ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1114/2016

Decizia nr. 1114/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1437 din 21 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2/2015 a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuentul A., ca inadmisibilă, iar, în temeiul art. 108

1

alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ. (1865) i-a fost aplicată o amendă judiciară de 600 RON pentru introducerea cu rea-credință a acestei cereri.

Revizuentul A. a formulat cerere de reexaminare amendă judiciară, precum și cerere de suspendare a judecății cauzei pentru sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a art. 96

2

din Legea nr. 7/2006 privind Statutul funcționarului public parlamentar, cu modificările și completările ulterioare.

Prin încheierea din 3 septembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2015/a1, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a dispus, în condițiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecății cererii de reexaminare amendă judiciară aplicată în condițiile art. 108

1

alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., până la soluționarea irevocabilă a cererii de recurs formulate în Dosarul nr. x/2/2015 și respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 96

2

din Legea nr. 7/2006, formulată de partea reclamantă.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că pentru a exista situația premisă a textului de sancționare, respectiv art. 108

1

alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., este necesară existența unei cereri introduse cu rea-credință și care să prezinte un caracter vădit netemeinic, iar pentru analiza acestei din urmă condiții este necesar a se cunoaște dacă soluția pronunțată de instanța de fond în revizuire devine irevocabilă prin respingerea căii de atac a recursului. A apreciat curtea de apel că până la acel moment procesual nu se poate realiza o analiză judicioasă a cererii de reexaminare sub toate aspectele sale proprii, motiv pentru care, în raport de dispozițiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecății cererii de reexaminare amendă judiciară aplicată până la soluționarea irevocabilă a cererii de recurs formulate în Dosarul nr. x/2/2015.

Referitor la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor indicate de partea reclamantă ca fiind ale art. 96

2

din Legea nr. 7/2006, astfel cum a fost formulată de partea reclamantă, curtea a apreciat că este inadmisibilă, nefiind îndeplinită condiția de admisibilitate a sesizării Curții Constituționale referitoare la necesitatea ca excepția de neconstituționalitate să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

Având în vedere că obiectul cererii cu care a fost învestită instanța este reexaminare amendă judiciară, aceasta a reținut că textul față de care a fost invocată excepția de neconstituționalitate nu are legătură cu cererea dedusă judecății în acest dosar asociat, norma juridică menționată prezentând eventual relevanță la momentul soluționării cererii de chemare în judecată.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petentul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând să se admită recursul astfel cum a fost formulat, să se caseze încheierea de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale ca fiind vădit nefondată, să se înlăture excepția inadmisibilității cererii de sesizare a Curții Constituționale (excepție de procedură peremptorie, invocată din oficiu, prin care se încearcă blocarea antamării fondului cauzei deduse judecății, împiedicarea soluționării cererilor de revizuire și de chemare în judecată și, nu în ultimul rând, înlăturarea aflării adevărului în litigiul de asigurări sociale declanșat la data de 23 iulie 1997, data comunicării înlăturării din funcția de director al direcției de contabilitate - compartiment de specialitate, aflat în subordinea ordonatorului de credite), să se admită cererea de sesizare a Curții Constituționale ca fiind temeinică și legală, să se suspende judecata cauzei și, pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (4

2

) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, prin încheiere motivată, să se sesizeze Curtea Constituțională cu privire la excepția de neconstituționalitate a art. 96 din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar, cu modificările și completările ulterioare, republicată.

În motivarea recursului declarat se arată că, deși condițiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale, prevăzute în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 29 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 42/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, erau îndeplinite pe deplin, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în mod vădit nefondat, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 96

2

din Legea nr. 7/2006, formulată de partea reclamantă.

Arată recurentul că introducerea la art. 96

3

din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar, cu modificările și completările ulterioare, republicată, a unor pretinse norme cu privire la stabilirea pensiei de serviciu, în mod vădit neîndoielnic atrag neconstituționalitatea acestui articol, atâta vreme cât singurele norme metodologice date în aplicarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, sunt reglementate unitar prin Ordinul Ministrului Muncii și Solidarității Sociale nr. 340 din data de 04 mai 2001.

Mai arată recurentul că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 5, 7, 9 și art. 304

1

C. proc. civ., deoarece instanța de fond nu a manifestat rol activ în aflarea adevărului.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304

1

C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Înalta Curte constată, în acord cu instanța de fond, că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor indicate de partea reclamantă ca fiind ale art. 96

2

din Legea nr. 7/2006 (în realitate art. 96 C. proc. civ.), astfel cum a fost formulată de partea reclamantă, este inadmisibilă.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată:

„(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți, sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale”.

Din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 rezultă că pentru sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate trebuie îndeplinite următoarele condiții, în mod cumulativ:

- excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial;

- excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Condiția relevanței excepției, care impune ca normele criticate să aibă incidență în soluționarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto și dedusă din orice fel de tangență a prevederilor legale în discuție cu litigiul aflat pe rolul instanței.

Astfel, se impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual și a stadiului concret în care se află litigiul.

Din perspectiva interesului procesual, Înalta Curte apreciază că, pe de o parte, în cauză nu este îndeplinită cerința legăturii cu pricina ce se judecă, impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 96 din Legea nr. 7/2006, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond.

În acest sens, în mod corect s-a reținut în considerentele încheierii atacate că obiectul cererii cu care a fost învestită instanța este reexaminare amendă judiciară, astfel că textul față de care este invocată excepția de neconstituționalitate nu are legătură cu cererea dedusă judecății în acest dosar asociat, norma juridică menționată prezentând eventual relevanță la momentul soluționării cererii de chemare în judecată.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 96 din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar, republicată, cu modificările și completările ulterioare, au fost abrogate la data de 1 ianuarie 2011 prin dispozițiile art. 196 lit. h) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare.

În aceste condiții, fiind în prezența unor dispoziții abrogate la data de 1 ianuarie 2011, anterior formulării excepției de neconstituționalitate, în prezenta cauză devin incidente dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța va respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte constată că în mod corect curtea a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 96 din Legea nr. 7/2006, ca inadmisibilă.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, pe care o va menține.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva încheierii de ședință din 03 septembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 aprilie 2016.