ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 660/2016

Decizia nr. 660/2016

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta B., s-a solicitat obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 145.097,48 lei reprezentând contravaloarea facturii din 4 martie 2009 emisă în vederea plății lucrărilor evidențiate în situația de plată și diferenței rămasă de achitat din situația de plată a sumei de 15.706,99 lei reprezentând rest de plată din factura din 17 octombrie 2008 și a sumei de 21.051,35 lei reprezentând penalități de întârziere de 0,06% din valoarea facturilor neachitate calculate începând cu data scadenței și până la data de 8 octombrie 2009 și care urmează a fi calculate în continuare până la data plății, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta B. a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 105.497,05 lei reprezentând diferența dintre plățile efectuate, 1.034.842,05 lei și valoarea fixă a contractului, 929.345 lei.

Prin Sentința civilă nr. 146/C din 23 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă și de contencios administrativ, s-a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta SC A. SA în contradictoriu cu pârâta B. și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 105.742 lei reprezentând contravaloare lucrări executate, penalități de 0,06% pe zi de întârziere calculate la suma de mai sus începând cu data scadenței și până la data achitării debitului și suma de 3.730,84 lei reprezentând cheltuieli de judecată, respingându-se restul pretențiilor reclamantei și cererea reconvențională formulată de pârâta B.

În considerentele sentinței pronunțate prima instanță a reținut următoarele:

La data de 11 aprilie 2008, părțile au încheiat Contractul nr. 1 conform căruia reclamanta, în calitate de executant, s-a obligat să execute în favoarea pârâtei, în calitate de beneficiar, lucrarea "construire clădire apartamente - structura P + 2E + et. tehn".

Potrivit art. 7 din contract, perioada de execuție a lucrărilor contractate este de 145 zile calendaristice de la semnarea contractului și plata avansului, perioada de execuție urmând a fi prelungită în mod corespunzător cu acordul părților, în conformitate cu art. 8 din aceIași contract, pentru cantități suplimentare față de proiectul inițial și condiții de lucru deosebite.

Conform art. 9 din contract, prețul lucrărilor contractate este cel stabilit prin devizul de lucrări - oferta în valoare de 780.962 lei (fără TVA) însușită de beneficiar. Părțile au prevăzut în contract, referitor la creșterile majore pentru manoperă mai mari de 5% la nivel național, că acestea vor conduce la majorarea valorilor contractate, precum și că orice modificare referitoare la prezenta lucrare se poate face pe baza unui act adițional semnat de ambele părți și că orice suplimentare de lucrări față de cantitățile din ofertă duce la modificarea valorii contractului.

La art. 10 din contract părțile au stipulat că decontarea lucrărilor se va face pe baza cantităților real executate, a facturilor de materiale și utilaje, confirmate de beneficiar și dirigintele de șantier numit de acesta, iar plata va fi făcută de către beneficiar la 5 zile de la emiterea facturii potrivit art. 11.

Totodată, părțile au stipulat că neplata la termenul scadent a sumei datorată pentru ce s-a executat și inventariat generează penalități de întârziere în decontare, în sarcina beneficiarului, de 0,06% pe zi de întârziere din suma datorată, astfel cum prevede art. 12 din contract.

Prin actul adițional din 7 iulie 2008, părțile au convenit la art. 1, că beneficiarul va achita până la data de 14 iulie 2008 executantului, suma de 182.993,73 lei în vederea achiziționării unei cantități de 41.007 kg oțel beton de la furnizorul SC C. SA, necesară executării lucrărilor prevăzute în contract, suma urmând a fi regularizată prin situațiile de plată, respectiv facturile lunare.

Prin actul adițional din 1 octombrie 2008, părțile au convenit ca reclamanta să execute lucrări suplimentare din devizul de arhitectură anexat (zidării, termosistem fațadă, izolații termice și hidrofuge terasă, șape, zugrăveli, gresii, faianță etc.), termenul de execuție urmând a fi corelat cu posibilitățile financiare ale beneficiarului.

S-a reținut că în temeiul contractului și actelor adiționale, reclamanta a executat lucrările de construcție - structură, la data de 20 noiembrie 2008 părțile întocmind procesul-verbal de recepție finală construcție maxim P + 1E, nr. 31, valoarea lucrărilor menționată în procesul-verbal mai sus menționat fiind de 870.625 lei.

Pe parcursul desfășurării lucrărilor, reclamanta a întocmit șase situații de plată dintre care primele cinci sunt semnate de părți, pentru beneficiar semnând dirigintele de șantier D., prețul total al primelor cinci situații de plată ridicându-se la valoarea totală de 723.198,02 lei fără TVA.

În ce privește cea de-a șasea situație de plată, s-a reținut că reclamanta a întocmit trei variante ale acesteia și o subvariantă, pârâta însă nu a acceptat niciuna din variantele propuse, situație în care reclamanta a considerat că situația de plată în valoare de 142.196,86 lei fără TVA corespunde realității și a solicitat obligarea pârâtei la plata acestei sume.

Reclamanta a emis, în vederea plății contravalorii lucrărilor executate, facturi, dintre acestea arătând că factura din 17 octombrie 2008 în valoare de 110.566,81 lei a fost achitată parțial, rămânând de plată suma de 15.706,99 lei, iar factura din 4 martie 2009 în valoare de 145.097,48 lei a rămas neachitată.

S-a mai reținut din concluziile raportului de expertiză din 6 martie 2013 că valoarea finală a situației de lucrări este de 1.140.584,19 lei inclusiv TVA, că pârâta a achitat suma de 1.034.842,05 lei, astfel încât prima instanța a admis în parte pretențiile reclamantei și a obligat pârâta să achite suma de 105.742 lei reprezentând diferența dintre contravaloarea lucrărilor executate și sumele încasate.

S-a reținut a fi neîntemeiată susținerea pârâtei potrivit căreia în lipsa unei precizări din partea reclamantei a câtimii obiectului cererii în sensul micșorării pretențiilor raportat concluziilor expertului, deoarece pretențiile reclamantei urmează a fi admise în limita în care au fost dovedite.

S-a apreciat că susținerile pârâtei potrivit cărora, față de faptul că părțile au prevăzut în contractul încheiat un preț fix, nu poate fi obligată la plata vreunei sume peste cea stabilită, sunt neîntemeiate deoarece părțile au încheiat actul adițional din 1 octombrie 2008 prin care au convenit ca reclamanta să execute lucrările suplimentare identificate în cuprinsul actului, astfel că, urmare executării acestor lucrări, pârâtei îi revine obligația de a achita contravaloarea acestora.

Așadar, prețul inițial stabilit prin contractul de execuție lucrări din 11 aprilie 2008 urma să fie majorat cu valoarea lucrărilor suplimentare executate și, față de faptul că potrivit art. 10 din contract decontarea lucrărilor se va face pe baza cantităților real executate, a facturilor de materiale și utilaje, confirmate de beneficiar și dirigintele de șantier numit de acesta, s-a constatat că pârâta are obligația de a achita contravaloarea lucrărilor executate efectiv.

Susținerile pârâtei în sensul că reclamanta nu a executat lucrări suplimentare față de cele stabilite prin contract s-a apreciat că nu pot fi primite, din raportul de expertiză întocmit în cauză coroborat cu declarația martorului audiat la cererea reclamantei și procesul-verbal de predare-primire amplasament încheiat la data de 16 ianuarie 2009 între pârâtă și SC E. SRL, rezultând că reclamanta a executat lucrări suplimentare dintre cele menționate în actul adițional.

Din probatoriul administrat, înscrisuri, proba testimonială și expertiza tehnică de specialitate, prima instanță a constatat că reclamanta a executat în favoarea pârâtei, în temeiul actului adițional din 1 octombrie 2008, lucrări suplimentare constând în zidării, termosistem fațadă, izolații termice și hidrofuge, șape, iar pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată a contravalorii lucrărilor executate de societatea reclamantă, astfel încât, pretențiile reclamantei au fost admise în parte, în limita sumei dovedită prin probele administrate în cauză.

Părțile au evaluat anticipat daunele interese pentru întârziere, prevăzând în contract penalități pentru nerespectarea obligației de plată în cuantum de 0,06% pe zi de întârziere, motiv pentru care, cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere a fost admisă, calculul acestora urmând a fi efectuat la suma de 105.742 lei începând cu data scadenței și până la data achitării debitului.

Prima instanța a reținut că este neîntemeiată cererea reconvențională, în cauză nefiind întrunite condițiile plății nedatorate, potrivit dispozițiilor art. 992 - 993 C. civ., având în vedere că pârâta a plătit suma de 105.497,05 lei în temeiul contractului din 11 aprilie 2008 astfel cum a fost modificat prin actul adițional din 1 octombrie 2008.

S-a mai reținut că reclamanta reconvențională nu a făcut plata din eroare, în speță nefiind invocate și drept urmare nici dovedite acțiuni prin care pârâta reconvențională să fi provocat o plată nedatorată.

Împotriva Sentinței civile nr. 146/C din 23 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă și de contencios administrativ, a declarat apel pârâta B., iar prin Decizia civilă nr. 640/Ap din 15 mai 2015 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, s-a respins ca neîntemeiat apelul.

În argumentarea soluției pronunțate, instanța de control judiciar a reținut aceeași situație de fapt constatată de prima instanță.

În ceea ce privește prima critică referitoare la câtimea obiectului cererii, s-a reținut că potrivit art. 132 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., reclamantul poate să-și precizeze cererea de chemare în judecată prin mărirea sau micșorarea câtimii obiectului cererii, fără a fi nevoie de acordul pârâtului și fără a se acorda un termen în acest sens, iar în situația în care din probatoriul administrat rezultă că doar o parte din pretenții sunt întemeiate, iar reclamantul nu-și micșorează câtimea obiectului cererii de chemare în judecată, soluția este admiterea în parte a acțiunii, și nu respingerea în totalitate a acesteia.

Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 969 și 1082 C. civ., instanța a apreciat că este suficient pentru creditor să facă dovada existenței valabile a creanței pentru a opera prezumția de neexecutare culpabilă de către debitor a obligației sale corelative.

În speță, reclamanta făcând dovada existentei unui contract și a executării lucrărilor din contract, pârâta avea obligația de face dovada plății prețului sau dovada că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale.

Pe fondul cauzei, s-a mai reținut că părțile au încheiat ulterior semnării contractului de execuție lucrări din 11 aprilie 2008, două acte adiționale, motiv pentru care, prețul indicat în contractul inițial nu mai putea fi aceIași ca urmare a lucrărilor suplimentare contractate.

Din actul adițional din 1 octombrie 2008 rezultă că părțile contractante au convenit ca reclamanta, în calitate de executant, să execute următoarele lucrări: zidării, termosistem, fațadă izolații termice și hidrofuge, terasă, sape, zugrăveli, gresie, faianță, etc.

Analizând dezlegarea dată de prima instanță, s-a constatat că aceasta a valorificat în mod corect probatoriul administrat în cauză, iar potrivit raportului de expertiză, înscrisurilor și probei testimoniale, a reținut corect starea de fapt.

Astfel, s-au reținut concluziile expertului referitoare la contravaloarea manoperei pentru efectuarea lucrărilor menționate la art. 39 - Zidărie din BCA de 10 cm grosime, expertul reținând punctul de vedere exprimat de chiar dirigintele de șantier numit de pârâtă, conform căruia zidăria nu a fost executată în întregime de beneficiar, iar potrivit mențiunilor cuprinse în procesul-verbal de predare-primire amplasament încheiat la data de 16 ianuarie 2009 între apelantă și SC E. SRL, rezultă că au fost executate lucrări de compartimentare interioară din cărămidă precum și lucrări de zidărie din cărămidă și BCA.

În ceea ce privește lucrările de izolare termică la fațade (termosistem), expertul judiciar și-a însușit punctul de vedere exprimat de pârâtă la data de 11 octombrie 2011, prin consilierul expert, concluzionând că aceasta a executat 274 mp din prima operațiune constând în aplicarea polistirenului, expertul atribuind reclamantei executarea izolației termice la fațade pentru restul din cei 618 mp suprafață totală convenită de părți, respectiv pentru suprafața de 344 mp.

În ceea ce privește lucrările de amorsare a suprafețelor și izolațiile hidrofuge cu membrana termosudabilă, s-a apreciat că pretențiile reclamantei privind aceste lucrări nu pot fi considerate, în tot, ca fiind neîntemeiate deoarece în actul adițional acestea au fost menționate, ele se regăsesc în fapt, iar declarația martorului F. nu este aptă, în lipsa altor probe, să facă dovada că lucrările nu au fost efectuate de reclamantă sau că au fost în totalitate necorespunzătoare.

Expertul a diminuat valoarea manoperei menționată în deviz a acestor lucrări, a scăzut valoarea membranei achiziționată de pârâtă și a refăcut parțial calculele potrivit obiecțiunilor formulate de pârâtă, prin expertul parte.

S-a mai reținut că nu este întemeiată cererea pârâtei de înlăturare din suma datorată a contravalorii șapei M100 de la terasă, deoarece pârâta nu susține că această lucrare nu ar fi fost executată iar expertul a efectuat calculul în raport de antemăsurătoarea prezentată de către dirigintele de șantier angajat de pârâtă.

Referitor la costurile de fasonare a oțelului, s-a reținut că manopera pentru fasonare a fost solicitată de reclamantă pentru restul armăturilor, nu pentru etrierii din OB37 și armăturile pentru planșee iar operațiunea de confecționare a armăturilor apare și în primele patru situații de plată acceptate și achitate de pârâtă.

În privința lucrărilor de canalizare, s-a constatat că expertul a evaluat aceste lucrări având ca punct de referință situația întocmită de dirigintele de șantier. Totodată, s-a reținut că, contractul de prestări servicii încheiat la data de 21 ianuarie 2008 de apelantă cu SC G. SRL are ca obiect efectuarea lucrărilor de instalații termice și sanitare la imobil, iar contractul din 5 noiembrie 2008 a avut ca obiect executarea branșamentului apă și canal fără terasament. Lucrările reținute de expert în raportul de expertiză la punctele 50 - 57 din anexa nr. 1 sunt diferite de cele menționate în cele două contracte evocate, iar materialele pe care pârâta le-a achiziționat și lucrările pe care aceasta le-a efectuat cu SC G. SRL, punctele 58 - 64 din anexa nr. 1, au fost avute în vedere de expert fiind deduse din prețul final.

S-au apreciat a fi neîntemeiate susținerile pârâtei potrivit cărora reclamanta nu a depus la dosar alte înscrisuri, respectiv facturi din care să rezulte achiziția materialelor și execuția manoperei, deoarece dovada pretențiilor reclamantei s-a făcut potrivit art. 1169 C. civ. coroborat cu art. 46 C. com., cu contractul și actele adiționale încheiate între părți, cu situațiile de lucrări și facturile aferente acestora și cu celelalte probe administrate în cauză.

S-a mai constatat că deși prin raportul de expertiză nu s-au putut determina separat cantitățile de lucrări pentru fiecare din cele două situații de lucrări, prima instanță a coroborat cele constatate de expert cu celelalte probe administrate în cauză pentru a se aprecia asupra temeiniciei pretențiilor reclamantei.

Totodată, s-a apreciat că în mod corect a fost obligată pârâta la plata penalităților de întârziere, potrivit art. 12 din contract, iar faptul că în sentința primei instanțe nu se menționează momentul de la care încep să curgă aceste penalități, nu înseamnă că ele nu sunt datorate.

În ceea ce privește nelămurirea părților referitoare la momentul de la care încep să curgă aceste penalități, s-a reținut că acestea au la dispoziție procedura prevăzută de art. 281

1

și 281

2

C. proc. civ., iar data de la care se calculează aceste penalități este o chestiune care ține de lămurirea dispozitivului sentinței pronunțate de prima instanță și nu poate face obiectul apelului.

Referitor la cererea reconvențională formulată, instanța de apel a apreciat că prima instanță a stabilit corect starea de fapt și a făcut o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor legale incidente.

S-a reținut că prevederile art. 992 C. civ. nu sunt aplicabile cererii reconvenționale formulate, nefiind îndeplinite condițiile plății nedatorate, suma de 105.497,05 lei fiind achitată de pârâtă în baza contractului încheiat, ca preț pentru lucrările efectuate de reclamantă.

Prin actul adițional din 1 octombrie 2008, părțile contractante au convenit să modifice contractul în sensul că executantul, reclamanta SC A. SA, să execute lucrări suplimentare, ceea ce a condus la modificarea prețului pe care beneficiarul trebuia să-l achite executantului. La alin. (4) de la art. 9 din contract se menționează că orice suplimentare de lucrări față de cantitățile din ofertă duce la modificarea valorii contractului.

Pentru toate considerentele de fapt și de drept expuse, în temeiul art. 296 alin. (1) C. proc. civ., a fost respins ca neîntemeiat apelul declarat de pârâta B. împotriva sentinței primei instanțe.

Împotriva Deciziei civile nr. 640/AP din 15 mai 2015 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, a declarat recurs pârâta B., invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii apelului, cu consecința respingerii în totalitate a acțiunii formulate și precizate de reclamantă și admiterea în tot a cererii reconvenționale.

În argumentarea motivului de nelegalitate invocat, după reiterarea istoricului cauzei, recurenta a susținut că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Astfel, prima critică formulată vizează interpretarea eronată a dispozițiilor art. 1082 C. civ., atunci când s-a reținut că creditorul trebuie să dovedească existența obligației respective, pentru că existența actului sau faptului juridic generator al obligației este doar premisa generală a angajării răspunderii contractuale și nu proba pe care trebuie să o facă creditorul unei obligații de rezultat, acesta fiind obligat în schimb, să facă dovada lucrărilor executate, a căror plată o solicită de la debitorul-beneficiar.

Pe de altă parte, recurenta consideră că intimata nu a fost în măsură, prin probele administrate în cauză, să facă dovada lucrărilor executate.

A susținut recurenta că instanța de apel a înlăturat în mod greșit argumentele sale referitoare la caracterul prețului fix și ferm al contractului de execuție lucrări din 11 aprilie 2008, invocând în motivare existența actului adițional din 7 iulie 2008 care avea ca obiect numai achitarea de către beneficiar a sumei de 182.993,73 lei, în vederea achiziționării unei cantități de 41.007 kg oțel beton, necesară executării lucrărilor prevăzute în contract și care evident nu a determinat majorarea valorii contractului, și a actului adițional din 1 octombrie 2008, în care se stipula însă, numai generic, că "executantul se obligă să execute lucrări suplimentare din devizul de arhitectură anexat" neînsușit însă de pârâtă prin semnare; enumerarea lucrărilor fiind doar cu caracter generic, precizându-se expres că "termenul de execuție va fi corelat cu posibilitățile financiare ale beneficiarului", ceea ce impunea implicit, o completare a acestui acord de principiu al părților, cu privire la valoarea lucrărilor ce urmau a fi executate și termenul în care ele trebuiau realizate.

În continuare, a susținut recurenta că, deși instanța a reținut că reclamanta a făcut dovada pretențiilor sale potrivit art. 1169 C. civ. coroborat cu art. 46 C. com., cu contractul și actele adiționale încheiate între părți și cu situațiile de lucrări și facturile aferente acestora, în ceea ce privește situația de lucrări nr. 6, instanța de apel a ignorat faptul că aceasta nu a fost confirmată de beneficiar și persoana desemnată de acesta, astfel încât să permită, potrivit clauzelor contractuale, emiterea facturii cu valoarea corespunzătoare.

În ceea ce privește susținerile reclamantei referitoare la existența unui rest de plată în cuantum de 15.706,99 lei din valoarea facturii din 17 octombrie 2008, situația de plată nr. 5 în baza căreia a fost emisă factura mai sus menționată, nu a fost acceptată integral de recurenta-pârâtă ci, prin dirigintele de șantier, a contestat, așa cum reiese din nota întocmită, anexată situației de lucrări, atât o parte din lucrările pretins a fi fost executate, cât și prețul acestora.

Un alt aspect învederat de recurentă îl reprezintă faptul că deși factura din 4 martie 2009 ar fi trebuit să fie emisă în baza situației de lucrări nr. 6, să aibă o valoare egală cu cea cuprinsă în această situație de lucrări, contravaloarea facturii anterior menționate, fără TVA, este de 121.930,66 lei, valoare ce nu corespunde însă cu niciuna dintre valorile cuprinse în cele trei situații de lucrări nr. 6, toate trei emanând de la reclamantă, fiind semnate și ștampilate exclusiv de reprezentanții acesteia.

A mai susținut recurenta că intimata nu a depus la dosar alte înscrisuri, cu excepția situațiilor de lucrări nr. 5 și nr. 6 și a facturilor aferente acestora, documente unilaterale, din care nu rezultă achiziția de către aceasta a materialelor aferente lucrărilor pretins a fi fost executate, precum și execuția manoperei aferente, implicit îndeplinirea obligațiilor contractuale.

În ceea ce privește lucrările efectuate, a arătat recurenta că singura chestiune rămasă în discuție în ceea ce privește lucrările de zidărie este doar valoarea mortarului pentru întreaga cantitate de 6.45 mc și nu și celelalte aspecte, referitoare la procurarea materialului sau la efectuarea manoperei.

Referitor la lucrările de izolare termică, a arătat recurenta că în raportul de expertiză s-a adoptat punctul său de vedere și calculele expertului-consilier, acesta fiind și motivul pentru care nu a înțeles să formuleze obiecțiuni cu privire la această lucrare.

În ceea ce privește cantitatea și valoarea lucrărilor de la art. 48 și 49, "Amorsarea suprafețelor și izolații hidrofuge cu membrane termosudabile", a arătat recurenta că expertul a reținut în mod întemeiat, că membrana termosudabilă a fost furnizată de beneficiar, însă în ceea ce privește materialul pentru amorsă, a reținut în mod eronat că acesta ar fi fost furnizat de constructor, iar lucrările de hidroizolație au fost executate de o altă echipă căreia i-a achitat direct contravaloarea manoperei, la terminarea lucrării, aspecte confirmate de declarațiile martorilor audiați în cauză.

Având în vedere toate probele administrate, recurenta apreciază că atât pentru lucrarea de amorsare, cât și pentru lucrarea de izolație hidrofugă cu membrană termosudabilă, pretențiile reclamantei sunt neîntemeiate, astfel încât se impune reducerea valorii situației cumulate de lucrări cu suma de 14.096.25 lei.

În ceea ce privește lucrarea de la art. 47 "Turnat șapă M100 la terasă", a susținut recurenta că, în mod eronat, instanța de apel a reținut că nu a formulat obiecțiuni la această lucrare, deși a înțeles să conteste raportul de expertiză și sub acest aspect, iar expertul nu a fost în măsură să combată, cu niciun argument tehnic obiecțiunile formulate.

Având în vedere că această lucrare devenise deja, la momentul la care s-a întocmit raportul de expertiză, o lucrare ascunsă, precum și faptul că expertul H. nu a adus argumente tehnice pentru a-și susține concluziile din raport, recurenta solicită să se constate că pretențiile reclamantei nu au fost dovedite, astfel încât se impune înlăturarea acesteia din contravaloarea totală a situației de lucrări.

Referitor la costurile de fasonare a oțelului, instanța de apel a reținut că manopera pentru fasonare a fost solicitată de reclamantă pentru restul armăturilor, nu și pentru etrierii din OB 37 și armăturile pentru planșee, însă toate facturile existente la dosarul cauzei menționează că produsul ce se livrează este "oțel-beton fasonat", ceea ce oferă proba certă că în prețul unitar este cuprinsa operațiunea de fasonare.

Referitor la art. 50 - 64 - "Lucrările de canalizare", a susținut recurenta că au fost executate de alte societăți, aspect confirmat și de declarația martorului F.

Având în vedere toate argumentele detaliate, recurenta a arătat că nu se poate reține efectuarea tuturor lucrărilor în divergență, de către reclamantă, astfel încât, solicită să se constate că ambele instanțe au făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 969 - 970 și art. 1082 C. civ. și, pe cale de consecință, să modifice în tot decizia recurată și sentința primei instanțe, în sensul respingerii primelor două capete de cerere din acțiunea introductivă de instanță.

În ceea ce privește capătul de cerere prin care s-a solicitat obligarea sa la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,06%/zi întârziere, a susținut recurenta că, neexistând o dată a scadenței, în raport de art. 11 și 12 din contract și de faptul că pretenția reclamantei corespunzătoare situațiilor 5 și 6 nu rezultă din cele două facturi emise, nu pot curge, pe cale de consecință nici penalități de întârziere, situație în care apreciază că nu sunt incidente dispozițiile art. 281

1

și 281

2

C. proc. civ.

În ceea ce privește cererea reconvențională, a arătat recurenta că intimata-reclamantă a încasat suma de 105.497,05 lei peste prețul contractului, valoare ce reprezintă plată nedatorată, fiind întrunite condițiile reglementate de art. 992 - 997 C. civ., respectiv existența unei plăți, datoria a cărei stingere s-a urmărit prin plată să nu existe, deoarece nu există o obligație corelativă, care să fi constat în efectuarea anumitor lucrări suplimentare, plata a fost făcută din eroare, având în vedere circumstanțele menționate anterior.

Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Prealabil examinării motivelor de recurs, prima chestiune ce se impune a fi precizată este cea referitoare la obligația prevăzută în sarcina părții care exercită această cale de atac de a respecta dispozițiile art. 302

1

și 304 C. proc. civ. Exigențele impuse prin cele două texte legale au în vedere faptul că recursul în concepția actuală este cale extraordinară de atac și în consecință, ca ultim grad de jurisdicție nu își propune rejudecarea fondului, ci examinarea legalității hotărârilor atacate în condițiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.

Este de reținut, de asemenea, că simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată de instanța de apel, modalitatea în care aceasta a analizat probele administrate în cauză, precum și succinta relatare a situației de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanței de recurs în raport de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Criticile asupra unor elemente ce țin de administrarea probelor și de stabilirea situației de fapt, care nu formează obiectul motivului de nelegalitate evocat, nu vor fi analizate având în vedere că instanța de recurs este ținută să cenzureze hotărârea atacată exclusiv din perspectiva motivelor de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., urmând a analiza recursul exclusiv din perspectiva încălcării sau aplicării greșite a dispozițiilor legale menționate.

Subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care vizează cazurile când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, recurenta a invocate interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1082 C. civ., art. 969 același cod și art. 281

1

, 281

2

C. proc. civ.

Așadar, examinând criticile formulate din perspectiva celor expuse anterior, Înalta Curte constată că, subsumat motivului de nelegalitate invocat, recurenta a susținut interpretarea eronată dată dispozițiilor art. 1082 C. civ., în condițiile în care reclamanta nu a fost în măsură să-și probeze pretențiile, în sensul dovedirii lucrărilor executate.

Potrivit dispozițiilor legale evocate, "debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință din partea-i, afară numai dacă va justifica că neexecutarea provine din o cauză străină, care nu-i poate fi imputată".

În raport de cele anterior expuse, Înalta Curte reține că, în dezlegarea dată speței, instanța de control judiciar și-a fundamentat soluția pe prevederile art. 1082 C. civ., dând o corectă interpretare acestora atunci când a constatat că obligația creditorului este de a face dovada existenței obligației, respectiv a actului sau faptului generator al obligației, precum și a lucrărilor executate a căror plată o solicită de la pârâtă. Astfel, din dezvoltarea criticilor formulate, nu rezultă nicio încălcare sau aplicare greșită a legii, de altfel, argumentarea recurentei vizează modalitatea de interpretare a probatoriului, care în opinia sa nu a fost în măsură să dovedească pretențiile reclamantei, aspect care în realitate tinde la reanalizarea situației de fapt stabilite de instanța de apel.

Or, situația de fapt stabilită de instanțele de fond, constituie o premisă care nu mai poate fi repusă în discuție în cadrul controlului de legalitate exercitat pe calea recursului, iar argumentele dezvoltate de reclamantă nu relevă nicio încălcare a dispozițiilor legale de natură să impună casarea sau modificarea soluției adoptate.

Referitor la pretinsa aplicare greșită a dispozițiilor art. 2811 și art. 2812 C. proc. civ., Înalta Curte constată că și această critică este nefondată, având în vedere că, lămuririle cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii pot fi soluționate pe calea prevăzută de prevederile legale menționate, iar împrejurarea că, în opinia recurentei, pretențiile reclamantei rezultate din situațiile de lucrări nr. 5 și 6 nu rezultă din cele două facturi emise, este de asemenea, o chestiune ce ține de o eventuală netemeinicie și nu de nelegalitatea hotărârii.

Referitor la critica potrivit căreia instanța a înlăturat în mod greșit argumentele sale referitoare la caracterul prețului fix al contractului, prin raportare la actul adițional din 1 octombrie 2008, se constată de asemenea, a fi nefondată, în condițiile în care la art. 2 din actul menționat, părțile au stipulat că termenul de execuție va fi corelat cu posibilitățile financiare ale beneficiarului, iar nu lucrările suplimentare menționate "generic", astfel cum susține recurenta, motiv pentru care nu poate fi reținută nici încălcarea sau aplicarea greșită a dispozițiilor art. 969 C. civ.

În ceea ce privește critica referitoare la faptul că situația de lucrări nr. 6 nu a fost confirmată de beneficiar sau dirigintele de șantier, deși această condiție era impusă de art. 10 din contract, se constată de asemenea a fi nefondată, având în vedere încheierea procesului-verbal de recepție finală ce reprezintă confirmarea lucrărilor executate.

În egală măsură, se constată că dezlegarea dată de instanța de apel cererii reconvenționale este temeinică și legală, în raport cu dispozițiile art. 992 - 997 C. civ. și considerentele reținute anterior, nefiind întrunite condițiile plății nedatorate.

Așadar, față de cele reținute, nu se poate constata interpretarea, încălcarea sau aplicarea greșită a legii, iar cu referire la celelalte critici referitoare la modalitatea de interpretare a probatoriului, se va reține că recurenta prin argumentele aduse a cerut instanței de recurs să statueze asupra cauzei ca atare, judecând în fond și nu doar să verifice decizia din apel în ce privește modul de aplicare a legii.

Pentru toate argumentele arătate, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta B. împotriva Deciziei civile nr. 640/Ap din 15 mai 2015 a Curții de Apel Brașov, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta B. împotriva Deciziei civile nr. 640/Ap din 15 mai 2015 a Curții de Apel Brașov, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi 31 martie 2016.

Procesat de GGC - CL