ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4025/2015

Decizia nr. 4025/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., prin reprezentant Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor B., a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Guvernul României, solicitând obligarea pârâților, în solidar, la plata tuturor despăgubirilor reprezentând contravaloarea tuturor drepturilor salariale, reactualizate la data plății, cuvenite reclamantei pentru perioada 01 iulie 2011-01 mai 2012; obligarea Ministerului Afacerilor Interne la plata tuturor contribuțiilor aferente veniturilor salariale; constatarea vechimii în poliție, pentru aceeași perioadă.

Prin sentința civilă nr. 3209 din 30 Aprilie 2015, Tribunalului București a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor B., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Guvernul României, în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 2149 din 8 septembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prin acțiunea promovată și înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., prin reprezentant Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor B., a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Guvernul României, solicitând obligarea acestora, în solidar, la plata tuturor despăgubirilor reprezentând contravaloarea tuturor drepturilor salariale, reactualizate la data plății, cuvenite reclamantei pentru perioada 01 iulie 2011-01 mai 2012, obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne la plata tuturor contribuțiilor aferente veniturilor salariale și constatarea vechimii în poliție, pentru aceeași perioadă.

Înalta Curte constată că în mod corect a reținut Curtea de Apel București că prezenta cauză vizează raportul de serviciu al reclamantei, privind obligarea pârâților la plata tuturor despăgubirilor reprezentând contravaloarea tuturor drepturilor salariale, reactualizate la data plății, precum și la recunoașterea vechimii în structurile poliției.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului: „Polițistul este funcționar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă, de regulă, uniformă și exercită atribuțiile stabilite pentru Poliția Română prin lege, ca instituție specializată a statului”.

Prin urmare, competența materială de soluționare a cauzei se stabilește în raport cu dispozițiile legii speciale, respectiv Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013 și nu în raport cu dispozițiile legii generale, respectiv Legea nr. 554/2004.

În conformitate cu dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.: „Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe”.

Astfel, având în vedere că acțiunea vizează raportul de serviciu al unui funcționar public, revine tribunalului competența materială de soluționare a cauzei, conform art. IV din Legea nr. 2/2013, atâta timp cât prin Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului nu se prevede o altă instanță competentă în soluționarea acestei categorii de litigii.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor B. și pe pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Guvernul României, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11decembrie 2015.