Kollath împotriva Ungariei

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE KOLLÁTH c. HUNGARY (Depunerea nr. 15509/05) HOTĂRÂREA STASBOURG 27 noiembrie 2007 FINAL 27/02/2008 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Kolláth c. Ungaria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea A doua), ședința în calitate de Cameră compusă de: dna F. Tulkens, Președintele, R. Türmen, A.B.

Baka, V. Zagrebelsky, A. Mularoni, D. Jočienė, D. Popović, judecători, și dna Dollé, grefierul secțiunii deliberat în privat la 6 noiembrie 2007, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 15509/05) împotriva Republicii Ungariei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național maghiar, dl József Kolláth („reclamantul”), la 20 martie 2005. Guvernul maghiar („ Guvernul”) a fost reprezentat de dl L. Höltzl, Agent, Ministerul Justiției și Execuției. La 3 aprilie 2007, Curtea a hotărât să anunțe cererii guvernului. Aplicarea articoluluiui 29 § 3 din Convenție, a hotărât să se pronunțe cu privire la admisibilitatea și meritul cererii în același timp.

Reclamantul s-a născut în 1952 și trăiește în Dunakeszi. În contextul unui contract de aprovizionare, la 23 decembrie 1994 Kiss es Kolláth Bt. – un parteneriat limitat gestionat de solicitant, al cărui acționar este, de asemenea, un acționar – a depus o acțiune împotriva unei alte societăți care a solicitat o anumită sumă de bani. După șapte audieri, la 19 septembrie 1997, Curtea Centrală de District de Pest a respins cererea reclamantului. Curtea de a doua instanță a anulat această decizie la 11 februarie 1999. În reluarea procedurii, la 26 martie 2003, Curtea de District a avut mai multe audieri, a obținut avizul unui expert și a respins încă o dată cererile reclamantului. Prin recurs, la 23 septembrie 2004, Curtea Regională de Budapesta a anulat această decizie și a acordat reclamantului 4,4 milioane de forints maghiari (HUF), plus interesul legal acumulat.

Curtea a respins celelalte cereri de interes ale reclamantului. Se bazează pe dovezi documentare, avizul expertului și mărturia martorilor. HOTĂRÂREA ALEGED ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 6 § 1 DE CONVENȚIE Reclamantul s-a plâns că durata procedurii era incompatibilă cu cerința de „tempă motivabilă” a articolului 6 § 1 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la o audiere echitabilă ... într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” 10. Guvernul a contestat acest argument. 11. Perioada care va fi luată în considerare a început la 23 decembrie 1994 și s-a încheiat la 23 septembrie 2004. A durat astfel nouă ani și nouă luni pentru două nivele de competență.

Admisibilitatea 12. Curtea constată că această plângere nu este, vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție, ci și că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și autoritățile relevante și ceea ce a fost în joc pentru reclamant în litigiu (a se vedea, printre multe alte autorități, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII). 14. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție în cazurile care pun probleme similare cu cele din prezenta cerere (a se vedea Frydlender , citat mai sus).

15. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument convingător care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în aceste circumstanțe. Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea constată că durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „tempă rezonabilă”. În consecință, a existat o încălcare a articolului 6 § 1. II. ALTE VIOLĂȚII ALEGATE A CONVENȚIEI 16. Fără să se bazeze pe orice dispoziție specifică a Convenției, reclamantul s-a plângut de asemenea de nedreptatea și de rezultatul procedurii. 17. În măsura în care plângerea reclamantului poate fi înțelesă că se referă la evaluarea probelor și rezultatul procedurii în fața instanțelor interne, Curtea reiterează că, în conformitate cu art. 19 din convenție, datoria sa este de a asigura respectarea angajamentelor întreprinse de părțile contractante la convenție.

În special, nu este funcția sa de a face față erorilor de fapt sau de lege presupuse comise de o instanță națională, cu excepția cazului în care și în măsura în care acestea au încălcat drepturile și libertățile protejate de convenție. În plus, în timp ce art. 6 § 1 din convenție garantează dreptul la o audiere echitabilă, aceasta nu stabilește nici o norme privind admisibilitatea probelor sau modul în care ar trebui evaluată. Acestea sunt, în primul rând, chestiuni de reglementare a legislației naționale și a instanțelor naționale (a se vedea García Ruiz c. Spania [GC], nr. 30544/96, § 28, CEDO 1999 I). 18. În cazul în cauză, Curtea consideră că în dosarul nu există nimic care să declare orice aspect pe care instanța nu l-a furnizat sau că procedura a fost altfel necorespunzătoare și că această parte a cererii este vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 și trebuie respinsă, în conformitate cu art. 35 § 4 din Convenție.

III. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIUNII 19. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite doar repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune 20. Reclamantul a susținut, în general, prejudiciu material și moral. El a susținut că, din cauza protracției procedurii, el a suferit o pierdere de 10.000 de euro (EUR) în taxele juridice achitabile două firme juridice și o sumă indeterminată de bani în legătură cu diverse cheltuieli.

În plus, pentru a menține solvabilitatea întreprinderii sale, el a trebuit să ia un împrumut, dobânda pe care a constituit-o în valoare de milioane HUF [1]. În cele din urmă, din cauza litigiului în curs, a pierdut, de asemenea, o oportunitate de afaceri cu un profit potențial de 25.000 de dolari americani [2] 21. Guvernul nu a exprimat opinia în această privință. 22. Curtea nu dispune de nicio legătură cauzală între încălcarea constatată și prejudiciile materiale presupuse; de aceea respinge această afirmație. Cu toate acestea, consideră că reclamantul trebuie să fi susținut unele prejudiciu moral. Decizionarea pe o bază echitabilă, aceasta îi acordă 6 400 EUR sub acest cap. Costuri și cheltuieli 23. Reclamantul nu a făcut nicio reclamație de costuri separate.

Curtea consideră că dobânzile nejustificate ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.

Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declară în mod inadmisibil plângerea privind durata excesivă a procedurii admisibile și restul cererii; că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, 6 400 EUR (sex mii patru sute de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale, care urmează să fie convertite în moneda națională a statului contestat la rata aplicabilă la data decontare, plus orice impozit care poate fi taxabil; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru satisfacție echitabilă.

Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 27 noiembrie 2007, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Președintele grefierului Dolle Tulkens [1] 3 983 EUR [2] 17,576 EUR

SECOND SECTION

CASE OF KOLLÁTH v. HUNGARY (Application no. 15509/05) JUDGMENT STRASBOURG 27 November 2007 FINAL 27/02/2008 This judgment will become final in the circumstances set out in Article 44 § 2 of the Convention. It may be subject to editorial revision. In the case of Kolláth v. Hungary, The European Court of Human Rights (Second Section), sitting as a Chamber composed of: Mrs F. Tulkens, President, Mr R. Türmen, Mr A.B. Baka, Mr V. Zagrebelsky, Mrs A. Mularoni, Mrs D. Jočienė, Mr D. Popović, judges, and Mrs S. Dollé , Section Registrar , Having deliberated in private on 6 November 2007, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE

THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE

4. The applicant was born in 1952 and lives in Dunakeszi.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 6 § 1 OF THE CONVENTION

9. The applicant complained that the length of the proceedings had been incompatible with the “reasonable time” requirement of Article 6 § 1 of the Convention, which reads as follows: “In the determination of his civil rights and obligations ..., everyone is entitled to a fair ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal...”

OTHER ALLEGED VIOLATIONS OF THE CONVENTION

16. Without relying on any particular provision of the Convention, the applicant also complained about the unfairness and the outcome of the proceedings.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

19. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.” A. Damage

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

1. Declares the complaint concerning the excessive length of the proceedings admissible and the remainder of the application inadmissible; 2. Holds that there has been a violation of Article 6 § 1 of the Convention; 3. Holds (a) that the respondent State is to pay the applicant, within three months from the date on which the judgment becomes final in accordance with Article 44 § 2 of the Convention, EUR 6,400 (six thousand four hundred euros) in respect of non-pecuniary damage, to be converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement, plus any tax that may be chargeable; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points; 4. Dismisses the remainder of the applicant's claim for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 27 November 2007, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. S. Dollé F. Tulkens Registrar President [1] EUR 3,983 [2] EUR 17,576