ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3554/2014

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 1 noiembrie 2012, reclamanta D.F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și Inspectoratul Școlar Județean Teleorman, obligarea pârâților la recunoașterea diplomei de licență în specialitatea Limba și Literatura Română-Limba și Literatura Franceză emisă de Universitatea „S.H.” și obligarea pârâților la recunoașterea dreptului său de a participa la concursurile de definitivare și titularizare.

Prin sentința civilă nr. 6136 din 30 octombrie 2012, Curtea a admis excepția de necompetență materială în ce privește cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Teleorman și a disjuns cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, formându-se prezentul dosar. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 6762 din 27 noiembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins acțiunea formulată de reclamanta D.F. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

3. Recursul exercitat în cauză Împotriva acestei sentințe, reclamanta a formulat recurs, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, invocând art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ. II. Decizia instanței de recurs 1. Înalta Curte, sesizată cu soluționarea recursului, în raport cu lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente, Legea nr. 146/1997 și O.G. nr. 32/1995, urmează a analiza cu prioritate, conform art. 137 C. proc. civ., excepția netimbrării recursului, invocată din oficiu. Astfel, instanța constată că recurenta-reclamantă, deși a fost legal citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2 RON, conform art. 3 lit. m) raportat la art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, și cu timbru judiciar de 0,15 RON, conform art. 3 alin. (1) din O.G.

nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, nu s-a conformat dispozițiilor instanței. Având în vedere dispozițiile art. 20 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 146/1997, care prevăd că taxele de timbru se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii, și ale art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, care dispun că, în cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru, Înalta Curte urmează a anula recursul ca netimbrat. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de D.F. împotriva sentinței civile nr. 6762 din 27 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 octombrie 2014.