ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 124/2017

Decizia nr. 124/2017

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Obiectul prezentului dosar îl reprezintă contestația înregistrată pe roiul Tribunalului Alba, secția I civilă, sub Dosar nr. x/107/2015*, contestatorul A. a chemat în judecată pe intimata B. Alba solicitând ca prin hotărârea judecătoreasă ce se va pronunța, să fie obligată intimata să valorifice adeverințele din 26 februarie 1991 emisă de SC C. SA Aiud, din 22 februarie 1991 emisă de SC D. SA Alba lulia și din 19 februarie 1991 eliberată de E. Alba, care dovedesc grupa a II-a de muncă. Totodată sa fie obligată intimata și la plata contravalorii pensiei cuvenită contestatorului pe 3 ani precum și a diferenței de pensie pe 11 ani și 6 luni, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1132 din 17 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul Alba,

s-a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de contestatorul A., iar prin Decizia nr. 260 din 25 februarie 2016 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, a fost respins apelul declarat de contestatorul A. împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel a formulat recurs contestatorul A. ce formează obiectul prezentului dosar.

Învestită cu soluționarea recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu, prin care s-a constat că recursul nu este admisibil.

Completul de filtru CF11, la data de 17 noiembrie 2016, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Recurentul contestator a depus un punct de vedere, prin care a arătat că este îndreptățit la plata drepturilor bănești solicitate.

Constatau du-se încheiată procedura de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la dala de 19 ianuarie 2017, în temeiul art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., fără citarea părților, dată la care, instanța a reținut cauza în pronunțare pe excepția de inadmisibilitate, în raport de dispozițiile art. 18 alin. (1) și (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești.

Analizând, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., recursul formulat, Înalta Curte, constată că este inadmisibil și urmează, să-i respingă, pentru următoarele considerente:

În speță, raportul juridic dedus judecății are ca obiect o acțiune în materia asigurărilor sociale, prin care s-a solicitat de către recurentul contestator, în contradictoriu cu intimata B. Alba. obligarea acesteia la valorificarea adeverințele din 26 februarie 1991 emisă de SC C. SA Aiud, din 22 februarie 1991 emisă de SC D. SA Alba Iulia și din 19 februarie 1991, eliberată de E. Alba, cu privire la grupa a II-a de muncă, și plata contravalorii pensiei cuvenită contestatorului pe 3 ani, precum și a diferenței de pensie pe 11 ani și 6 luni.

În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Potrivit art. 18 din Legea nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind N.C.P.C., hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale, nu sunt supuse recursului.

Din interpretarea acestor prevederi legale, rezultă că deciziile curților de apei pronunțate în materia asigurărilor sociale ( așa cura este cazul în speță) nu pot fi atacate cu recurs,

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului constituțional ai egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor.

Prin urmare, față de dispozițiile legale menționate, pentru considerentele expuse, se constată că decizia recurată este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 260 din data de 25 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 19 ianuarie 2017.