ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4114/2014

Decizia nr. 4114/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 31 iulie 2012, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., anularea Deciziei nr. 56/2012 a C. pentru cazurile de malpraxis.

Hotărârea instanței de fond;

Prin sentința

nr. 6901 din 4 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

s-a dispus anularea acțiunii formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul B., ca netimbrată.

Pentru a pronunța această sentința s-a constatat că reclamanta, deși legal citată cu mențiunea timbrării acțiunii cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei, conform art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997, și cu timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, conform art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, nu a făcut dovada achitării taxei de timbru, a invocat, din oficiu, excepția netimbrării acțiunii.

Astfel, având în vedere dispozițiile art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997 care prevăd că taxele de timbru se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii și dispozițiile art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, care dispun că în cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru, Curtea de apel a admis excepția netimbrării acțiunii și a anulat acțiunea ca netimbrată.

Recursul;

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurenta a dezvoltat următoarele critici față de soluția adoptată de prima instanță, indicând incidenta motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., cu referire la art. 304

1

, art. 312 alin. (6) și art. 313 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, a arătat, în esență, că instanța competentă să soluționeze acțiunea este judecătoria, potrivit art. 676 din Legea nr. 95/2006, iar o instanță necompetentă material nu poate să verifice și să pretindă timbrarea cererii, fapt ce ar contravine dispozițiilor art. 21 din Constituție.

Totodată, s-a arătat că instanța de fond a omis a face aplicarea dispozițiilor art. 159 alin. (4) C. proc. civ. privind verificarea competenței la prima zi de înfățișare.

S-a solicitat admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate și declinarea cauzei in favoarea judecătoriei competente in primă instanță, potrivit legii speciale, pentru continuarea judecății.

Procedura în fața instanței de recurs;

Intimatul - pârât a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Considerentele și soluția instanței de recurs;

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în conformitate cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

Dispozițiile art. 137 C. proc. civ. prevăd că „ Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii”.

Constată Înalta Curte de Casație și Justiție că în cazul în care se ridică atât excepția de necompetentă, cât și excepția de nulitate a cererii pentru netimbrare primează excepția privitoare la taxa judiciară de timbru, căci instanța nu poate să pună în discuția părților alte probleme legate de judecarea cauzei deduse ei spre soluționare înainte de a fi plătită taxa judiciară de timbru.

Nu poate fi împărtășită opinia recurentei - reclamante in sensul că instanța necompetentă material nu poate pretinde achitarea unei taxe de timbru, opinie care ignoră tocmai caracterul imperativ al dispozițiilor privitoare la plata taxelor judiciare de timbru, verificarea competenței atât din oficiu, cât și pe calea excepției, implicând în mod necesar o activitate jurisdicțională.

Taxa de timbru și timbrul judiciar se depun la dosarul cauzei, în momentul înregistrării cererii sau până la primul termen de judecată, astfel cum prevăd dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar „neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii”.

Astfel, constatând că reclamanta deși legal citată cu mențiunea timbrării nu a făcut dovada acestei achitări, în mod corect prima instanță a dispus, raportat la dispozițiile art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997 și art. alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 anularea cererii de chemare in judecată.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs;

Constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 6901 din 4 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2014.