ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1443/2017

HOTĂRÂRE

03.10.2017

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1443/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia nr. 1443/2017

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 04 noiembrie 2016 pe rolul Judecătoriei Botoșani, reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Societatea B. SRL București, să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare cu privire la suprafețele de teren ce fac obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 1185 din 14 aprilie 2016, autentificat de SPN C., respectiv cu privire la terenurile în suprafață totală de 288.214,00 mp situate în extravilanul comunei D., jud. Botoșani, solicitându-se totodată și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul de judecată din data de 06 februarie 2017, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Botoșani, față de dispozițiile Deciziei nr. 8/2013 pronunțate în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin Sentința civilă nr. 1857 din 07 aprilie 2017, pronunțată de Judecătoria Botoșani, s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de instanță din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București.

În motivarea hotărârii s-au reținut următoarele:

Excepția necompetenței teritoriale este o excepție de procedură întrucât prin intermediul acesteia se invocă neregularități procedurale, respectiv încălcarea normelor referitoare la aptitudinea unei instanțe de a judeca un anumit litigiu și dilatorie deoarece admiterea acesteia duce la întârzierea judecării cauzei pe fond prin declinarea acesteia în favoarea instanței competente. De asemenea, instanța reține că potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., necompetența teritorială este de ordine publică atunci când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

Față de dispozițiile Deciziei nr. 8/2013 pronunțate în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție cu referire la caracterul acțiunii privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare a unui imobil, instanța a reținut că prezenta acțiune are caracterul unei acțiuni personale imobiliare, competența fiind cea de la domiciliul pârâtului sau alternativă, dacă în contract este indicat un loc pentru executare, întrucât reclamantul urmărește valorificarea unui drept de creanță, corelativ obligației asumate de partea adversă de a încheia contractul în forma autentică cerută de lege ad validitatem.

Așadar, competența teritorială în soluționarea prezentei cauze putea aparține fie instanței de la domiciliul ori sediul pârâtului, fie instanței de la locul stabilit prin convenție pentru executarea obligației.

Întrucât în cuprinsul antecontractului părțile nu au stabilit locul executării nu mai poate fi vorba de o competență alternativă, ci de una obligatorie, a instanței de la domiciliul pârâtului.

Ca regulă generală, se reține că potrivit dispozițiilor art. 107 C. proc. civ.: "(3) Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța a cărei circumscripție domiciliază (...) pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

În această situație, în măsura în care convenția încheiată nu a prevăzut locul executării obligației de încheiere a contractului în formă autentică, se constată că instanța de la domiciliul ori sediul pârâtului este competentă.

Prin Sentința nr. 7148 din 13 iunie 2017 a Judecătoriei sectorului 3 București, secția civilă, s-a admis excepția necompetență teritorială a Judecătoriei sectorului 3 București, invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoșani.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

În considerentele sentinței, s-au reținut următoarele:

Prezentul dosar are ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare iar potrivit Deciziei nr. 8/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, aceasta are caracterul unei acțiuni personale imobiliare.

Prin urmare, regimul juridic al competenței de soluționare a unei astfel de acțiuni se determină în condițiile art. 107 și 113 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Întrucât aceste norme reglementează o competență teritorială relativă, în sensul art. 129 alin. (3) C. proc. civ., nesocotirea lor poate fi invocată pe calea excepției de necompetență numai de către pârât, în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., respectiv prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

De asemenea, conform art. 130 alin. (4) C. proc. civ., dacă necompetență nu este de ordine publică, partea care a tăcut cererea la o instanță necompetentă nu va putea cere declararea necompetenței.

în cauză, față de obiectul cererii, necompetență teritorială a Judecătoriei Botoșani era de ordine privată, excepția necompetenței teritoriale fiind relativă. Față de dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., excepția ar fi putut fi invocată doar de către pârâtă prin întâmpinarea formulată în termen legal.

În cauză însă excepția a fost invocată din oficiu de către instanță, cu încălcarea dispozițiilor art. 130 alin. (3) și 4 din C. proc. civ., astfel că, prin prorogare legală de competență, instanța competentă teritorial față de dispozițiile art. 130 C. proc. civ. este Judecătoria Botoșani, învestită inițial de reclamant.

În ceea ce privește posibilitatea Judecătoriei sectorului 3 de a invoca excepția necompetenței teritoriale, instanța a apreciat că prin neinvocarea excepției de ordine privata de către pârâtă, prin întâmpinare, Judecătoria Botoșani a devenit competentă absolut, cu excluderea competenței oricărei alte instanțe, această împrejurare permițând instanței să analizeze dacă a fost în mod legal învestită prin sentința de declinare.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Reclamantul a învestit instanța cu o acțiune având ca obiect pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, cu consecința transferului dreptului de proprietate de la vânzător către cumpărător, cu privire la suprafețe de teren situate în extravilanul comunei D., județul Botoșani.

Nu au caracter real, ci personal acțiunile care au ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract, sau rezoluțiunea unul antecontract privitor la un bun imobil, restituirea contravalorii achitate sau/și plata sumelor datorate urmarea neexecutării obligațiilor asumate.

Acest aspect a fost lămurit prin Decizia nr. 8/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație, referitor la calificarea acțiunii prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a unui imobil, ca fiind o acțiune personală imobiliară.

Se constată faptul că, față de obiectul cererii de chemare în judecată, acesteia nu-i sunt incidente numai dispozițiile art. 107 C. proc. civ., care reglementează regula generală de competență teritorială, în sensul că "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel", ci și prevederile art. 113 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Astfel, prin art. 113 C. proc. civ. este stabilită o competență teritorială alternativă, în alin. (1) pct. 4 stipulându-se că, în afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112, mai este competentă instanța "locului unde se află imobilul, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un raport de locațiune a imobilului".

Se observă însă că în speță, pentru soluționarea cererii cu care a fost învestită instanța de judecată - acțiune având ca obiect pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare -cumpărare - nu a fost instituită o competență teritorială exclusivă, ci în temeiul dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., o competență alternativă.

Prin urmare, se pot reține, de asemenea, și prevederile cuprinse în art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 129 C. proc. civ., doar dispozițiile referitoare la competența generală a instanțelor judecătorești, precum și cele referitoare la competența materială și cea teritorială exclusivă au caracter imperativ, fiind reglementate prin norme de ordine publică.

Per a contrario, competența teritorială alternativă are caracter relativ, fiind reglementată de norme juridice de ordine privată.

Or, în raport de dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legai citate în fața primei instanțe.

Se reține că, în cauză, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 04 noiembrie 2016, Judecătoria Botoșani a fost prima învestită cu soluționarea acțiunii, astfel încât, ca instanță legal sesizată, trebuia să păstreze cauza spre soluționare.

Prin depunerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Botoșani, reclamantul a învestit în mod legal această instanță, fixând în mod definitiv competența în favoarea acesteia.

Necompetența teritorială invocată de către Judecătoria Botoșani, din oficiu (așa cum rezultă din practicaua încheierii prin care s-a amânat pronunțarea), este de ordine privată, iar aceasta putea fi invocată doar de către pârâtă prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu era obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile erau legal citate în fața primei instanțe, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Ca atare, Judecătoria Botoșani nu mai putea să dispună, din oficiu, sau la cererea oricăreia dintre părți, declinarea competenței, declarându-se necompetentă, prin luarea în considerare a altui criteriu de stabilire a competenței, care nu este de ordine publică.

Față de cele ce preced, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoșani.