ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 38/2017

HOTĂRÂRE

18.01.2017

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 38/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoșani, la data de 16.01.2015 sub nr. x/2015, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A. București, au solicitat să se constate caracterul abuziv al clauzelor înserate la art. 6 alin. (1) și (3) și la art. 4 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Contractul de credit nr. x/2007, obligarea pârâtei la restituirea sumei reprezentând comision (de procesare și de administrare) achitat, nedatorat, urmare a executării contractului, precum și a sumelor ce vor fi achitate ulterior promovării prezentei acțiuni, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferentă acestor sumei, începând cu data fiecărei plăți și până la restituirea sumelor, dobânda actualizată cu rata inflației, obligarea pârâtei la modificarea graficului de rambursare cu eliminarea comisionului de administrare, obligarea pârâtei la înlocuirea clauzei de dobândă revizuibilă cu o dobândă negociată, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 5513/29.05.2015, Judecătoria Botoșani a admis excepția de necompetență materială a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București, reținând că o serie dintre clauzele pentru care se solicită constatarea caracterului abuziv nu au caracter evaluabil în bani, în speță fiind incidente dispozițiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ.

După înregistrarea dosarului pe rolul Tribunalului București, reclamanții au precizat valoarea în RON a obiectului fiecărui capăt de cerere și a sumei acordată cu titlu de împrumut, iar prin cererea depusă la data de 15.10.2015 aceștia au invocat excepția necompetenței teritoriale și materiale a Tribunalului București, întrucât locul executării contractului este la Sucursala din Botoșani, iar valoarea litigiului este sub pragul de 200.000 RON.

Tribunalul București, secția a VI-a civilă, prin sentința civilă nr. 6676 din 26.11.2015 a admis excepția necompetentei materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei sector 1 București.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că valoarea fiecărui obiect al petitelor cererii este mai mică de 200.000 RON, astfel că, în speță sunt incidente dispozițiile art. 94 alin. (1) lit. j) C. proc. civ., iar competența materială de soluționare a cauzei revine judecătoriei de la sediul pârâtei, respectiv Judecătoria sectorului 1 București.

Pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București, cauza a fost înregistrată la 26.01.2016, sub nr. x/2016, iar la termenul de judecată din 19.09.2016 instanța a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale și asupra excepției necompetenței teritoriale.

Prin sentința civilă nr. 15199/19.09.2016, Judecătoria sectorului 1 București a admis excepția de necompetență teritorială a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei, invocată de instanță din oficiu, în favoarea Judecătoriei Botoșani și, constatându-se intervenit conflictul negativ de competență s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru regulatorul de competență.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria sectorului 1 București a reținut, în ceea ce privește excepția necompetenței materiale că în speță sunt incidente dispozițiile art. 101 C. proc. civ., iar cu privire la excepția necompetenței teritoriale s-au reținut prevederile art. 107 alin. (1), art. 109, precum și 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., ivit între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoșani, pentru următoarele considerente:

Analizând actele dosarului, Înalta Curte reține că regula generală de drept comun, în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., care prevede că "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Totodată, se reține că potrivit art. 109 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face și la instanța locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligațiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârșite de acesta.

Deopotrivă, dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., stabilesc un alt caz de competență teritorială alternativă, în sensul că este competentă și instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract.

În speța de față, Înalta Curte constată că reclamanții au încheiat contractul de credit cu C. S.A. - Sucursala/Agenția Nicolae Iorga cu sediul în Botoșani, astfel cum aceștia precizează în cuprinsul cererii de chemare în judecată, că executarea obligațiilor născute din contract s-a realizat prin Sucursala Botoșani și că valoarea obiectului cererii deduse judecății nu depășește suma de 200.000 RON, sens în care își găsesc incidența inclusiv prevederile art. 94 alin. (1) lit. k) raportat la art. 99 alin. (2) și art. 101 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, prin înregistrarea acțiunii de către reclamanți pe rolul Judecătoriei Botoșani, Înalta Curte apreciază că aceștia și-au exprimat opțiunea pentru amintita instanță, conform art. 116 C. proc. civ., cum în mod corect a apreciat Judecătoria Sector 1 București, iar prin alegerea făcută de reclamanți a Judecătoriei Botoșani, ca instanță de la sediul unei sucursale a pârâtei și ca instanță a locului de executare a obligațiilor contractuale, aceasta a devenit exclusiv competentă a judeca litigiul cu care a fost învestită, moment de la care orice altă instanță posibil competentă alternativ, a pierdut această prerogativă, cum dispun prevederile art. 130 C. proc. civ.

Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A. București, în favoarea Judecătoriei Botoșani.