ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3554/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3554/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
I.
Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii deduse judecății
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de
Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de
1 noiembrie 2012,
reclamanta D.F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului și Inspectoratul Școlar Județean
Teleorman, obligarea pârâților la recunoașterea diplomei de licență în
specialitatea Limba și Literatura Română-Limba și Literatura Franceză emisă de
Universitatea „S.H.” și obligarea pârâților la recunoașterea dreptului său de a
participa la concursurile de definitivare și titularizare.
Prin sentința civilă nr. 6136 din 30 octombrie
2012, Curtea a admis excepția de necompetență materială în ce privește cererea formulată
în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Teleorman și a disjuns
cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, formându-se
prezentul dosar.
Hotărârea instanței de fond
Prin sentința nr. 6762 din 27 noiembrie 2012,
Curtea de Apel București, secția a VIII-a, a admis excepția lipsei calității procesuale
pasive și a respins acțiunea formulată de reclamanta D.F. în contradictoriu cu pârâtul
Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului ca fiind introdusă împotriva
unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Recursul exercitat în cauză
Împotriva acestei sentințe, reclamanta a formulat
recurs, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței
de fond, invocând art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ.
II. Decizia instanței de recurs
Înalta Curte, sesizată cu soluționarea recursului,
în raport cu lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente, Legea nr.
146/1997 și O.G. nr. 32/1995, urmează a analiza cu prioritate, conform art. 137
C. proc. civ., excepția netimbrării recursului, invocată din oficiu.
Astfel, instanța constată că recurenta-reclamantă,
deși a fost legal citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum
de 2 RON, conform art. 3 lit. m) raportat la art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru, și cu timbru judiciar de 0,15 RON, conform
art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, nu s-a conformat
dispozițiilor instanței.
Având în vedere dispozițiile art. 20 alin. (1)
și alin. (3) din Legea nr. 146/1997, care prevăd că taxele de timbru se plătesc
anticipat, iar neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează
cu anularea acțiunii sau cererii, și ale art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995,
care dispun că, în cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va
proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru, Înalta
Curte urmează a anula recursul ca netimbrat.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în
baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de D.F. împotriva sentinței
civile nr. 6762 din 27 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 octombrie
2014.