ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3809/2014

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea

înregistrată la data de 21 noiembrie 2012 pe rolul Curții de Apel București,

reclamanta D.M. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului și Inspectoratul Școlar al Municipiului

București, solicitând obligarea pârâților să recunoască efectele diplomei și

suplimentului de diplomă eliberate de Universitatea S.H., cu obligarea

pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

La 14 decembrie 2012,

Inspectoratul Școlar al Municipiului București a depus întâmpinare, prin care a

invocat excepția lipsei procedurii prealabile cu Inspectoratul Școlar al

Muncipiului București și excepția lipsei calității procesuale pasive a

Inspectoratului Școlar al Municipiului București, având în vedere faptul că nu

are în atribuții recunoașterea diplomelor. De asemenea, a fost invocată

excepția inadmisibilității formulării cererii de chemare în judecata, având în

vedere faptul că reclamantei i s-a eliberat diploma de licență.

instanței de fond

Prin sentința nr. 862

din 01 martie 2013 a Curții de Apel București a fost respinsă excepția lipsei

procedurii prealabile, excepția inadmisibilității cererii, excepția lipsei

calității procesuale pasive și excepția lipsei calității procesuale active ca

neîntemeiate.

Instanța a admis

cererea formulată de reclamanta D.M., în contradictoriu cu pârâții Ministerul

Educației Naționale și Inspectoratul Școlar al Municipiului București.

Pârâții au fost

obligați să recunoască diploma de licență din 9 aprilie 2008 eliberată pe

numele reclamantei.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că

excepția

lipsei procedurii prealabile nu este întemeiată, întrucât reclamanta a respectat

dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, adresându-se ambelor pârâte, cărora

le-a solicitat, în mod direct sau indirect, să recunoască efectele diplomei de licență

și ale suplimentului de diploma, eliberate de Universitatea S.H.

Cu privire la excepția

inadmisibilității cererii, instanța a constatat că reclamanta este posesoarea unei

diplome de licență, care este recunoscută de drept potrivit legii, însă pârâtele

au refuzat să recunoască această diplomă, motiv pentru care instanța a constatat

că excepția inadmisibilității cererii reclamantei este neîntemeiată și a fost respinsă.

Cu privire la excepția

lipsei calității procesuale active, instanța a reținut că în conformitate cu prevederile

art. 5 din Ordinul nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul

actelor de studii în sistemul de învățământ superior, instituțiile de învățământ

superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu

potrivit legii, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la

care au dreptul în condițiile legii.

Având în vedere că reclamanta

a solicitat recunoașterea de către pârâte a propriei diplome de licență, a reținut

instanța că rezultă că are calitate procesuală activă, existând o identitate între

titularul dreptului dedus judecății și persoana reclamantei, fiind respinsă excepția

lipsei calității procesuale active a reclamantei ca neîntemeiată.

Cu privire la excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Școlar al Municipiului

București, instanța de fond a constatat că acest pârât a respins reclamantei cererea

de înscriere la examenul de titularizare, nerecunoscând dreptul reclamantei ce izvorăște

din diploma de licență, motiv pentru care a fost respinsă excepția lipsei calității

procesuale pasive ca neîntemeiată.

Pe fondul cauzei, instanța

a reținut că reclamanta a urmat și absolvit studii universitare în cadrul Universității

S.H., Facultatea de Sociologie și Psihologie din București, specializarea Sociologie

- Psihologie.

Conform diplomei de licența

din 09 aprilie 2008, eliberată de Universitatea S.H., a reținut instanța de fond

că reclamanta este absolventă a Facultății de Sociologie și Psihologie din București,

specializarea Sociologie - Psihologie, promoția 2007, că a susținut și promovat

examenul de licență în sesiunea iulie 2007, dobândind titlul de licențiată în Sociologie-Psihologie.

Instanța de fond reține

că este adevărat că diplomele de licență sunt recunoscute fără nicio formalitate,

dacă au fost emise în condițiile legii, însă instanța reține că reclamanta are interesul

să-i fie recunoscută diploma sa de licență, deoarece pârâtele i-au respins cererea

de înscriere la examenul de titularizare, nerecunoscându-i acest drept.

Diploma de licență, din

această cauză, a constatat instanța că este valabilă, întrucât nici o autoritate

administrativă sau instanța judecătorească nu s-a pronunțat în sensul revocării/anulării

actului, iar acestea produc în continuare efecte juridice, ceea ce presupune că

beneficiarilor diplomelor trebuie să li se recunoască toate drepturile conferite

de lege pe baza acestora.

A concluzionat instanța

că a interpreta în sens contrar înseamnă a prejudicia grav interesele absolvenților,

prin acordarea de diplome nerecunoscute de MECTS și implicit, nici de alte autorități

ale statului.

Inspectoratul Școlar al Municipiului București.

Prin cererea de recurs

formulată, recurentul a criticat hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală,

susținând că în mod greșit a fost soluționată excepția lipsei procedurii prealabile

și excepția lipsei calității procesuale pasive.

Recurentul a susținut

că, în conformitate cu dispozițiile art. 95 din Legea educației naționale nr. 1/2011,

nu intră în atribuțiile acestei autorități să recunoască diplome emise de Universități.

II. Decizia instanței

de recurs

Înalta Curte de Casație

și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de

recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator și dispozițiile

legale incidente în cauză, va admite recursul și rejudecând cauza pe fond va respinge

acțiunea reclamantei ca neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează:

și de drept relevante

Obiectul acțiunii judiciare

în contencios administrativ este reglementat prin art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit acestui text de lege, persoana vătămată în vreun drept recunoscut de lege

sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită

de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau dacă nu a primit nici un răspuns

în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4), poate sesiza instanța de contencios administrativ

competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea

pagubei cauzate și, eventual reparații pentru daune morale.

De asemenea, se poate

adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un

drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul

nejustificat de soluționare a cererii.

Noțiunea de contencios

administrativ este definită de Legea contenciosului administrativ în art. 2

alin. (1) lit. f) ca fiind activitatea de soluționare de către instanțele de contencios

administrativ competente a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o

autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după

caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea

în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare

la un drept sau la un interes legitim.

Verificând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul acțiunii judiciare, cu care reclamanta

a sesizat instanța de judecată, îl reprezintă obligarea MECTS de a recunoaște efectele

actelor de studii ale reclamantei, respectiv diploma de licență și suplimentul de

diplomă, emise de Universitatea S.H. București - Facultatea de Sociologie Psihologie

București, specializarea sociologie-psihologie.

Or, raportat la petitul

cererii introductive, Înalta Curte a constatat că, în mod greșit, instanța de primă

jurisdicție a făcut aplicarea dispozițiilor legale, fiind incident în cauză motivul

de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care

hotărârea instanței de fond va fi modificată în parte.

Văzând dezlegarea dată

de instanța de fond excepțiilor invocate în cauză, Înalta Curte a constatat că acestea

au fost corect soluționate, motiv pentru care hotărârea instanței cu privire la

dezlegarea dată excepțiilor va fi menținută.

Critica formulată de recurent

cu privire la greșita soluționare a excepției lipsei procedurii prealabile și a

excepției lipsei calității procesuale pasive urmează a fi respinse de instanța de

control judiciar, constatând că reclamanta a urmat procedura prealabilă prevăzută

de lege, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, precum și faptul că reclamanta

justifică încălcarea unui drept de către pârâtul Inspectoratul Școlar al Municipiului

București.

Pe fondul cererii de chemare

în judecată, instanța de control judiciar a constatat că diploma de licență și suplimentul

de diplomă ale reclamantei sunt în ființă și constituie acte administrative care

nu au fost revocate sau, după caz, anulate în vreun mod de instanțele de judecată.

Înalta Curte reține că

o diplomă de licență emisă de o instituție de învățământ superior, cum este cea

a reclamantei, produce efecte juridice fără a fi necesar vreun act de recunoastere/validare

a diplomei de către MECTS.

Prin urmare, nu se poate

reține că autoritatea publică pârâtă are vreo atribuție de a emite acte prin care

să recunoască diploma de licență și suplimentul la diplomă, acte deja eliberate

de instituțiile de învățământ superior, cu aprobarea intimatului-pârât M.E.C.T.S.,

fiind tipărite pe formularele tipizate emise de acesta.

Diploma de licență este

un document oficial și câtă vreme nu a fost revocată de emitent sau anulată irevocabil

prin hotărâre judecătorească se prezumă că a fost eliberată în condiții de legalitate,

deci produce efecte juridice sub aspectul drepturilor ce decurg din ea.

Înalta Curte constată

că în condițiile în care ar fi nesocotite drepturile ce decurg din diploma de licență,

protejarea acestora se poate realiza la cererea părții vătămate, însă în cadrul

altui demers judiciar promovat, fără a fi nevoie de „recunoașterea diplomei de licență”.

adoptate în recurs

Pentru

considerentele expuse,

în temeiul art. 312 alin. (1)

C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, constatând că există motive de reformare

a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat

de Inspectoratul Școlar al Municipiului București împotriva sentinței nr. 862 din

01 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal.

Modifică în parte sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantei D.M., ca neîntemeiată.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 octombrie 2014.