternicit de către Consiliul de Administrație să încheie contractul de prestări servicii în litigiu, în numele și pe seama Asociației, iar în lipsa unei permisiuni exprese de delegare a atribuțiilor sale, președintele Consiliului de Administrație al Asociației nu poate mandata un alt reprezentant al acesteia în relațiile cu terții, întrucât ar însemna să treacă unilateral peste voința societară stabilită pe bază de acord și consacrată prin statutul Asociației.

Instanța reține că, din actele și lucrările dosarului nu rezultă că numitul E. ar fi fost mandatat de Obște, prin voința Consiliului de Administrație, în ceea ce privește implicarea acestuia în asumarea proceselor-verbale de predare-primire a materialului lemnos debitat de la SC D. SRL, să preia cantitatea de material lemnos debitată în sensul prevederilor art. 26 teza II, V și IX din Statut. S-a constatat că Asociația B. a fost înființată și funcționează în baza unui Statut cu privire la care nu au fost semnalate modificări în dosarul cauzei, motiv pentru care se apreciază că desfășurarea activității ei și implicit încheierea contractului de prestări servicii trebuia să se circumscrie exigențelor impuse în primul rând de statutul ei.

În acest sens se reține că, în speță, competențele și atribuțiile președintelui Consiliului de Administrație sunt expres și limitativ prevăzute de art. 30 din Statut, potrivit căruia, acesta are îndatorirea de a semna corespondența obștei și alte acte necesare bunului mers al Asociației, de a rezolva și trimite la termenele stabilite toate documentele cerute de forurile superioare, de a supraveghea casa și contabilitatea, a elibera documente de plată, de a convoca Consiliul de Administrație și a reprezenta Asociația în justiție. În consecință, a reținut tribunalul că, prin raportare la momentul încheierii Contractului de prestări servicii din 02 august 2010, voința Asociației nu a fost valabil exprimată, contractul fiind încheiat cu eludarea dispozițiilor legale și statutare ce reglementează imperativ funcționarea Asociației, astfel încât contractul este lovit de nulitate absolută.

În fine, se susține că, în speță, nu poate fi aplicat principiul error comunis facit jus, întrucât reclamanta SC A. SRL putea și trebuia să se asigure că încheie contractul de prestări servicii cu organismul/persoana abilitată potrivit legii să reprezinte voita juridică a Asociației, aspect pe care-l putea verifica și printr-o simplă accesare a Registrului Asociațiilor și Fundațiilor de la Tribunalul Gorj, unde reclamanta reconvențională era înregistrată.

Prin anularea contractului de prestări servicii, tribunalul a constatat că acțiunea introductivă a devenit lipsită de fundament juridic, întrucât pretențiile formulate împotriva pârâtei reclamante reconvențional au fost întemeiate pe răspunderea contractuală și, ca atare, ele derivau din executarea necorespunzătoare sau chiar neexecutarea obligațiilor contractuale de plată a serviciilor furnizate de reclamanta introductivă, astfel că, având în vedere și principiul de drept potrivit căruia ceea ce este nul nu poate produce efecte juridice, instanța a respins acțiunea introductivă în pretenții precizată, exercitata de reclamanta SC A. SRL.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta SC A. SRL Târgu Jiu a formulat apel, solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinței atacate, în sensul respingerii cererii reconvenționale și admiterii acțiunii în pretenții, respectiv obligarea pârâtei la plata sumei de 259.098 lei reprezentând debit datorat, precum și contravaloarea penalităților calculate la suma de 303.144,66 lei în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (2) din contract, începând cu data de 15 aprilie 2011 și până la data de 10 august 2011, cu cheltuieli de judecată în ambele faze procesuale. În motivarea cererii de apel, reclamanta a susținut că sentința atacată este nelegală și netemeinică întrucât prima instanță a interpretat greșit probatoriul administrat în cauză și a făcut o greșită aplicare a legii prin admiterea cererii reconvenționale și respingerea acțiunii în pretenții, solicitând totodată și respingerea ca neîntemeiată a excepției neexecutării contractului.

Prin Decizia nr. 281/2015 din 10 iunie 2015, Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, a admis apelul declarat de reclamanta SC A. SRL Târgu Jiu și, în consecință, a schimbat parțial sentința atacată, în sensul că a admis în parte acțiunea precizată, formulată de reclamanta SC A. SRL împotriva pârâtei Asociația B. Cărpinișeni și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 259.098 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate, precum și penalitățile de întârziere de 1% pe zi aplicate debitului, începând cu data de 04 iulie 2011 și până la achitarea integrală a acestuia. Prin aceeași decizie a fost respinsă în rest acțiunea precizată, precum și cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă reconvențional Asociația B. Cărpinișeni și a fost înlăturată obligarea pârâtei reconvențional SC A. SRL la plata sumei de 6.027,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței atacate și a fost obligată intimata Asociația B. Cărpinișeni să plătească apelantei SC A. SRL suma de 13.538,43 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță și suma de 4877,71 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel. În considerentele deciziei, instanța de apel a reținut că, la momentul încheierii contractului de prestări-servicii Asociația B. Cărpinișeni era reprezentată de președintele acesteiea, C., care l-a împuternicit pe F., secretarul Asociației să reprezinte Obștea în relațiile cu orice instituție și să semneze orice document. În speță, contractul de prestări servicii a fost semnat de către F., care potrivit procesului-verbal din 25 ianuarie 2009 al Consiliului de Administrație al Obștii, a fost împuternicit, alături de C., să poarte discuții în vederea încheierii de contracte cu terții și să semneze orice document în numele Asociației.

Ca urmare a înscrierii în fals a pârâtei Asociația B. Cărpinișeni, instanța de apel, prin încheierea din 3 aprilie 2013, a dispus sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Novaci pentru a efectua cercetări sub aspectul săvârșirii de către F. a infracțiunii de fals, prevăzută de art. 290 C. pen. Soluția Parchetului a fost în sensul clasării cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, constatându-se că fapta nu există. Parchetul de pe lângă Judecătoria Novaci a constatat că, în raport de concluziile expertizei grafoscopice efectuate în cauză, C. și F. au fost împuterniciți pentru a purta discuții în vederea încheierii de contracte cu terții și semnarea de orice document, reținându-se că împuternicirea avea efecte fără consultarea Consiliului de Administrație al Obștii.

În raport de ordonanța Parchetului, instanța de apel a concluzionat că soluția primei instanțe de constatare a nulității absolute a contractului apare ca netemeinică și nelegală. Mai mult decât atât, s-a mai reținut că, în speță, contractul de prestări servicii a fost executat, reclamanta SC A. SRL a exploatat, prin SC D. SRL, în favoarea pârâtei cantitatea de 995 mc material lemnos brut, respectiv 561,997 mc material lemnos debitat, astfel cum rezultă și din adresa din 14 februarie 2012 eliberată de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Râmnicu Vâlcea, care se raportează la datele furnizate de sistemul centralizat de urmărire a materialului lemnos "G.". Potrivit acesteia, pârâta a înregistrat intrările de material lemnos livrate de SC D. SRL.

S-a mai constatat faptul că, în raport de actele dosarului, nu poate fi reținută susținerea potrivit căreia numitul E. nu ar fi avut cunoștință despre exploatarea lemnului la locul numit "Obârșia Lotrului", precum și faptul că factura din 04 aprilie 2011 în valoare de 259.098 lei, de care reclamanta se prevalează, poartă semnătura reprezentantului pârâtei și ștampila Asociației, iar debitul este confirmat și prin expertiza contabilă întocmită în cauză. În ceea ce privește penalitățile de întârziere, instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 6 și 8 alin. (2) din contractul de prestări servicii, în sensul acordării de 1% pe zi de întârziere aplicate asupra debitului, începând cu data de 4 iulie 2011 și până la achitarea integrală a acestuia, reținând totodată că potrivit art. 969 C. civ.

convenția are putere de lege între părțile contractante. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta Asociația B. Cărpinișeni, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii apelului promovat de reclamantă, cu consecința menținerii ca legale și temeinice a soluției pronunțate de Tribunalul Alba privind admiterea cererii reconvenționale și constatarea nulității absolute a Contractului de prestări-servicii nr. 37 din 2 august 2010 și respingerea acțiunii introductive în pretenții precizată, exercitată de reclamanta SC A. SRL. În subsidiar, a solicitat casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, pentru stabilirea caracterului fondat al criticilor sale care vizează soluția recurată, aceasta fiind rezultatul unei necercetări a fondului cauzei.

Susține că stabilirea executării sau nu a contractului necesită administrarea de noi probatorii pe fondul constatării inadvertențelor reținute prin concluziile raportului de expertiză efectuat în primă instanță și omologat în apel. În motivarea recursului depus la data de 2 septembrie 2015, pârâta a arătat că, în mod greșit, instanța de apel a reținut incidența executării contractului în considerarea unui probatoriu incomplet, concluziile fiind formulate în temeiul unor deducții și interpretări eronate ale înscrisurilor aflate la dosar. S-a susținut că societatea reclamantă, care a pretins executarea obligației de plată născută în baza Contractului de prestări servicii nr. 37 din 2 august 2010, nu și-a îndeplinit obligația de predare a unei cantități de material lemnos ori de produse debitate, precum și plata în numerar a diferențelor în minus pentru produsele nelivrate.

Aceste aspecte nu au fost analizate în cuprinsul deciziei recurate, instanța de apel reținând întocmai concluziile raportului de expertiză extrajudiciară efectuat la solicitarea Inspectoratului de Poliție Gorj - Serviciul de Investigare a Fraudelor, fără a realiza o analiză proprie cu privire la această probă. Apreciază că neexecutarea conformă a obligației de exploatare a masei lemnoase ori de predare a masei lemnoase debitate, sub aspectul cantității reale, înlătură caracterul exigibil al obligației de plată, conferind creanței un caracter incert. Susține că această chestiune are relevanță și cu privire la penalități sub aspectul momentului nașterii lor și a cuantumului debitului principal la care sunt calculate.

Astfel, invocă nelegalitatea soluției de respingere a cererii reconvenționale având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de prestări servicii, având în vedere argumentele străine de natura pricinii menite să justifice soluția de respingere și implicit existența unui mandat conferit semnatarului contractului în numele Asociației. Recurenta-pârâtă susține că instanța de apel a acordat valoare de mandat procesului-verbal din 25 ianuarie 2009 prin raportare la concluziile organelor de cercetare penală, fără o analiză proprie în sensul de a argumenta dacă acel proces-verbal este sau nu un mandat și dacă este legal conferit potrivit normelor statutare. Procedura de atribuire a unui contract se realizează prin licitație, și nu prin negociere directă, nefiind atributul președintelui Consiliului de Administrație, și cu atât mai puțin al unei persoane desemnate de acesta sau de Consiliu de a stabili beneficiarul unui contract de vânzare a masei lemnoase.

Recurenta-pârâtă consideră că obligativitatea unei împuterniciri dată de către Consiliul de Administrație președintelui acestuia în vederea încheierii contractului de prestări servicii în numele și pe seama Asociației trebuia să fie analizată de către instanța de apel prin raportare la prevederile statutare și în considerarea dispozițiilor O.U.G. nr. 26/2000. S-a mai susținut că, în speță, contractul de prestări servicii a fost încheiat în lipsa unui mandat conferit în acest sens, fapt ce echivalează cu lipsa consimțământului și conduce la lipsirea de efecte juridice a actului juridic încheiat.

Cu privire la motivele de ordine publică depuse de recurenta-pârâtă la termenul din 24 noiembrie 2016 și care au fost constatate de instanță ca fiind de ordine publică la termenul de astăzi, se rețin următoarele aspecte: Recurenta a arătat că, prin hotărârea recurată, instanța de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., prin încălcarea principiilor nemijlocirii și al contradictorialității, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 același Cod. În dezvoltarea acestui motiv de nelegalitate, recurenta-pârâtă susține că hotărârea recurată este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea principiului nemijlocirii și a principiului contradictorialității.

Cu privire la cel dintâi, se arată că instanța de apel și-a întemeiat în integralitate soluția pe opinia procurorului exprimată în Ordonanța penală din 9 noiembrie 2014 și pe opiniile raportului de expertiză efectuat în dosarul penal, fără a realiza o analiză și o cenzură proprie, cu toate că aspectele din dosarul penal nu priveau și nu influențau în vreun mod procedura statutară a pârâtei de formare a consimțământului și nici nu puteau invalida constatarea primei instanțe cu privire la inexistența consimțământului. Se mai arată că raportul de expertiză a fost întocmit în cadrul dosarului penal, fiind deci un mijloc de probă extrajudiciară. Mai susține recurenta-pârâtă că acest raport de expertiză extrajudiciară nu a fost pus în discuția părților, aspect care duce la încălcarea principiului contradictorialității.

Totodată, s-a arătat că hotărârea recurată este nelegală, potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ. întrucât nu cuprinde motivele pe care se sprijină în ceea ce privește respingerea cererii reconvenționale și este insuficient motivată cu privire la admiterea acțiunii formulate de reclamantă. Cu privire la acest motiv de nelegalitate, pârâta Asociația B. Cărpinișeni învederează că decizia atacată este nelegală întrucât soluția de respingere a cererii reconvenționale nu a fost motivată în drept. Susține recurenta că instanța de apel nu a motivat în drept hotărârea atacată și nu a avut în vedere o anumită normă legală, pronunțându-se exclusiv pe baza faptelor, fără a se apleca asupra dreptului incident în speță.

Astfel, instanța de apel avea obligația să arate în mod explicit de ce existența procesului-verbal din 25 ianuarie 2009 validează contractul, care sunt efectele lui, de ce acest proces-verbal poate să fie asimilat unui mandat și de ce acest proces-verbal poate să substituie și să suplinească inexistența consimțământului la momentul formării contractului. Recurenta-pârâtă învederează că nu există un consimțământ valabil exprimat printr-o decizie a Consiliului de Administrație privind stabilirea prețului contractului și nici exprimarea unei voințe a Asociației privind încheierea contractului. Instanța de apel trebuia să arate în ce fel prima instanță și-a întemeiat hotărârea pe existența sau inexistența unui mandat și în ce fel constatarea existenței unui mandat ar invalida soluția juridică a primei instanțe.

Totodată, instanța de apel trebuia să arate în temeiul cărei norme de drept un proces-verbal dă naștere dreptului de reprezentare, cu toate că el nu reprezintă voința organului colegial al Asociației, precum și normele de drept în virtutea cărora limitele mandatului pot fi extinse și în vederea încheierii de contracte. În opinia sa, contractul de prestări-servicii ce formează obiectul litigiului se poate încheia doar pe bază de mandat special, și nu pe bază de mandat general. Mai arată pârâta că, potrivit art. 26 din Statut, un contract poate fi încheiat doar în cazul în care există o decizie a Consiliului de Administrație privind stabilirea prețului, atribuție care nu poate fi în niciun caz delegată, iar vânzarea de material lemnos se face doar în baza unei licitații publice.

În ceea ce privește critica de nelegalitate întemeiată pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ. referitoare la insuficienta motivare a admiterii acțiunii reclamantei, recurenta arată ca instanța de apel și-a întemeiat soluția prin raportare la trei circumstanțe de fapt, respectiv înregistrarea unei intrări de material lemnos de către Asociație în Sumal, semnarea proceselor-verbale de predare-primire, precum și pe faptul că factura din 4 aprilie 2011 în valoare de 259.098 lei, de care reclamanta se prevalează, poartă semnătura reprezentantului pârâtei și ștampila Asociației. Cu referire la cel din urmă aspect, recurenta susține că această factură nu a fost însușită de Asociație având în vedere lipsa calității de reprezentant a persoanei semnatare, precum și lipsa unei aparențe în acest sens și folosirea unei ștampile fără drept.

S-a susținut și faptul că hotărârea recurată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Cu privire la respingerea cererii reconvenționale, s-a arătat că instanța a ignorat aplicarea principiului specialia generalibus derogant, întrucât s-a raportat la O.G. nr. 26/2000 privind asociațiile și fundațiile, ignorând astfel aplicarea unei norme juridice de ordine publică privind regimul general al proprietății, în speță, art. 28 alin. (1 5 ) și art. 27 6 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997.

Totodată, s-a precizat că instanța a ignorat prevederile de ordine publică ale art. 95 alin. (1) și (3 7 ) C. silvic, privind modalitatea de organizare și de funcționare a obștilor de moșneni care fac parte din tezaurul istoric al României. În ceea ce privește admiterea acțiunii intimatei, recurenta-pârâtă susține că în speță erau aplicabile prevederile art. 1, art. 3 și art. 62 alin. (1) C. silvic, art. 4 alin. (1) și (4) din Instrucțiunile din 30 septembrie 2008, privind termenele, modalitățile și perioadele de colectare, scoatere și transport al materialului lemnos, art. 20 alin. (4) din Normele din 27 august 2008 referitoare la proveniența, circulația și comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spațiilor de depozitare a materialelor lemnoase și al instalațiilor de prelucrare a lemnului rotund.

Tot cu privire la criticile de nelegalitate întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susținut că instanța de apel în mod greșit a reținut că existența mandatului ar putea avea relevanță prin raportare la prevederile O.U.G. nr. 26/2000, învederând că în opinia sa temeiul de drept aplicabil litigiului este cel prevăzut de art. 2 al Statutului Asociației. Mai mult, se arată că, în speță, contractul a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor Statutului Asociației și a normelor prevăzute de Legea nr. 1/2000. Ca o consecință a stabilirii corecte a cadrului procesual, singura modalitate în care voința Asociației putea fi angajată era în cadrul unei adunări deliberative și colegiale a Consiliului de Administrație, în cadrul căreia se stabilea prețul pentru vânzarea de material lemnos, ca element esențial al contractului.

În concluzie, recurenta-pârâtă susține că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii atunci când a invocat dispozițiile Codului civil, fără a lua în considerare normele speciale și derogatorii ale regimului silvic, motiv pentru care apreciază că hotărârea recurată se impune a fi anulată. Intimata-reclamantă a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, care însă a fost respinsă la termenul de astăzi, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică. Analizând actele dosarului, precum și decizia atacată, prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de recurentă, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ., hotărârea se dă în numele legii și trebuie să cuprindă, printre alte mențiuni, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Un proces civil finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garanțiile date de art. 6.1 din Convenția europeană privind Drepturile Omului, include printre altele dreptul părților de a fi în mod real ascultate, adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Aceasta implică mai ales în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv, real și consistent al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența în determinarea situației de fapt.

Obligația de motivare impune o apreciere întotdeauna atașată de natura cauzei, de circumstanțele acesteia, stilul judiciar și tipologia actului de justiție. Motivarea unei hotărâri este înțeleasă ca un silogism logic, de natură a explica inteligibil hotărârea luată, ceea ce nu înseamnă un răspuns exhaustiv la toate argumentele aduse de parte, dar nici ignorarea lor, ci la cele fundamentale, care sunt susceptibile, prin conținutul lor, să influențeze soluția. Această concluzie se impune, deoarece numai printr-o motivare clară, precisă și necontradictorie, din care să rezulte justețea soluției pronunțate, se poate înlătura arbitrariul și se poate efectua controlul judiciar.

Însă, Înalta Curte constată că decizia instanței de apel nu îndeplinește aceste cerințe, întrucât nu a fost motivată sub toate aspectele invocate, astfel încât, coroborat cu principiile și regulile de drept substanțial și procesual, să conducă în mod logic la soluția pronunțată și să permită realizarea controlului judiciar. În realitate, hotărârea instanței de prim control judiciar apare doar sub forma unei expuneri de afirmații, fără a fi întemeiate în drept, astfel încât ele nu creează transparența asupra silogismului judiciar care a condus la admiterea apelului.

Decizia atacată nu cuprinde nicio referire cu privire la motivele care au dus la respingerea cererii reconvenționale, instanța de apel nu a dat dezlegare problemelor referitoare la lipsa totală a consimțământului Asociației B. Cărpinișeni la încheierea Contractului de prestări servicii nr. 37 din 2 august 2010, precum și aspectelor referitoare la lipsa mandatului pârâtei pentru angajarea valabilă a Asociației, aspect care echivalează cu lipsa consimțământului. Instanța de apel nu a expus raționamentul în urma căruia a apreciat că se impune respingerea cererii reconvenționale prin indicarea temeiurilor de drept care au dus la formarea convingerii instanței în acest sens.

De asemenea, nu a fost analizată nici excepția de neexecutare a Contractului de prestări servicii nr. 37 din 2 august 2010 invocată de pârâtă, în sensul stabilirii, prin administrarea de probatorii, a îndeplinirii obligației asumate de reclamanta SC A. SA prin contractul evocat și care are ca obiect prestarea de servicii de exploatare, transport și debitare a materialului lemnos din partizile enumerate în contract la art. 2, nefiind analizate nici aspectele referitoare la nulitatea contractului de prestări servicii invocate de pârâtă. Considerentele expuse mai sus impun concluzia că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., motivarea instanței de apel echivalând unei necercetări corespunzătoare a fondului.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, constatând că decizia recurată este susceptibilă de a fi cenzurată din perspectiva criticilor formulate în raport de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. ceea ce face de prisos examinarea celorlalte critici, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza, spre rejudecare, instanței de apel, care, cu ocazia rejudecării, va avea în vedere și celelalte susțineri din recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Asociația B. Cărpinișeni împotriva Deciziei nr. 281/2015 din 10 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2016. Procesat de GGC - NN