ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1849/2017

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 29.10.2015 sub nr. x/2015 reclamanta Societatea A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta Societatea B. S.R.L., solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 318.213,37 RON, reprezentând contravaloarea facturilor neachitate, a sumei de 378.992,12 RON, reprezentând penalități de întârziere, calculate pentru perioada 30.08.2013 - 02.11.2015, precum și în continuare, până la achitarea integrală a debitului; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 2562/2016 din 22.04.2016 Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 2562 din 22.04.2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, reclamanta a declarat apel, prin care a criticat în esență soluția primei instanțe sub aspectul că au fost ignorate dispozițiile art. V din contractul părților, dispoziții ce impuneau beneficiarului plata sumei de 18.000 euro, fără a fi necesar a fi executată vreo operațiune de tranvazare de produse petroliere.

Curtea de Apel Brașov, secția Civilă prin decizia civilă nr. 346/A din 20.02.2017 a admis apelul reclamantei împotriva sentinței tribunalului, pe care a schimbat-o în tot în sensul că:

A fost admisă acțiunea reclamantei și a fost obligată pârâta la plata sumei de 318.213,37 RON, reprezentând preț, la plata penalităților de întârziere în sumă de 378.992,12 RON calculate până la data de 02.11.2015 și în continuare, a penalităților de întârziere calculate asupra debitului principal de 318.213,37 RON până la plata efectivă a debitului.

Împotriva deciziei civile nr. 346/A din 20.02.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V - a civilă, pârâta a declarat recurs.

Intimata - pârâtă a depus la data de 31.05.2017 întâmpinare prin care a invocat, în principal, excepția nulității recursului, așa încât solicită să se constate nul recursul pârâtei în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Obiectul recursului îl reprezintă: decizia nr. 346/A din 20.02.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Recurenta a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.

Prin încheierea din data de 5 octombrie 2017 a fost încuviințat, în unanimitate, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia părților potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

La 25 octombrie 2017, recurenta-pârâtă B. S.R.L. a depus punct de vedere la raport.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată ca este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Reclamanta a solicitat prin cererea de chemare în judecată obligarea pârâtei la plata sumei de 318.213,37 RON, reprezentând contravaloarea facturilor neachitate, a sumei de 378.992,12 RON, reprezentând penalități de întârziere, calculate pentru perioada 30.08.2013 - 02.11.2015, precum și în continuare, până la achitarea integrală a debitului; cu cheltuieli de judecată. Prin urmare, valoarea obiectului principal al cererii este sub pragul sumei de 1.000.000 RON prevăzut de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, ceea ce înseamnă că hotărârea pronunțată în apel nu este supusă recursului.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum și alte hotărâri prevăzute de lege.

Potrivit art. VIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 Ut. a-i din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv".

În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac, care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac, și cele pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea recurată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., neînlăturată în cauză de Decizia Curții Constituționale nr. 369/2017, neincidentă sub aspect temporal.

Pentru acest motiv, Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta - pârâtă B. S.R.L. București în contradictoriu cu intimata - reclamantă A. S.R.L. prin lichidator judiciar C. împotriva deciziei nr. 346/A din 20 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 07 decembrie 2017.