CtEDO 24.01.2008 Auto

CASE OF KULCSAR v. HUNGARY

RESPONDENT
HUN
HOTĂRÂRE
24.01.2008
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Art. 6-1
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF KULCSAR v. HUNGARY (CtEDO, 2008)
HUDOC · oficial

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE KULCSÁR c. HUNGARY (Depunerea nr. 37778/04) HOTĂRÂREA STASBOURG 24 ianuarie 2008 FINAL 24/04/2008 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Kulcsár c. Ungaria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea A doua), ședința ca Cameră compusă din: Françoise Tulkens, președinte, András Baka, Ireneu Cabral Barreto, Riza Türmen, Vladimir Zagrebsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, judecători și Sally Dolle, grefierul de secțiune care a deliberat în privat la 4 ianuarie 2008, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (nr. 37778/04) împotriva Republicii Ungariei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național maghiar, dl Jenő Kulcsár („reclamantul”), la 2 august 2004. Guvernul maghiar („ Guvernul”) a fost reprezentat de dl L. Höltzl, agent, Ministerul Justiției și Execuției. La 8 decembrie 2006, Curtea a hotărât să anunțe cererii guvernului. Aplicarea articoluluiui 29 § 3 din Convenție, a hotărât să se pronunțe asupra admisibilității și meritelor cererii în același timp. Reclamantul s-a născut în 1949 și trăiește în Budapesta. La 6 noiembrie 1996 au fost înființate proceduri penale împotriva reclamantului. La 3 martie 1997, Procurorul public din Budapesta a preferat un proiect de lege de acuzație, acuzând reclamantul că a cauzat neglijent un accident de trafic. După ce a avut trei audieri și a obținut avizele doi experți, la 11 octombrie 2001, Curtea Centrală de District a Pest a constatat că reclamantul a fost vinovat și l-a condamnat la închisoarea de șase luni, suspendat timp de un an și amenda. La apel, la 12 februarie 2004, Curtea Regională de Budapesta a achitat reclamantul, după ce a obținut avizul unui alt expert. ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 6 § 1 AL CONVENȚIEI Reclamantul s-a plâns că durata procedurii a fost incompatibilă cu cerința de „temps rezonabil” a art. 1 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „În determinarea oricărei acuzații penale împotriva lui, toată lumea are dreptul la o audiere echitabilă ... într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” 10. Guvernul a contestat acest argument. 11. Perioada care va fi luată în considerare a început la 6 noiembrie 1996 și s-a încheiat la 12 februarie 2004. Astfel a durat peste șapte ani și trei luni pentru două niveluri de competență. Admisibilitatea 12. Curtea constată că această plângere nu este, vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție, ci și că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente (a se vedea, printre multe alte autorități, Pélissier și Sassi c. Franța [GC], nr. 25444/94, § 67, CEDH 1999-II) 14. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție în cazurile care susțin chestiuni similare cu cele din prezenta cerere (a se vedea Pélissier și Sassi , citate mai sus). 15. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument convingător care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în aceste circumstanțe. Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că lungimea procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „tempă rezonabilă”. În consecință, a existat o încălcare a articolului 6 § 1. II. ALTE VIOLĂȚII ALEGATE A CONVENȚIEI 16. În baza articolului 6 § 1 din Convenție, reclamantul s-a plângut, de asemenea, de presupusa nedreptate a procedurii. Curtea observă că Curtea regională a achitat în cele din urmă reclamantul; prin urmare, nu poate pretinde că este victimă de o încălcare a drepturilor Convenției sale în acest sens. cu dispozițiile Convenției în sensul art. 35 § 3 și trebuie respinse, în conformitate cu art. 35 § 4 din Convenție. III. APLICAREA ART. 41 A CONVENȚIEI 17. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă legea internă a Înaltei Parte contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” Reclamantul a solicitat 40.000 de euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciu material și 40.000 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale. 19. Guvernul a contestat aceste afirmații. 20. Curtea nu dispune de nicio legătură cauzală între încălcarea constatată și prejudiciile materiale presupuse; de aceea respinge această afirmație. Cu toate acestea, consideră că reclamantul trebuie să fi susținut unele prejudiciu moral. Decizionarea pe o bază echitabilă, aceasta îi acordă 4,800 EUR în cadrul acestui cap. Costuri și cheltuieli 21. Reclamantul nu a făcut reclamație de costuri. Dobânzile implicite 22. Curtea consideră că dobânzile nejustificate ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declară în mod inadmisibil plângerea privind durata excesivă a procedurii admisibile și restul cererii; că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, 4 800 EUR (4 mii opt sute de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale, care urmează să fie transformate în moneda națională a statului contestat la rata aplicabilă la data decontare, plus orice impozit care poate fi taxabil; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru satisfacție echitabilă. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 24 ianuarie 2008, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă