ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3809/2014

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată la data de 21 noiembrie 2012 pe rolul Curții de Apel București, reclamanta D.M. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și Inspectoratul Școlar al Municipiului București, solicitând obligarea pârâților să recunoască efectele diplomei și suplimentului de diplomă eliberate de Universitatea S.H., cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. La 14 decembrie 2012, Inspectoratul Școlar al Municipiului București a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei procedurii prealabile cu Inspectoratul Școlar al Muncipiului București și excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar al Municipiului București, având în vedere faptul că nu are în atribuții recunoașterea diplomelor.

De asemenea, a fost invocată excepția inadmisibilității formulării cererii de chemare în judecata, având în vedere faptul că reclamantei i s-a eliberat diploma de licență. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 862 din 01 martie 2013 a Curții de Apel București a fost respinsă excepția lipsei procedurii prealabile, excepția inadmisibilității cererii, excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția lipsei calității procesuale active ca neîntemeiate. Instanța a admis cererea formulată de reclamanta D.M., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației Naționale și Inspectoratul Școlar al Municipiului București. Pârâții au fost obligați să recunoască diploma de licență din 9 aprilie 2008 eliberată pe numele reclamantei.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că excepția lipsei procedurii prealabile nu este întemeiată, întrucât reclamanta a respectat dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, adresându-se ambelor pârâte, cărora le-a solicitat, în mod direct sau indirect, să recunoască efectele diplomei de licență și ale suplimentului de diploma, eliberate de Universitatea S.H. Cu privire la excepția inadmisibilității cererii, instanța a constatat că reclamanta este posesoarea unei diplome de licență, care este recunoscută de drept potrivit legii, însă pârâtele au refuzat să recunoască această diplomă, motiv pentru care instanța a constatat că excepția inadmisibilității cererii reclamantei este neîntemeiată și a fost respinsă.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active, instanța a reținut că în conformitate cu prevederile art. 5 din Ordinul nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii. Având în vedere că reclamanta a solicitat recunoașterea de către pârâte a propriei diplome de licență, a reținut instanța că rezultă că are calitate procesuală activă, existând o identitate între titularul dreptului dedus judecății și persoana reclamantei, fiind respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei ca neîntemeiată.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Școlar al Municipiului București, instanța de fond a constatat că acest pârât a respins reclamantei cererea de înscriere la examenul de titularizare, nerecunoscând dreptul reclamantei ce izvorăște din diploma de licență, motiv pentru care a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive ca neîntemeiată. Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanta a urmat și absolvit studii universitare în cadrul Universității S.H., Facultatea de Sociologie și Psihologie din București, specializarea Sociologie - Psihologie.

Conform diplomei de licența din 09 aprilie 2008, eliberată de Universitatea S.H., a reținut instanța de fond că reclamanta este absolventă a Facultății de Sociologie și Psihologie din București, specializarea Sociologie - Psihologie, promoția 2007, că a susținut și promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2007, dobândind titlul de licențiată în Sociologie-Psihologie. Instanța de fond reține că este adevărat că diplomele de licență sunt recunoscute fără nicio formalitate, dacă au fost emise în condițiile legii, însă instanța reține că reclamanta are interesul să-i fie recunoscută diploma sa de licență, deoarece pârâtele i-au respins cererea de înscriere la examenul de titularizare, nerecunoscându-i acest drept.

Diploma de licență, din această cauză, a constatat instanța că este valabilă, întrucât nici o autoritate administrativă sau instanța judecătorească nu s-a pronunțat în sensul revocării/anulării actului, iar acestea produc în continuare efecte juridice, ceea ce presupune că beneficiarilor diplomelor trebuie să li se recunoască toate drepturile conferite de lege pe baza acestora. A concluzionat instanța că a interpreta în sens contrar înseamnă a prejudicia grav interesele absolvenților, prin acordarea de diplome nerecunoscute de MECTS și implicit, nici de alte autorități ale statului. 3. Recursul formulat de Inspectoratul Școlar al Municipiului București. Prin cererea de recurs formulată, recurentul a criticat hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, susținând că în mod greșit a fost soluționată excepția lipsei procedurii prealabile și excepția lipsei calității procesuale pasive.

Recurentul a susținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 95 din Legea educației naționale nr. 1/2011, nu intră în atribuțiile acestei autorități să recunoască diplome emise de Universități. II. Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va admite recursul și rejudecând cauza pe fond va respinge acțiunea reclamantei ca neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează: 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Obiectul acțiunii judiciare în contencios administrativ este reglementat prin art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit acestui text de lege, persoana vătămată în vreun drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii.

Noțiunea de contencios administrativ este definită de Legea contenciosului administrativ în art. 2 alin. (1) lit. f) ca fiind activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim. Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul acțiunii judiciare, cu care reclamanta a sesizat instanța de judecată, îl reprezintă obligarea MECTS de a recunoaște efectele actelor de studii ale reclamantei, respectiv diploma de licență și suplimentul de diplomă, emise de Universitatea S.H.

București - Facultatea de Sociologie Psihologie București, specializarea sociologie-psihologie. Or, raportat la petitul cererii introductive, Înalta Curte a constatat că, în mod greșit, instanța de primă jurisdicție a făcut aplicarea dispozițiilor legale, fiind incident în cauză motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care hotărârea instanței de fond va fi modificată în parte. Văzând dezlegarea dată de instanța de fond excepțiilor invocate în cauză, Înalta Curte a constatat că acestea au fost corect soluționate, motiv pentru care hotărârea instanței cu privire la dezlegarea dată excepțiilor va fi menținută.

Critica formulată de recurent cu privire la greșita soluționare a excepției lipsei procedurii prealabile și a excepției lipsei calității procesuale pasive urmează a fi respinse de instanța de control judiciar, constatând că reclamanta a urmat procedura prealabilă prevăzută de lege, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, precum și faptul că reclamanta justifică încălcarea unui drept de către pârâtul Inspectoratul Școlar al Municipiului București. Pe fondul cererii de chemare în judecată, instanța de control judiciar a constatat că diploma de licență și suplimentul de diplomă ale reclamantei sunt în ființă și constituie acte administrative care nu au fost revocate sau, după caz, anulate în vreun mod de instanțele de judecată.

Înalta Curte reține că o diplomă de licență emisă de o instituție de învățământ superior, cum este cea a reclamantei, produce efecte juridice fără a fi necesar vreun act de recunoastere/validare a diplomei de către MECTS. Prin urmare, nu se poate reține că autoritatea publică pârâtă are vreo atribuție de a emite acte prin care să recunoască diploma de licență și suplimentul la diplomă, acte deja eliberate de instituțiile de învățământ superior, cu aprobarea intimatului-pârât M.E.C.T.S., fiind tipărite pe formularele tipizate emise de acesta. Diploma de licență este un document oficial și câtă vreme nu a fost revocată de emitent sau anulată irevocabil prin hotărâre judecătorească se prezumă că a fost eliberată în condiții de legalitate, deci produce efecte juridice sub aspectul drepturilor ce decurg din ea.

Înalta Curte constată că în condițiile în care ar fi nesocotite drepturile ce decurg din diploma de licență, protejarea acestora se poate realiza la cererea părții vătămate, însă în cadrul altui demers judiciar promovat, fără a fi nevoie de „recunoașterea diplomei de licență”. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, constatând că există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de Inspectoratul Școlar al Municipiului București împotriva sentinței nr. 862 din 01 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantei D.M., ca neîntemeiată. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2014.