ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 585/2016

Decizia nr. 585/2016

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoșani la data de 25 martie 2015 sub nr. x/193/2015 reclamantul A.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., să se constate că, între defunctul său tată, A. și defuncta mamă a pârâtei, C., a intervenit o convenție de vânzare-cumpăra re a cotei indivize din imobilul casă și a suprafeței de 1275 m.p. teren situat în municipiul Botoșani, județul Botoșani, urmând a se pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

Prin sentința nr. 7871 din 15 septembrie 2915 pronunțată în dosarul sus menționat Judecătoria Botoșani

a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 1 București reținând că, potrivit deciziei în interesul legii nr. 8/2013 a Î.C.C.J., acțiunea prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a unui imobil are caracterul unei acțiuni personale imobiliare.

Având în vedere că domiciliul pârâtei se află în circumscripția Judecătoriei sector 1 București, instanța a apreciat că soluționarea cauzei revine acestei instanțe.

Prin sentința nr. 1280 din 29 ianuarie 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/299/2015, Judecătoria sector 1 București

a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoșani, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținând că potrivit art. 130 noul C. proc. civ. instanța poate invoca din oficiu necompetența generală a instanțelor judecătorești, necompetența materială și necompetența teritorială de ordine publică. În schimb, necompetența teritorială de ordine privată poate fi invocata doar de pârât conform art. 130 alin. (3) noul C. proc. civ.

Astfel, în situația în care pârâtul nu înțelege să invoce excepția necompetenței teritoriale de ordine privată, instanța învestită prin cererea de chemare în judecată de reclamant rămâne competentă să judece cauza.

Necompetența teritorială este de ordine publică în situațiile în care legiuitorul a stabilit competența exclusivă a unei instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura, în caz contrar fiind de ordine privată.

Având în vedere că obiectul prezentei cauze nu atrage competența teritorială exclusivă a unei instanțe și că nu privește drepturi de care părțile nu pot să dispună, norma privind competența de soluționare a cauzei este de ordine privată și nu putea fi invocată din oficiu de către Judecătoria Botoșani, ci trebuia sa fie pusă în discuție numai dacă pârâta înțelegea să se prevaleze de dispozițiile art. 107 noul C. proc. civ. Cum din actele și lucrările dosarului nu rezultă atare manifestare de voință în sens procesual a părții, Judecătoria Botoșani trebuia să constate că este competentă sa judece cauza, întrucât pârâtul, prin atitudinea sa pasivă, a aehiesat în mod tacit la alegerea reclamantului în ceea ce privește instanța învestită.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoșani, pentru argumentele ce succed:

Competența teritorială este reglementată, în principiu, de norme dispozitive, care prezintă anumite particularități în ceea ce privește posibilitatea de invocare a excepției de necompetența, respectiv necompetența de ordine privată poate fi invocată numai de pârât și numai prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel târziu ia primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe [art. 130 alin. (3) noul C. proc. civ.].

Mai mult, potrivit art. 130 alin. (4) noul C. proc. civ., în situația necompetenței de ordine privată „partea care a făcut cererea la o instanță necompetentă nu va putea cere declinarea competenței”. În această situație nici chiar reclamantul, după introducerea cererii de chemare în judecată, nu poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanțe competente.

În prezenta cauză, instanța de judecată a fost învestită cu o acțiune personală având ca obiect o obligație de a face (reclamantul solicită să se constate a intervenit o convenție de vânzare-cumpărare a cotei indivize din imobilul casă și teren situat în municipiul Botoșani, județul Botoșani, urmând a se pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare), situație în care devin incidente normele ce reglementează competența teritorială de ordine privată.

Prin alegerea făcută de reclamantă a Judecătoriei Botoșani, aceasta a devenit exclusiv competentă a judeca litigiul cu care a fost învestită, moment de la care orice altă instanță posibil competentă, a pierdut această prerogativă.

Aceasta deoarece fiind vorba de o competență teritorială relativă, neinvocarea de către pârât, în condițiile art. 130 alin. (3) noul C. proc. civ., a excepției de necompetență. prezumă împrejurarea că părțile au convenit tacit la prorogarea competenței în favoarea instanței sesizate, instanța de judecată neputând, în această situație, să își decline competența din oficiu.

În consecință, prin alegerea exprimată de reclamantă prin introducerea cererii de chemare în judecată, coroborată cu neinvocarea, de către pârât, a excepției de necompetență teritorială, Judecătoria Botoșani a devenit în mod exclusiv competentă să judece prezentul litigiu.

Pentru aceste considerente, competența de soluționare a pricinii va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Botoșani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoșani.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 martie 2016.