ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4004/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4004/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia nr. 4004/2015
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 499 din 04 februarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2/2012, s-au dispus următoarele:
- respingerea excepției inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive pentru petitul 2 al acțiunii, invocate de Ministerul Afacerilor Interne și Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, ca nefondate;
- a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul A.;
- au fost obligați pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Direcția Generală de Poliție a Municipiului București la reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior în cadrul Poliției Sector 2 București;
- au fost obligați pârâții la plata sumei de 540.959 lei către reclamant, reprezentând restul de plată din drepturile salariale aferente, actualizate la data plății și dobânda legală la 14 noiembrie 2012, pentru perioada 02 august 2002 - 07 octombrie 2011;
- a fost respinsă cererea de acordare a daunelor morale, ca nefondată;
- au fost obligați pârâții la cheltuieli de judecată în cuantum de 2.480 lei onorariu de avocat și 3.000 lei onorariu expert.
Împotriva acestei sentințe, la data de 17 aprilie 2015, a formulat cerere de lămurire pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, solicitând a se preciza dacă suma de 540.959 lei reprezintă suma netă ce trebuie plătită reclamantului sau suma brută din care se scad contribuțiile individuale conform Legii nr. 541/2003 privind Codul fiscal, Legii nr. 411/2014 și Legii nr. 95/2006.
În drept, petenta a invocat prevederile art. 281
1
alin. (1) C. proc. civ.
La data de 29 aprilie 2015, reclamantul A. a formulat întâmpinare la cererea de lămurire, invocând excepția tardivității formulării cererii, motivat de faptul că termenul de formulare a cererii s-a împlinit în urmă cu 2 ani, timp în care a fost soluționat recursul formulat de părți împotriva sentinței și s-au finalizat și formalitățile de executare a acesteia, solicitând respingerea cererii.
Prin încheierea din 11 mai 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția tardivității și a respins cererea pârâtei Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, ca tardiv formulată.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel a reținut, în esență, că, raportând cererea pârâtei Direcția Generală de Poliție a Municipiului București la dispozițiile art. 281
1
C. proc. civ., se constată că deși se reclamă necesitatea lămuririi dispozitivului sentinței civile, în realitate, din conținutul dispozitivului hotărârii rezultă că atât înțelesul, cât și întinderea acestuia sunt clare și nu necesită lămuriri.
În raport de faptul că sentința civilă a fost pronunțată la data de 4 februarie 2013, iar pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului București a formulat cerere de lămurire la data de 17 aprilie 2015, după mai mult de 2 ani de la pronunțarea hotărârii, iar termenul de formulare a cererii este același cu termenul prevăzut de lege pentru declararea, după caz, a apelului sau recursului împotriva acelei hotărâri, Curtea a admis excepția tardivității cererii și a respins cererea de lămurire a dispozitivului Sentinței civile nr. 499 din 04 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, ca tardiv formulată.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petenta Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului declarat se arată că, deși în mod corect a reținut instanța de fond incidența art. 281
1
C. proc. civ. din 1865, dispoziție legală ce a constituit temeiul formulării de către instituția petentă a cererii de lămurire în cauză, aceasta a respins cererea ca tardiv formulată, reținând în mod eronat că "termenul de formulare a cererii este același cu termenul prevăzut de lege pentru declararea, după caz, a apelului sau recursului împotriva acelei hotărâri", situație prevăzută la art. 281
2
alin. (1) C. proc. civ. din 1865.
Recurenta arată că nu a formulat o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 281
2
alin. (1) C. proc. civ., ci una de lămurire a dispozitivului unei hotărâri, întemeiată pe art. 281
1
C. proc. civ., text care nu prevede un termen de introducere a unei asemenea cereri.
Solicită admiterea recursului și modificarea în tot a încheierii recurate, în sensul admiterii cererii de lămurire, așa cum a fost formulată.
Examinând cauza și încheierea atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele în continuare arătate.
Prin cererea formulată, pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului București a solicitat lămurirea dispozitivului Sentinței civile nr. 499 din 04 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, în sensul de a se preciza dacă suma de 540.959 lei reprezintă suma netă ce trebuie plătită reclamantului sau suma brută din care se scad contribuțiile individuale conform Legii nr. 541/2003 privind Codul fiscal, Legii nr. 411/2014 și Legii nr. 95/2006.
Petenta a invocat dispozițiile art. 281
1
alin. (1) C. proc. civ.
Potrivit art. 281
1
C. proc. civ.: "În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.
Instanța va rezolva cererea de urgență, prin încheiere dată în camera de consiliu, cu citarea părților.
Încheierea se va atașa la hotărâre atât în dosarul cauzei, cât și în dosarul de hotărâri al instanței."
Potrivit prevederilor art. 281
3
C. proc. civ.: "Încheierile pronunțate în temeiul art. 281 și 281
1
, precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 281
2
sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor potrivnice ori completare.
Părțile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de îndreptarea, lămurirea sau completarea hotărârii."
În mod greșit instanța de fond a apreciat că cererii petentei, formulate în temeiul art. 281
1
alin. (1) C. proc. civ., i se aplică prevederile art. 281
2
alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora: "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare."
Înalta Curte apreciază că, raportat la temeiul de drept invocat de petentă și la faptul că textele legale aplicabile, respectiv art. 281
1
, coroborat cu art. 281
3
C. proc. civ., nu prevăd un termen pentru formularea unei astfel de cereri, astfel cum legiuitorul a prevăzut în mod expres pentru cererea întemeiată pe dispozițiile art. 281
2
, instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, care urmează a fi casată, cu consecința trimiterii cauzei la aceeași instanță pentru continuarea judecății.
În concluzie, pentru considerentele expuse anterior, Înalta Curte constată că soluția instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel că, în baza art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa încheierea recurată și va trimite cauza la aceeași instanță pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Poliție a Municipiului București împotriva Încheierii din 11 mai 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 decembrie 2015.
Procesat de GGC - NN