ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1050/2016

Decizia nr. 1050/2016 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia nr. 43/A din 14 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a fost admis apelul formulat de pârâta SC A. SA împotriva sentinței civile nr. 1792 din 22 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția civilă, a fost schimbată în parte sentința civilă apelată, în sensul că a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Această hotărâre judecătorească a fost pronunțată cu mențiunea definitivă.

Împotriva acestei decizii, pârâta SC A. SA a declarat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 18 martie 2016. La data de 24 martie 2016 a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, care a fost însușit de membrii completului de judecată, iar la data de 31 martie 2016 s-a dispus comunicarea raportului către părțile în litigiu. Conform dovezilor aflate la filele 24 - 25 din dosar, raportul a fost comunicat părților la data de 5 aprilie 2016. La data de 12 aprilie 2016 recurenta pârâtă SC A. SA a depus la dosar punct de vedere la raport, prin care a apreciat că recursul este admisibil, solicitând, totodată, admiterea lui așa cum a fost formulat.

Analizând recursul, Înalta Curte urmează să îl respingă, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente: Obiectul prezentului dosar îl reprezintă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B., în contradictoriu cu pârâta SC A. SA și intervenientul forțat C., prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 220.000 lei, reprezentând daune materiale și morale. Înalta Curte constată, prin urmare, că valoarea obiectului cererii deduse judecății este de 220.000 lei. Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ. „nu sunt supuse recursului (…) alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv”. Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României fiind în sensul că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia. În raport de dispozițiile legale anterior menționate, Decizia nr. 43/A din 14 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, nu este supusă prin lege căii de atac a recursului, fiind o hotărâre definitivă, așa cum în mod corect s-a menționat în dispozitivul acesteia.

Drept consecință, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta SC A. SA .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de pârâta SC A. SA împotriva Deciziei nr. 43/A din 14 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 mai 2016.