ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1093/2016

Decizia nr. 1093/2016 Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele: Prin Decizia nr. 586/A din 3 decembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții A., B. și C. împotriva sentinței nr. 1372 din 24 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin care s-a a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin D., decizie definitivă. Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanții B., A. și C., invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Analizând recursul în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc.

civ. cu referire la cele ale art. 499 teza finală C. proc.

civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 19 februarie 2013, reclamanții A., B. și C. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin D., ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 769.205 lei, reprezentând prejudiciul cauzat cu ocazia valorificării creanței garantate asupra Statului, în cuantum de 2.194.595 lei, respectiv diferența între cotația maximă cu care ar fi putut vinde pe Bursa de Valori București cantitatea de 2.194.595 de acțiuni deținute la emitentul Fondul Proprietatea (vândute pe piața nereglementată) și valoarea nominală la care le-au fost atribuite - 1 leu/acțiune, conform creanței garantate asupra Statului, în cuantum de 2.194.595 lei conferită de Titlul de despăgubire nr. 6127 din 18 august 2009 - Titlu de conversie nr. 640 din 28 mai 2010 emise de către Guvernul României - E.; obligarea pârâtului Statul Român la actualizarea cu indicele de inflație a sumei de 2.194.595 lei, începând cu data de 18 august 2009 și până la momentul plății efective a sumei mai sus arătată;

obligarea pârâtului la plata sumei de 200 lei reprezentând daune moratorii, pentru fiecare zi de întârziere începând cu 30 de zile de la data rămânerii definitive și executorii a hotărârii ce va pronunța în cauză. Art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. prevede că, sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., „Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., republicată, conform cărora „Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -i), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului” se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016”. Conform alin. (2) al art. 18 din Legea nr. 2/2013 , „În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.” Litigiul de față are ca obiect o acțiune evaluabilă în bani, și anume pretenții- răspundere civilă delictuală, în valoare de până la 1.000.000 lei, astfel încât, î n raport de textele legale menționate Decizia nr. 586/A din 3 decembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, nu poate fi supusă recursului.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia. Față de dispozițiile legale sus-menționate, decizia ce a fost atacată cu recurs nu este supusă, prin lege, cenzurii prin această cale de atac.

În consecință, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții B., A. și C., toți cu domiciliul ales la Cabinet avocat F., cu sediul în București, sector 1, în contradictoriu cu intimatul Statul Român prin D. prin G. București, cu sediul în București, sector 2, împotriva Deciziei nr. 586/A din data de 3 decembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Fără nicio cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2016.