ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 457/2015

Decizia nr. 457/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor de la dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la data de 11 noiembrie 2011 sub nr. x/3/2011 reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC B. SRL, solicitând instanței obligarea pârâtei la plata sumei de 694.316,62 lei reprezentând plată nedatorată efectuată de reclamantă și încasată în mod nejustificat de pârâtă, precum și contravaloarea facturilor din 18 mai 2009 și din 23 mai 2009.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.

La data de 15 noiembrie 2012 SC C. SRL a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtei SC B. SRL, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.

La data de 01 martie 2011 reclamanta a depus cerere modificatoare și întâmpinare la cererea de intervenție accesorie.

Prin cererea modificatoare reclamanta și-a modificat cauza acțiunii, precizând că acțiunea în pretenții formulată are ca temei de drept dispozițiile speciale ale art. 251-255 C. com. care reglementează contractul de asociere în participațiune, art. 1073 C. civ., art. 969 C. civ., coroborat cu dispozițiile art. 1053 și 1092 C. civ., cererea întemeindu-se pe prevederile contractului de asociere, prin care conform voinței părților, asociatului SC A. SRL îi revenea o cotă de participare la beneficii de 72,34%, raportată la valoarea totală a contractului de lucrări încheiat în asociere cu autoritatea contractantă, Primăria Municipiului Târgoviște. Conform dovezilor, reclamantului nu i s-a distribuit cu titlu de beneficiu rezultat din asociere, suma corelativă procentului convenit prin Actul adițional.

Prin întâmpinarea la cererea de intervenție accesorie reclamanta a arătat că susținerile intervenientei sunt neîntemeiate. A precizat că lucrările despre care susțin SC B. SRL și SC C. SRL că ar fi executate de SC B. SRL, sunt în realitate executate pe costul SC A. SRL de către SC D. SRL, aspect dovedit prin sentința obținută de această societate împotriva societății SC A. SRL.

La data de 01 martie 2013 pârâta a formulat întâmpinare la cererea modificatoare, prin care a invocat, în temeiul art. 132 alin. (1) și art. 134 C. proc. civ., excepția tardivității precizării la acțiunea introductivă formulată de către reclamantă pentru termenul de judecată din data de 07 martie 2013, solicitând respingerea precizării ca fiind tardiv formulată.

La termenul din 04 aprilie 2013 instanța a admis excepția tardivității cererii modificatoare formulată de reclamantă.

Cererea de intervenție accesorie a fost admisă în principiu prin încheierea din 10 ianuarie 2013.

Prin sentința civilă nr. 3677 din 02 mai 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a fost admisă cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtei, formulată de intervenienta SC C. SRL Târgoviște; a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL, ca neîntemeiată.

Prin Decizia

civilă

nr. 255/2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a fost respins apelul ca nefondat.

Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut în principal că prima instanță a analizat atât prevederile contractului de asociere dintre părți și derularea raporturilor juridice dintre ele, ajungând la concluzia că nu s-a probat de către reclamantă, vreo neexecutare a contractului de către pârâtă, și nici îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege cu privire la plata nedatorată. Faptul că în procesul verbal de recepție la terminarea lucrării din data de 22 aprilie 2010 apar doar două părți ale contractului de asociere în participațiune, respectiv SC C. SRL și SC A. SRL nu poate constitui o probă relevantă pentru susținerea apelantei-reclamante în sensul că intimata-pârâtă SC B. SRL nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de asociere.

De asemenea instanța de apel a apreciat că atât timp cât s-a reținut în mod întemeiat existența contractului de asociere dintre părți, modificat prin actul adițional prin care s-au schimbat procentele de distribuire a participării la beneficii și pierderi ale asociaților în cadrul asocierii, intimatei pârâte revenindu-i cota de 33,06% s-a reținut neaplicarea retroactivă a actului adițional la contract, precum și faptul că nu s-a dovedit neexecutarea obligațiilor contractuale de către pârâtă, în mod corect prima instanță a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile pentru restituirea sumei solicitate în temeiul plății nedatorate, nefiind îndeplinită condiția referitoare la inexistența datoriei în temeiul căreia s-a făcut plata susținută ca fiind nedatorată.

De asemenea s-a reținut că nu este îndeplinită nici condiția ca plata să fie efectuată din eroare atât timp cât ea reprezintă o executare a obligațiilor contractuale derivate din contractul de asociere în participațiune, respectiv distribuirea beneficiilor obținute în cadrul contractului de asociere în participațiune.

Împotriva Deciziei nr. 255 din 16 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă,

a declarat recurs

SC A. SRL invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, după motivarea situației de fapt recurenta a arătat că atât instanța de fond cât și instanța de apel au interpretat greșit actul juridic dedus judecății, respectiv actul adițional din 29 martie 2010 la contractul de asociere în participațiune și au schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Recurenta arată că instanța de apel era în drept să analizeze numai dacă repartizarea beneficiilor/sumelor rezultate din executarea lucrărilor executate conform contractului din 27 iulie 2009 a fost efectuată în conformitate cu procentele stabilite prin actul adițional din 29 martie 2010, aplicabilitatea și efectele produse urmare a încheierii Actului Adițional fiind deja intrate în puterea lucrului judecat.

De asemenea recurenta arată că atâta vreme cât prin actul la contractul de asociere s-a mărit cota de participare la beneficii a asociatului SC A. SRL, cu scăderea corelativă a cotei de participare la beneficii a pârâtului, s-a născut în sarcina pârâtului obligația de plată către SC A. SRL a sumei ce excede cota sa de participare la beneficii și care nu are corespondent în lucrări efectuate.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de criticile recurentei, Înalta Curte reține că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:

La 10 ianuarie 2013 tribunalul a pus în vedere reclamantei să precizeze în scris cadrul procesual al cererii.

În precizarea cererii reclamanta a arătat că acțiunea de față nu este una în răspundere contractuală și nici una în repetițiune în temeiul plății nedatorate, ci este o acțiune în pretenții întemeiată pe dispozițiile speciale reglementate în art. 251 - 256 C. com. născută din obligația pârâtului de a executa contractul de asociere conform voinței părților, coroborat cu dispozițiile generale C. civ., respectiv art. 969, art. 970, art. 1092 prima teză, art. 1073 prima teză (fila 223 din dosarul tribunalului).

La 04 aprilie 2013 tribunalul a admis excepția tardivității cererii de chemare în judecată modificatoare față de faptul că prin aceasta reclamanta și-a modificat temeiul invocând răspunderea contractuală și temeiuri de faptă noi.

Instanța de apel a reținut că și în aceste condiții prima instanță a dat o corectă calificare juridică acțiunii întrucât a analizat atât prevederile contractului de asociere dintre părți și derularea raporturilor juridice dintre ele ajungând la concluzia că nu s-a probat de către reclamantă vreo neexecutare a contractului de către pârâtă, și nici îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege cu privire la plata nedatorată.

Din această perspectivă decizia atacată este greșită deoarece instanța de apel nu a analizat cu claritate problema de drept supusă judecății, rezumându-se la o motivare generică.

De fapt, problema de drept care trebuie dezlegată este aceea dacă în prezenta cauză repartizarea beneficiilor rezultate din executarea lucrărilor conform contractului din 27 iulie 2009 a fost efectuată în conformitate cu procentele stabilite prin actul adițional din 29 martie 2010 sau nu, și în funcție de acest fapt dacă reclamanta este îndreptățită la restituirea sumei solicitată prin acțiune.

Într-o altă exprimare, instanța de apel trebuie să stabilească cu exactitate situația de fapt din care să rezulte ce lucrări au fost realizate efectiv de intimata pârâtă înainte de încheierea actului adițional din 29 martie 2010 la contractul de asociere din 27 iulie 2009 față de afirmația recurentei că în realitate lucrările au fost executate de către SC D. SRL, aspect dovedit (susține recurenta) din înscrisurile depuse la dosar și în funcție de aceasta să determine raportul juridic dedus judecății.

Având în vedere considerentele arătate Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) și (5) C. proc. civ. va a

dmite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării instanța va avea în vedere și dispozițiile art. 315 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva Deciziei civile nr. 255/2014 din 16 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

12 februarie 2015

.